Sistemul din România a omorât tinerii

Sistemul din România a omorât tinerii

Analizând situaţia actuală a României şi lipsa de sens real, de orientare, de dezvoltare a ţării e  firească întrebarea: ce s-a întâmplat? De ce suntem aici? Răspunsul este complex şi există mai multe variabile care trebuie luate în considerare pentru înţelegerea adecvată a realităţii. Dintre aceaste variabile vom analiza problematica tinerilor.

În România actuală între tineri găsim 4 antropologii (viziuni despre om): 1. Egoist – posesivă; 2. Postmodernă Hedonistă; 3. Postmodernă Stoică şi 4. Postmodernă Creştină.

În ceea ce înseamnă acţiunea publică a celor 4 antropologii observăm: cea dintâi, egoist – posesivă, grupează oamenii concentraţi pe depozitatea unor sume cât mai mari şi absorţia a cât mai multe proprietăţi; a doua, postmodernă hedonistă, acumulează persoanele care se axează pe confort şi plăcere ca şi bun suprem. A treia, postmodernă stoică grupează tinerii care aspiră la un interes general şi se raportează la valorile stoicismului democratizat. A patra, postmodernă creştină, reprezintă minoritatea creştină care se bazează pe principiile creştine şi este încadrată în contextul postmodernităţii. În cei 20 de ani, ca şi acum de altfel, primele două antropologii au erodat şi diminuat cantitativ constant pe celelalte două, făcând ca postmodernitatea stoică şi creştină să fie o minoritate.

Sistemul din România a omorât tinerii

Prin urmare ce s-a întâmplat cu tinerii în ultimii 20 de ani?

Primul lucru care se poate afirma este că trecerea de la comunism la capitalism a însemnat afirmarea dorinţei generalizate de câştigare de bunuri şi obţinerea unor venituri cât mai mari, într-un timp cât mai scurt. De aici, se explică migraţia în exterior şi crearea unei noi realităţi: diaspora. Pe acestă dreaptă, regresul demografic apare de la sine, fără o situaţie aşezată într-un anumit loc nici gândurile pentru a întemeia familie cu copii nu sunt concrete.

Un alt punct îl reprezintă apatia generalizată a tinerilor faţă de spaţiul public, născută prin decepţia clasei politice a părinţilor, impenetrabilitatea sistemului politic văzut prin accentul exacerbat pe individualism şi îmbogăţire rapidă. O ecuaţie în care domină pragmatismul, lipsa argumentului autorităţii, neîncrederea în semeni, instituţii, etc.

Neimplicarea tineretului în spaţiul public este datorată şi de gândul la migraţie: tânărul nu se implică să schimbe ceva atâta timp cât speră să plece din acel loc.

Sistemul din România a omorât tinerii

Suportul direct al manifestărilor postmodernităţii tinerilor din România actuală îl reprezintă pe de o parte sistemul politic şi pe de altă parte sistemul educaţional. Prin reformele fără orientare şi finalitate, prin degradarea treptată a condiţiei dascălului şi intelectualizarea nefondată s-a pierdut din vedere aspectul formativ al persoanei umane: totul s-a rezumat la informaţie.

În calitate de profesor de liceu pot spune, oarecând analfabeţii erau cei ce nu mergeau la şcoală, astăzi analfabeţii sunt cei ce merg la şcoală. Sistemul educaţional actual pentru generaţia postmodernă este unul anacronic din perspectiva rezultatelor: nu avem cetăţeni specializaţi în muncile cotidiene şi domestice (tâmplari, electricieni, bucătari, instalatori, constructori, etc.). Intelectualizarea excesivă actuală, nu răspunde tipologiei elevului postmodern, nevoilor pieţei, şi natalităţii în curs de scădere. Sistemul formează „persoane care nu gândesc”, căci se uită finalitatea formaţională a învăţământului.

În acest context, putem afirma: sistemul din România a omorât tinerii, sistemul din România a distrus viitorul acestei ţări, noi suntem vinovaţi că ne-am anihilat speranţa…

Prof. Florin I. Bojor

Centrul Creştin pentru Bătrâni

Centrul Crestin pentru Batrâni

Centrul Creştin pentru Bătrâni este în strânsă legătură cu Centrul de Informare Comunitar, astfel o parte din incintă, funcţii, activităţi şi obiective este comună. Într-un astfel de centru, pe lângă unele cărţi de specialitate, găseşti cărţi de interes general (manuale, atlase, enciclopedii); găseşti de asemenea, ziare şi reviste la zi; DVD–uri cu filme recente şi de colecţie; CD–uri cu muzică aparţinând tuturor genurilor muzicale. Pentru toate acestea este amenajat un spaţiu confortabil de lectură, vizionare de filme, ascultare de muzică, informare din ziare, etc.

Centrele respective dispun şi de mai multe calculatoare cu acces la internet care pot fi consultate de către vizitatori. Nu se percepe nicio taxă, toate costurile fiind suportate de către parohie, primărie şi sponsori. Centrul este deschis în toate zilele săptămânii, de dimineaţa, până seara târziu.

Specificul Centrului Creştin pentru Bătrâni îl reprezintă sala destinată vârstnicilor, în care se găseşte televizor, mobilier ce permite relaxarea şi întâlnirea între persoane şi asistenţa medicală bazică pe care centrul o oferă, precum şi programul de activităţi creştine în colaboare cu Episcopia şi parohia.

Pentru realizarea Centrului Creştin pentru Bătrâni e nevoie de câteva parteneriate strategice între Primărie şi parohie; între parohie şi Crucea Roşie, între parohie şi Facultatea de Medicină din Cluj-Napoca; între parohie şi Facultatea de Teologie din Cluj-Napoca, etc.

Personalul angajat în astfel de funcţii este specializat în legătura cu cei în vârstă şi apelează la voluntariat şi protocoale de practică studenţească.

Dacă raportăm un astfel de centru la o oarecare comunitate rurală din România, putem observa necesitatea şi actualitatea unui astfel de organizaţii. Îmbătrânirea populaţiei rurale şi singurătatea acestora sunt 2 puncte de referinţă care nu pot fi trecute cu vederea în dezvoltarea socială a României.

Poate, în prima fază un astfel de centru ar părea extravagant în mentalitatea tradiţionalistă a românilor, însă curiozitatea, o bună publicitate, explicaţii clare şi gratuitatea serviciilor oferite, reprezintă cheia de reuşită a viitorului Centru pentru Bătrâni.

Prof. Florin I. Bojor

Primarul şi turismul „Dracula” la Bistriţa

Primarul şi turismul „Dracula” la Bistriţa

Suntem pe aceeaşi axă: profilul viitorului primar al Bistriţei. Dacă în articolul anterior cu acelaşi subiect central, primarul Bistriţei 2012 – 2016 am analizat problema credibilităţii internaţionale a acestuia şi nevoia de credibilitate internaţională înainte de a accede la această funcţie. Acum este cazul să ne axăm pe un posibil plan de dezvoltare a Bistriţei axat pe turism. Este acceptat în unanimitate faptul că turismul reprezintă în secolul XXI o ramură puternică a economiei, în multe zone fiind îndeletnicirea principală a populaţiei.

Bistriţa în ultimii ani a înregistrat o creştere a numărului de vizitatori din străinătate, însă o diminuare constantă a turismului naţional. În total, turismul din Bistriţa înregistrează aproximativ 10.000 de vizitatori anual. Un număr infim pentru potenţialul pe care Bistriţa poate să îl ofere.

În prezent, Bistriţa are un centru istoric, câteva hoteluri, un muzeu cu câteva anexe, o bibliotecă judeţeană, câteva biserici monument istoric, câteva organizaţii culturale active, două cluburi sportive divizionare, câteva baruri muzicale, un centru de informare turistică, legătură asfaltată cu Cluj-Napoca, Suceava şi Târgu-Mureş, legătură feroviară cu Cluj-Napoca, Bucureşti, etc. Adică, un nivel de ofertă turistică şi infrastructură modest, care nu permite depăşirea turismului din trecut. Atunci, ce e de făcut şi cum?

La fondul turistic anterior prezentat, mai e însă nevoie de multe lucruri pentru ca Bistriţa să devină o destinaţie turistică, un brand turistic. În această ecuaţie primarul reprezintă un pion esenţial în devenirea turistică a Bistriţei.

Grafiti Bistrita Transilvania

Mai întâi, acesta trebuie să aibe interes, o atitudine de deschidere şi o ambiţie în acest sens, adică să fie interesat de turism, apoi să pregătească şi să aplice câteva posibile proiecte care să aducă la Bistriţa turişti.

Primul lucru pe care edilul urbei poate să-l facă este o întâlnire a tuturor operatorilor turistici şi autorităţile locale implicate în alcătuirea unui circuit turistic la Bistriţa. Această întâlnire trebuie să aibe ca şi finalitate un acord orăşenesc de promovare internaţională a Bistriţei la marile agenţii şi târguri din turismul internaţional şi o pagină web pe care să fie toate informaţiile turistice actualizate ale tuturor agenţilor angajaţi în circuitul turistic.

Apoi edilul trebuie să-şi concentreze acţiunea publică în crearea şi expoatarea posibilei imagini turistice a Bistriţei, în conturarea ofertei de atragere a turismului la Bistriţa.

Festivalul Ioan Căianul Românul - Il Transilvano

Cel mai mare bun turistic al Bistriţei care în prezent este trecut cu vederea, deşi reprezintă o mină de aur mondială, îl reprezintă mitul Dracula. Celebrul roman, omonim al lui Bram Stoker, care pune Bistriţa în conştiinţa universală începe cu descrierea oraşului şi a zonelor limitrofe unde se află castelul imaginar al contelui Dracula. Faptul că filmele şi cartea  sunt arhicunoscute peste tot în lume, reprezintă cea mai mare publicitate a urbei transilvănene, care face din Bistriţa o destinaţie universală.

Bistriţa – oraşul lui Dracula este brandul care ar aduce în oraş şi în zonă un număr impresionant de turişti străini, inclusiv din Asia, America Latină, America de Nord sau Africa. Însă pentru a crea acest brand e nevoie de o serie de paşi: 1. Crearea unui muzeu comercial Dracula (fonduri europene); 2. Construirea unui parc de distracţii: Dracula (fonduri europene); 3. Alcătuirea unui circuit turistic al oraşului Dracula; 4. Festival Internaţional de Film Dracula; 5. Suveniruri bine gândite cu Dracula care să fie comercializate, etc. Dracula reprezintă cheia pentru un turism de mase.

Alt mit neexpluatat îl reprezintă Ioan Căianul Românul, călugăr franciscan, primul compozitor de muzică cultă şi organist român – Codex Cainoni. În acest sens, catedrala evanghelică din Bistriţa şi orga acesteia reprezintă creuzetul necesar unui festival internaţional de orgă, Il Transilvano, după celebra carte de muzică. Iar Bistriţa să devină capitala orgii din România şi implicit destinaţie a turismului cultural. Momentan numai Festivalul Internaţional „Nunta Zamfirei” atrage folclorul internaţional la Bistriţa.

Centrul Balnear Sarata Transilvania

În strânsă legătură cu acesta este şi turismul de agrement: teren de golf la Bistriţa, pârtie de schi şi Centru Balnear cu apă sărată şi săruri la Sărata.

Turismul non-convenţional atrage an de an tot mai multă lume, iar România reprezintă un teren virgin în acest sens: concursurile internaţioanle de grafiti şi operele rezultate reprezintă un magnet de atragere de turişti tineri şi nu numai. Situaţia deplorabilă din perspectivă estetică a multor blocuri din oraş poate deveni un punct central al ofertei turistice prin concursuri internaţionale de grafiti pe blocuri. Pereţii cenuşii ai Bistriţei devenind povestea vie a picturilor gigantice cu mesaj postmodern şi sincretism artistic.

La toate acestea, prezenţa unui aeroport la Bistriţa ar fi corolarul macrodezvoltării oraşului. În Spania, aeroportul Girona prin prezenţa companiei Ryanair a pus oraşul pe harta economică a Spaniei. Un aeroport Ryanair la Bistriţa ar aduce infrastructura necesară exploatării la maxim a punctelor anterior exprimate şi în plus cheia comunicaţiilor aeriene civile a României.

În concluzie, mitul Dracula, mitul Ioan Căianul Românul, apa sărată de la Sărata, arta grafiti pe blocuri, aeroportul dacă ar fi aplicate de către viitorul primar, atunci Bistriţa ar deveni o metropolă a turismului în România şi Europa.

Prof. Florin I. Bojor             

Schimbarea în România: postmodernitatea creştină

Schimbarea în România: postmodernitatea creştină

Analiza antropologiilor următorilor 20 de ani ne descoperă posibilele orientări ale sistemelor de gândire, morale, economice, sociale şi politice. În România actuală găsim 4 antropologii (viziuni despre om): 1. Egoist – posesivă; 2. Comunist – Nazistă; 3. Postmodernă Hedonistă; 4. Postmodernă Creştină.

În ceea ce înseamnă acţiunea publică a celor 4 antropologii observăm: cea dintâi, egoist – posesivă, grupează oamenii concentraţi pe depozitatea unor sume cât mai mari şi absorţia a cât mai multe proprietăţi; a doua, comunist – nazistă, este antropologia aflată în dezintegrare progresivă, cuprinde cetăţenii modernităţii care mai cred în instituţii, care aspiră la un interes general, care trăiesc încă paternalismul mental şi stau înrădăcinaţi într-o nostalgie a unor timpuri apuse. A treia, postmodernă hedonistă, acumulează persoanele care se centrează pe confort şi plăcere ca şi bun suprem. A patra, postmodernă creştină, reprezintă minoritatea creştină care se bazează pe principiile creştine şi este încadrată în contextul postmodernităţii.

Marea întrebare care se naşte: încotro? Spre ce finalitate să ne îndreptăm? Pornind de aici, putem analiza realist următorii 20 de ani şi implicit schiţa o traiectorie de parcurs. Dacă mergem în direcţia ultimilor 20 de ani (individualizare, îmbogăţire rapidă, ruptura socială, îngustarea credibilităţii, nivelarea ideologică, etc.) e posibil ca în contextul mondial (ridicarea Chinei şi a ţărilor arabe, decadenţa americană şi lipsa de sens europeană) şi intern (regresul demografic, distanţarea românilor din Diasporă, îndatorarea până la faliment, etc.) să ne trezim că România se pregăteşte în următorele secole de dispariţie.

Schimbarea în România: postmodernitatea creştină

Astfel, din cele 4 antropologii semnalate mai sus, pas cu pas, gândirea comunist – nazistă va dispărea (moartea fizică a exponenţilor). Lupta dându-se între cele 3 antropologii rămase, iar acestora se va mai adăuga una: postmodernitatea stoică, reminiscenţă din cea comunistă şi relativizare a celei creştine. Spre deosebire de acestea două, celelalte două (egoist – posesivă şi postmodernă hedonistă) urmează direcţia politică machiavelică şi viziunea istorică generalizată a acestora se restrânge în universul propriu, familiar şi de prieteni cel mult. Pe termen scurt funcţionează (a funcţionat de altfel 20 de ani), însă pe termen lung aduce dispariţia naţională (exemplu, căderea Imperiului Roman, Imperiului Otoman, Imperiului Habsburgic, etc.).

Atunci ce e de făcut? Cum poate apărea schimbarea?

Schimbare înseamnă în primul rând sens, cale de parcurs şi aici vorbim despre încarnarea filosofiei binelui comun (Sf. Tomas de Aquino) sau a interesului general (Aristotel) şi a minimului de justiţie socială explicită (pentru naşterea speranţei, ambiţionarea muncii şi a natalităţii) reprezintă singura ieşire pe termen lung din decadenţa actuală a poporului român.

Cum? Prin aducerea în prim plan a reprezentanţilor postmodernităţii creştine şi a postmodernităţii stoice, care să confere credibilitate discursului public prin coerenţa în viaţa personală (mesianism politic). Iar ca şi structură de acţiune: persoana publică şi cercul lui de structură sau partidul proiect, concret, pragmatic (ideologiile dreapta, stânga, centru au murit).

Schimbarea în România: postmodernitatea creştină

Momentan, pe de o parte, structura partidică din România nu permite apariţia oamenilor de calitate, integritate morală şi viziune a binelui comun pentru schimbarea şi continuitatea noastră. Iar pe de altă parte, mediile de comunicaţii nu promovează constant posibili reprezentanţi ai posmodernităţii creştine şi stoice. Ca şi critică internă trebuie afirmat şi faptul că nici clerul din România nu a adus încă un discurs public concentrat pe anticorupţie, justiţie socială, critică a decadenţei politice, etc.

Prin urmare, pentru schimbare e nevoie de oameni NOI, care să creadă în ceea ce fac şi să-şi demonstreze credinţa prin modelul de viaţă personal. Nu promisiunea câştigului mai poate da viaţă sistemului social, economic şi politic din România, ci credibilitatea jertfei, a sacrificiului din partea agenţilor sistemului. Legile, oricât de bune ar fi ele, fără oameni care să le aplice realist, care să gândească cum să le aplice mai bine şi să demonstreze ei înşişi aplicarea lor, nu au nici un efect. Schimbarea începe din interiorul omului, fără acest lucru, chiar legea e prilej de poticnire şi fraudă. Dacă nu vor fi lăsaţi şi ajutaţi oamenii postmodernităţii creştine şi stoice să direcţioneze spaţiul public în timpul următor, România va pierde şi pe termen lung, inclusiv cei bogaţi vor sărăcii şi cei puternici vor deveni slabi…

Prof. Florin I. Bojor

Marţea Gândirii Creştine – seara duhovnicească a Transilvaniei

Marţea Gândirii Creştine – seara duhovnicească a Transilvaniei

 

Între 6 martie şi 3 aprilie 2012, Clubul Internaţional Transilvania şi Protopopiatul Ortodox Român Bistriţa au organizat în fiecare marţi seara la biserica „Coroana” din Bistriţa, în prezenţa unui numeros public (400 persoane), un nou ciclul de conferinţe: Marţea Gândirii Creştine.

Gânditorii creştini de marcă invitaţi au fost: părintele Chiril de la Parva, stareţul mânăstirii Rebra – Parva (Rugăciunea, zbor către cer), părintele Gheorghe Şanta, Lect. Univ.Dr.la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, UBB (Hristos, bucuria întâlnirii), Părintele Dumitru Cobzaru, exarhul Mânăstirilor Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului (Postul, pregătire pentru o viaţă creştină), Părintele Gavril Horţ,duhovnicul Mânăstirii Piatra Fântânele (Pocăinţă şi spovedanie, taină a Bisericii) şi Părintele Nifon Pop, protosingel la Mânăstirea Rebra-Parva (Postul, urcuş spre înviere).

Marţea Gândirii Creştine – seara duhovnicească a Transilvaniei

 

Oratorii creştini au încercat prin tematica expusă să prezinte şi să analizeze cât mai mult din sistemul de gândire şi viaţă creştin. Prin cuvântul lor înălţător au descris plastic, prin exemplele vieţii şi textele biblice, bucuria întâlnirii cu Hristos; au arătat nevoia de rugăciune, de comunicare cât mai adecvată cu Dumnezeu, cel în Treime (rugăciunea buzelor, rugăciunea minţii şi rugăciunea inimii); au evidenţiat ruptura dintre limbaj, acţiune şi gândire, cauzată de sălăşluirea păcatului în om; un dezechilibru între raţiune, sentiment şi voinţă, dezechilibru din care postul reprezintă o ieşire la liman; au transmis un mesaj pedagogic, educând şi îndemnând auditoriul la o bună spovedanie; au afirmat paza gândului, nevorbirea de rău, lupta cu judecarea aproapelui şi iertarea celui care ne greşeşte. Într-un cuvânt, au arătat o parte din pietrele necesare construirii turnului fericirii eterne în Hristos.

Fiecare întâlnire spirituală a reprezentat un eveniment unic, alături de invitatul conferinţei fiind şi cunoscuţi interpreţi de muzică folclorică (Domnica Dologa, Cornelia Ardelean, Mina Buga, Marius Morariu) care prin vocea, simţirea şi trăirea lor, interpretând pricesne creştine au întregit tabloul înţelegerii tainei creştinismului.

Marţea Gândirii Creştine – seara duhovnicească a Transilvaniei

 

De asemenea, au participat cu comentarii la sesiunile duhovniceşti mulţi preoţi ai zonei (Alexandru Vidican, Lazăr Cozman, Nicolae Feier, Ioan Suciu, Tudor Mudure, Toader Tomoroga, Vasile Beni). De fiecare dată, expunerile s-au finalizat cu un dialog deschis cu credincioşi participanţi, aceştia adresând diferite întrebări la subiectele prezentate.

Clubul Internaţional Transilvania prin preşedinta acestuia, Ioana Cozman a acordat diploma de membru de onoare fiecărui părinte invitat. Organizatorii evenimentului îi aşteaptă pe toţi cei interesaţi la o nouă serie de seri duhovniceşti în următorul post al Bisericii.

Prof. Florin I. Bojor

Primarul Bistriţei şi cultura citadină

Centru de informare comunitara

Postmodernitatea şi invazia masivă a televiziunii şi internetului în viaţa românilor a făcut ca biblioteca să se transforme într-un muzeu al hârtiilor. La Bistriţa, pe lângă bibliotecile şcolare, bibliotecile muzeului şi biblioteca judeţeană nu există o bibliotecă a municipiului. În mentalitatea cotideană, biblioteca este văzută ca aparţinând unui timp mort, cel al literaturii, pe care o frecventează numai nişte împătimiţi ai cititului…

În Occident orice localitate cât de mică are o bibliotecă. Biblioteca occidentală, în noul context şi-a depăşit atribuţiile de stocare şi împrumut de cărţi devenind un centru de documentare şi informare comunitară, socială, culturală. Indirect un astfel de centru este noua transpunere a rolului pieţei cetăţii în coagularea socială, în construirea relaţiilor umane şi satisfacerea nevoilor de informare şi socializare umană. Primăria unui oraş comunitar european trebuie să deţină un astfel de centru – bibliotecă. Este prin urmare, o datorie civică a viitorului primar construirea unui astfel de centru la Bistriţa.

Acum se pune întrebarea ce e un astfel de centru? Cum funcţionează?

Într-un astfel de centru, pe lângă unele cărţi de specialitate, găseşti cărţi de interes general (manuale, atlase, enciclopedii); găseşti de asemenea, ziare şi reviste la zi; DVD–uri cu filme recente şi de colecţie; CD–uri cu muzică aparţinând tuturor genurilor muzicale. Pentru toate acestea este amenajat un spaţiu confortabil de lectură, vizionare de filme, ascultare de muzică, informare din ziare, etc.

Centrele respective dispun şi de mai multe calculatoare cu acces la internet care pot fi consultate de către vizitatori. Nu se percepe nicio taxă, toate costurile fiind suportate de către municipalitate. Fiecare vizitator, pe baza buletinului de identitate sau a paşaportului având acces la informaţia pe care centrul o oferă.

Centrul este deschis în toate zilele săptămânii, de dimineaţa, până seara târziu.

Personalul angajat în astfel de funcţii este specializat, fiind cu precădere tineri cunoscători de limbi străine, căci aceste centre sunt folosite uneori şi ca puncte de informare turistică.

Pornind de aici, la multe astfel de centre–biblioteci, găsim coagulate şi multe activităţi culturale: conferinţe, spectacole, expoziţii, etc.

Un municipiu ca şi Bistriţa ar trebui să aibă cel puţin 11 astfel de centre: la Gară, la Han, la Big, în Decebal, la ANL-uri, în Sărata, în Sigmir, în Ghinda, la Budac, la Viişoara, la Unirea.

            Prof. Florin I. Bojor

Şcoala Altfel

Scoala Altfel Liviu Rebreanu

Între 2 şi 6 aprilie 2012 în învăţământul românesc s-a desfăşurat proiectul „şcoala altfel”. Scopul acţiunii fiind formarea elevului în afara mediului educativ tradiţional, prin diferite activităţi care să le stârnească interesul, curiozitatea şi deschiderea spre noi orizonturi de gândire şi viaţă. La cursul de religie, împreună cu clasele XI A, X D, IX C, IX D de la Colegiul Naţional „Liviu Rebreanu” am desfăşurat următoarele activităţi:

1. Vizionarea şi comentarea filmelor: Binecuvântată fii închisoare (inspirat dintr-o mărturie reală, descrie experienţa intelectualilor închişi în închisorile de reeducare şi exterminare ale comuniştilor din anii ´50 şi regăsirea lui Dumnezeu în libertatea iubirii şi a apropierii de El; România, 2002); şi Îngeri şi demoni (acţiune şi mister într-o aventură către presupusele secrete ale Vaticanului; SUA, 2009).

Scoala Altfel Liviu Rebreanu

2. Vizitarea Azilului de Bătrâni din Bistriţa. Aici elevii au intrat în discuţii prieteneşti cu persoanele în vârstă găzduite de instituţie, au susţinut o reprezentaţie artistică de muzică folk şi le-au acordat câte un mic cadou simbolic.

3. Practicarea scramentului creştin al spovedaniei. Elevii interesaţi de a fi creştini practicanţi şi a trăi cât mai intens marea taină a creştinismului s-au adresat în Taina Pocăinţei unui preot duhovnic (Sorin Moldovan), pentru a-şi mărturisi păcatele şi a primi dezlegare de la ele.

Scoala Altfel Liviu Rebreanu

Din toate acţiunile desfăşurate, elevii au putut învăţa spiritul de echipă, răbdarea în acţiunile colective, înţelegerea suferinţei umane, acceptarea etapelor vieţii, recunoaşterea greşelilor personale, pocăinţa pentru păcatele făcute, înţelegerea umanităţii din celălalt şi echilibrul de analiză şi judecată a faptelor celuilalt fără a recurge la violenţă şi degradare umană.

După o săptâmână activă de conlucrare interumană, îmi rămân în minte ochii înlăcrimaţi ai bătrânilor de la azil, care prin infuzia de viaţă adusă de către tinerii care îi vizitau, şi-au retrăit tinereţea şi au ieşit din marea de singurătate interioară.

Scoala Altfel Liviu Rebreanu

Prof. Florin I. Bojor

Postul, urcuş spre înviere

Marţea Gândirii Creştine - Nifon Pop

Ciclul de Conferinţe: Marţea Gândirii Creştine, ediţia din Postul Mare, prin seara duhovnicească de marţea trecută îşi încheie sesiunile. Cel din urmă invitat din această serie de dezbateri spirituale a fost părintele Nifon Pop, protosingel la Mânăstirea Sf. Ap. Petru şi Pavel, Rebra-Parva.

Egumenul bistriţean a discutat tema postului, ca şi urcuş spre învierea personală a fiecăruia dintre noi. Mai întâi părintele a vorbit despre postul, abstinenţa alimentară ca şi suport pentru postul spiritual. Un post care înseamnă în primul rând paza gândului, nevorbirea de rău, lupta cu judecarea aproapelui şi iertarea celui care ne greşeşte. Fără această despătimire riscăm ca postul să se transforme într-o simplă dietă.

Discursul duhovnicului invitat a fost unul pragmatic, fiind îmbinat de multe istorisiri din vieţile sfinţiilor (părinţii din Pateric, Sf. Siloan Atonitul, Sf. Ioan Hrisostom), parabole şi exemple vitale. Dincolo de cuvinte, gânditorul creştin a transmis un mesaj de acţiune imediată: lepădarea de păcat, ca şi opţiune fundamentală pentru Hristos.

La seara duhovnicească din Bistriţa de la biserica „Coroana” a participat şi interpreta de muzică populară Mina Buga, care a cântat două pricesne creştine cu multă simţire şi talent.

Asemenea celorlalţi invitaţi la Marţea Gândirii Creştine, Clubul Internaţional Transilvania prin preşedinta acestuia, Ioana Cozman a acordat diploma de membru de onoare părintelui invitat Nifon Pop. Organizatorii evenimentului îi invită pe toţi cei interesaţi la o nouă serie de seri duhovniceşti în următorul post al Bisericii, până atunci puteţi urmări activităţile clubului pe http://www.clubultransilvania.wordpress.com.

Prof. Florin I. Bojor

De ce credibilitate e nevoie pentru viitorul primar?

Florin Bojor

În pragul desemnării candidaţilor formaţiunilor politice bistriţene, în contextul postmodernităţii şi în faţa unei degringolade de programe electorale care oricum nu se vor aplica, cade-se să analizăm ce reprezintă primarul şi ce ar putea face un primar în Bistriţa, oraş la poarta Transilvaniei.

Mai întâi, trebuie subliniat faptul că primarul în mentalul colectiv al unei urbi, nu este numai administratorul cetăţii respective ci şi liderul comunităţii respective. Funcţia de primar, dincolo de atributele legii, reprezintă un simbol al coeziunii sociale, al evoluţiei localităţii respective, al ordinii şi indirect al aplicării legii, şi al credibilităţii comunităţii pe care o conduce. Toate aceste puncte reprezintă caracteristici esenţiale din figura pe care orice primar, iar în cazul nostru primarul Bistriţei trebuie să le aibă. Între ele, centrală din perspectivă economică o reprezintă credibilitatea internaţională a primarului, absolut necesară pentru un posibil plan de dezvoltare al Bistriţei pentru următorii 4 ani.

Credibilitatea naţională şi internaţională în contextul postmodernităţii şi al Europei unite, reprezintă virtutea centrală a viitorului primar. Ea fiind absolut necesară în atragerea investitorilor în urbea noastră. Fără credibilitatea primarului, e greu să apară investiţii externe pe termen scurt, mediu şi lung într-o comunitate. Această credibilitate trebuie să fie primul garant al viitorului primar pentru planurile pe care intenţionează să le facă. Astfel, un primar fără o activitate anterioară recunoscută de către străini în mediul internaţional, nu-i poate atrage pe aceştia să investească în Bistriţa. Investiţiile fiind esenţiale în bunăstarea unei comunităţi (locuri de muncă, circuit financiar, consum alimentar şi de bunuri, etc.).

În ultimii 20 de ani însă, am făcut abstracţie de la această trăsătură centrală pentru viitorul primar, ghidându-ne după principiul răului inferior, adică alegând dintre mai multe variante, posibilitatea cea mai puţin dezastruoasă. Gândirea aceasta, poate pe termen scurt să aibă consecinţe pozitive, însă pe termen lung duce la regresul societăţii. Până când nu aspiri la ceva superior şi te mulţumeşti cu inferioritatea nu poţi depăşi acea inferioritate.

Pe de altă parte, trebuie subliniată şi limitarea de viziune a cetăţeanului care reduce exerciţiul politic public la paternalism („ce ne dă?”, „se dă lapte”, „să dau ouă”), acţiune bazată pe mentalitatea comunistă, susţinută prin discursul politicienilor şi facilitată de unele medii de comunicaţii locale.

Ca atare, credibilitatea internaţională momentan în Bistriţa anului 2012 rămâne un vis, un vis ce prin faptul că nu devine realitate are repercusiuni negative asupra urbei transilvănene: nu vom avea investitori, nu vom avea bani…

Prof. Florin I. Bojor