Monthly Archives: Mai 2012

Thanks for Condolences!

Ioan Bojor

Ioan Bojor

Four months have passed since my father John Bojor died. Only now I found the strength to thank you on behalf of myself and my family for yours messages, thoughts and consolation.

Any expected or unexpected departure of any person and especially a parent leaves into the family a gap. A depth that draws itself deep thoughts, memories, regrets and a lot of love.  A depth of existence that condenses time and space.

In this situation you can best see the need for faith in the resurrection and the reality response that Jesus Christ, the Christian God offers. If I wouldn’t believe and expect „the resurrection of the dead and the eternal life” I do not know how I would explain the meaning of my life.

Until then remains the thread of love translated into the prayer for those who left, by which we pour into eternity and we return to our God. So long, my father! See you soon, my husband!

Prof. Florin Ioan, Florina Simona and Garofita BOJOR

Anunțuri

Gracias por sus condolencias!

Ioan Bojor

Ioan Bojor

Cuatro meses han pasado desde que murió mi padre, Juan Bojor. Sólo ahora he encontrado la fuerza para darle las gracias en nombre mío y de mi familia, para sus mensajes, pensamientos y consuelo que nos has dado.

Cualquier ida esperada o inesperada de cualquier persona, y sobre todo de un padre deja un hueco en el corazón de sus queridos. Un abismo que atrae pensamientos profundos, buenos recuerdos, arrepentimientos y mucho amor. Una profundidad de la existencia que condensa el tiempo y el espacio.

En esta situación se puede ver mejor la necesidad de la fe en la resurrección y la  realidad de la respuesta que Jesucristo, el Dios cristiano ofrece. Si no creía o esperaría la „resurrección de los muertos y el mundo de la vida eterna” no sé cómo iba a explicar el significado de mi vida.

Hasta entonces se queda el hilo del amor manifestado en la oración por los que se fueron, por el que nos vertimos en la eternidad y volvemos a nuestro Dios. En tanto, a mi padre, hasta pronto! Hasta pronto padre y marido!

Prof. Florin Ioan, Simona Florina y Garofita BOJOR

Ultima oră de Religie la Colegiul Naţional „Liviu Rebreanu” din Bistriţa

Florin Bojor

Profesor de Religie la Liviu Rebreanu

Dragi prieteni, cu care în cursul anului şcolar 2011 – 2012 am dezbătut problema „fericirii”, am plăcerea să vă invit la ora de încheiere a cursului nostru, vineri, 25 mai 2012, în curtea Colegiului Naţional „Liviu Rebreanu” la ora 14.00. (dupa cursuri)

Timp de 9 luni am analizat împreună diferitele gândiri, mentalităţi ale României actuale (antropologia egoist-posesivă, comunist-nazistă, postmodernă hedonistă şi postmodernă creştină) căci, în funcţie de gândirea noastră va fi şi fericirea noastră sau mai bine zis speranţa de fericire.

Apoi, am cunoscut o parte din fericirea creştinilor manifestată în spaţiul public: cultul creştinilor şi am discutat despre comunitatea şi unirea lor prin euharistie, adică trupul şi sângele Dumnezeului creştin, Iisus Hristos.

După vacanţa de iarnă am meditat asupra prieteniei şi relaţiilor cu cei din jurul nostru şi consumul produselor alcool, droguri şi tutun. Am făcut un mic excurs cu privire la moarte şi la viaţa de după moarte,  iar partea următoare a avut ca şi subiect central sexualitatea.

După vacanţa de Paşti, am vorbit despre învierea din morţi a Mântuitorului creştinilor, Iisus Hristos, centrul predicii creştinilor.

Acum am ajuns la finalul incursiunii noastre în ceea ce poate însemna fericirea. Vă aştept la întâlnirea finală a cursului nostru pentru a afla mesajul dumneavoastră, care l-aţi adresat la începutul anului şcolar.

Vă mulţumesc!

Prof. Florin I. Bojor

Bună ziua Beclean!

Florin Bojor si elevii de la Beclean

Florin Bojor si elevii de la Beclean

Începând de luni, 21 mai 2012, drumul carierei didactice mă duce la Beclean la Colegiul Naţional „Petru Rareş”.

Beclean (pe Someş) este unul dintre oraşele judeţului Bistriţa – Năsăud, care în ultimii 20 de ani s-a dezvoltat semnificativ, devenind cel de-al doilea centru de putere al judeţului Bistriţa-Năsăud.

Dacă la venirea la Colegiul Naţional „Liviu Rebreanu” din Bistriţa afirmam că: şcoala românească reflectă cel mai mult ruptura postmodernităţii prin care poporul român şi Europa trec; observ aceeaşi realitate şi la Beclean.

Chiar din primele zile de şcoală aici se poate vedea clar paralelismul antagonic între sistemul de învăţământ şi mentalul colectiv al elevilor. E o ruptură uriaşă între 2 timpuri istorice: modernitatea reprezentată prin profesori, gândirea iluministă generalizată, încadrări în tipare şi postmodernitate reprezentată prin elevi, gândire personalistă, hedonistă, pragmatism şi nonconformism. Cele 2 categorii de mentalitate converg în apatia faţă de spaţiul public şi restrângerea în individualism şi intimitatea existenţială.

Florin Bojor si elevii de la Beclean

Florin Bojor si elevii de la Beclean

Pe coridor, în sălile de clasă şi în curtea şcolii se simte un crepuscul apus al modernităţii şi lupta pentru afirmarea postmodernităţii româneşti. Chiar dacă încă mulţi dintre elevi nu pot defini mentalitatea pe care o trăiesc, asta nu înseamnă că nu fac parte din ea.

Fragmentarismul, tipizarea şi înfrumuseţarea artificială a unui sistem educaţional aflat în dezintegrare este resimţit cel mai mult de elevii claselor a IX-a şi a XII-a.

Epistema de raportare elev – profesor, profesor – elev e poate rezumatul neînţeles încă a două lumi ce bat poartă în poartă. Dacă modernitatea concepea elevul interesat de cunoaştere, iar profesorul un luminător al învăţăturii, acum postmodernitatea atestă contrariul: elevul nu este interesat de cunoaşterea instituţională, cunoaşterea informaţională se pierde într-o căutare de sens revărsată în pragmatism. Astfel, reţelele de socializare sunt principalul element de contact, catedra rămânând o relicvă de muzeu…

În setea inconştientă de a nu lăsa modernitatea să moară, sistemul educaţional din România pierde energia creatoare, lucrătoare a acestor elevi. Îi restrânge şi atunci ei, în căutarea sensului se aruncă în exodul teribilismului sistemului paralel de valori: postmodernitatea nihilistă.

Dacă la Liviu Rebreanu în Bistriţa, se simţea că elevii aparţin în principal spaţiului citadin, cei de la Beclean se situează majoritatea în lumea rurală. Dar acest lucru, văzut în modernitate ca o departajare de valori, de mentalităţi, de concepţii, nu se aplică şi în cazul postmodernităţii. Elevii din Beclean sunt la fel de postmoderni ca şi cei din Bistriţa!

De subliniat perspectiva directorului de la Colegiul Naţional „Petru Rareş” care deschide şcoala spre postmodernitate şi din discuţia purtată reiese că nu este interesat de îngrămădirea în statistici, în teste iniţiale, în modele educaţionale, în filosofii de „competenţe”, etc.; ci este concentrat pe esenţial, pe viaţă. Un esenţial pe care elevii îl resimt: „de ce e un elev în bancă?” „ce face şcoala pentru fericirea elevului?”, un „de ce?” atât de mare încât poate înghiţi în sine un timp, o gândire, o viaţă de mult trecută…

Prof. Florin I. Bojor

La unitate prin cultură!

Florin Bojor Chisinau 2012

Florin Bojor Chisinau 2012

Discurs la Facultatea de Jurnalism din Chişinău, Universitatea de Stat a Republicii Moldova (15 mai 2012).

Fraţi români de dincoace şi dincolo de Prut, dacă acum am fi cu 500 de ani în urmă nu v-ar vizita nişte străini, nici nişte necunoscuţi, ci apărătorii graniţei Moldovei.

Noi ardelenii bistriţeni suntem poarta Transilvaniei dar şi ultima frontieră a Moldovei medievale. Sub sceptrul Moldovei ardelenii bistriţeni şi basarabenii au fost cândva o singură ţară.

Din păcate, au trecut nori cu grindină peste noi şi ca să ajungem la dumneavoastră a trebuit să  trecem o graniţă a urii, pecetluită cu sârma ghimpată a dezbinării şi cel mai grav cu un paşaport al indiferenţei.

Acum sunt aici ca să mărturisesc: cultura va face unificarea!

Sunt a treia oară la voi în Basarabia, deşi am încercat de 4 ori să ajung aici. În aprilie 2009 cu ocazia Revoluţiei Studenţeşti am încercat să ajung la Chişinău, dar am fost oprit la graniţă de către un grănicer ce avea acelaşi nume ca şi mine: „Bojor”, căruia i-am spus: „avem acelaşi nume!” El mi-a răspuns: „dar două ţări diferite.”

Florin Bojor Chisinau 2012

Florin Bojor Chisinau 2012

În timp am înţeles că mesajul lui era unul pozitiv. În istorie am fost un singur neam divizat în trei ţări, acum suntem numai două, deci, am progresat, am avansat!

Ce trebuie să facă cultura? Să deştepte românii, să deştepte basarabenii. Unirea nu se face, până când nu o construim. Iar edificiul unirii îl construiesc în principal jurnaliştii de azi şi de mâine, adică dumneavoastră.

În conformitate cu carierea mea de jurnalist la Barcelona TV, Radio Naţional al Spaniei, Radio Estel, Radio Punt 7 şi alte ziare locale, dar mai cu seamă, datorită Premiului Naţional al Culturii din Catalunia, câştigat în 2008, pot afirma: jurnalismul nu este numai bani, jurnalismul nu este numai „news alert” sau „breaking news”; jurnalismul este în principal creator de conştiinţă, este un constructor al naţiei şi formator al identităţii.

Jurnalismul este principala punte de legătură între Republica Moldova şi România, jurnalismul este creatorul unirii între cele două ţări, dar oare se doreşte acest lucru?

Sper ca dumneavoastră să vă continuaţi perfecţionarea spre a deveni cei mai buni jurnalişti printr-o pregătire adecvată în România şi Europa, însă odată formaţi aş visa să vă întoarceţi în Basarabia ca să ridicaţi ţara, căci dumneavoastră sunteţi viitorul, dumneavoastră sunteţi cei care puteţi spune: la unitate prin cultură!

Prof. Florin I. Bojor

200 de ani de la anexarea Basarabiei

200 de ani de la anexarea Basarabiei

200 de ani de la anexarea Basarabiei

Pe data de 16 mai 1812, Rusia Imperialistă inaugura şirul de ocupaţii al Basarabiei: ţaristă, mai întâi şi apoi cea bolşevică. Azi cifra istorică este rotundă: 200 de ani de la prima cotropire, dintre care cea mai mare perioadă sub patronajul vulturului ţarist şi a secerei, ciocanului şi stelei comuniste.

Acum, Republica Moldova este un stat ce încă nu ştie prea bine înspre ce să navigheze, vest sau est, macinată de altfel, ca şi tot blocul estic de neocapitalism şi liberalism. Însă în contextul post-comunist capitalismul devine feroce iar liberalismul o sălbăticie…

16 mai e un moment care adesează o mare întrebare: se mai pot uni cele două ţări române? Ce ar trebui făcut pentru unire?

200 de ani de la anexarea Basarabiei

200 de ani de la anexarea Basarabiei

Contextul actual în care se află România: membră a Comunităţii Europene şi NATO aduce cu sine multe avantaje, dar în acelaşi timp necesitatea de reformă a sistemului pentru realizarea unirii Moldovei cu România.

În primul rând, se cere ca politica externă a României să fie direcţionată în acest sens. Politicienii români trebuie să dorească unirea celor două state, dar oare vor acest lucru? sau poate interesele meschine în vederea îmbogăţirii rapide le consumă toată puterea de gândire, de simţire şi implicit tot interesul. Până când iubirea de avere personală făcută pe spinarea contribuabilului va sacrifica misiunea la care au fost aleşi? Până când mentalităţile comuniste, debusolate de viaţă, vor conduce din spate suprimând interesele identităţii naţionale? Până când vom fi atât de fraieri să nu vedem lipsa de perspectivă a multor partide politice sau discursul anacronic şi lipsit de dorinţă de acţiune, al aşa-ziselor partide naţionaliste?

200 de ani de la anexarea Basarabiei

200 de ani de la anexarea Basarabiei

În al doilea rând România trebuie să propună o ofertă atrăgătoare pentru românii de dincolo de Prut, în sensul că aceştia prin intrarea în componenţa statului român să ducă un nivel de viaţă mai bun, să beneficieze de aceleaşi drepturi ca şi ceilalţi cetăţeni, să aibe un sistem autonomic care să le permită propria gestionare a fondurilor şi luare a deciziilor pe plan regional, local.

Problema care o ridică unificare celor două state, pe plan intern, o constituie minorităţile care locuiesc în Moldova: ucraineni, ruşi, găgăuzi, bulgari, etc. Faţă de acestea, România trebuie să le propună autonomia regională judeţeană (raională), pentru ca ele să nu se simtă dominate, mai bine zis cucerite de către statul român. Coerenţa raportării majorităţii la minorităţi, în toate părţile României, ne obligă la cooficialitazarea limbilor rusă şi ucraineană în ţinuturile unde aceste minorităţi reprezintă o majoritate simplă a populaţiei. Ca atare, autonomia regională judeţeană (raională), financiară, cooficializarea lingvistică sunt absolut necesare pentru ca propunerea de unire să primească atributele de actualitate în contextul paneuropean.

200 de ani de la anexarea Basarabiei

200 de ani de la anexarea Basarabiei

Principiul sistemului de guvernare îl reprezintă „unitatea în diversitate”. Aceste minorităţi reprezintă „diversitatea” (etnică, lingvistică) care prin autonomie se integrează în unitatea statului.

Pe plan extern, interesele Rusiei şi Ucrainei s-ar părea că intră în interferenţă cu dorinţa de unire a românilor. Aceste state doresc un stat tampon între Comunitatea Europeană şi ele, iar în acest fel Moldova este un satelit al lor. Ce e de făcut?

O politică inteligentă de bună vecinătate şi o serie de măsuri economice care să fie atractive oamenilor de afaceri din Rusia şi Ucraina care conduc defapt puterea politică a celor două state.

Dar dincolo de toate e nevoie de oameni la înălţimea timpului, avem aceşti oameni? 

Prof. Florin I. Bojor

La căpătâiul lui Grigore Vieru

La căpătâiul lui Grigore Vieru, Florin Bojor

La căpătâiul lui Grigore Vieru, Florin Bojor si Raisa Vieru

Grigore Vieru este fără îndoială poetul naţiei, apostolul conştiinţei naţionale în modernitatea târzie, stindardul unificării Republicii Moldova cu România. La trei ani de la trecerea lui pe lumea cealaltă, soţia acestuia doamna Raisa Vieru ţine încă aprinsă flacăra simbolului Grigore Vieru prin lupta de păstrare vie a moştenirii culturale şi naţionale lăsate de către poet.

În acest sens, domnia sa lucrează la mai multe proiecte menite să încrusteze în trupul Basarabiei repere demne de truda poetului: Centrul Ştiinţific Grigore Vieru la Chişinău (bibliotecă, cărţile poetului, muzeu cu obiecte personale, etc.), casa natală transformată în casă memorială Grigore Vieru şi un monument funerar la căpătâiul poetului în Cimitirul Central din Chişinău.

Raisa Vieru si Florin I. Bojor

Raisa Vieru si Florin I. Bojor

Orice întâlnire cu doamna Raisa Vieru este o întâlnire cu umbra lui Grigore Vieru, căci soţia acestuia a fost muza, piedestalul, colaboratorul şi omul care a impulsionat creaţia poetului. Fără Raisa Vieru, Grigore Vieru n-ar fi ajuns să fie cine este acum: un mare poet, un mare om de cultură, un părinte al patriei.

Conferinţa scriitorilor bistriţeni de la Universitatea de Stat a Republicii Molova (15 mai 2012) a prilejuit şi evocarea misiunii literare a poetului Grigore Vieru. Cu această ocazie, doamna Raisa Vieru a devenit membră de onoare a Clubului Internaţional Transilvania, pentru menţinerea vie a memoriei culturale a poetului naţional Grigore Vieru şi lupta de unificare a românilor de dincoace şi dincolo de Prut.

Prof. Florin I. Bojor

Munţii Bârgăului şi Turismul Dracula

Muntii Bargaului – Muntii lui Dracula

Muntii Bargaului – Muntii lui Dracula

Transilvania şi judeţul Bistriţa-Năsăud, în contextul postmodernităţii şi al globalizării, fără turism, agricultură şi mici meşteşuguri e la limita imposibilului să se dezvolte. În acest cadru, dezvoltarea miturilor prin care fiecare zonă este cunoscută este esenţială.

Dacă ne gândim la zona de est a judeţului Bistriţa-Năsăud: Ţara Bârgăului, Munţii Bârgăului şi calea spre Bucovina şi Moldova: Pasul Borgo, cea mai mare atracţie universală o reprezintă fără îndoială mitul Dracula, mina de aur a judeţului, neexploatată.

Celebrul roman, omonim al lui Bram Stoker, care pune Bistriţa în conştiinţa universală începe cu descrierea reşedinţei de judeţ şi a zonelor limitrofe, unde autorul crează castelul imaginar al contelui Dracula.

Transilvania Medievala

Transilvania Medievala

Faptul că filmele şi cartea  sunt cel mai cunoscut lucru despre Transilvania peste tot în lume, reprezintă cea mai mare publicitate a judeţului transilvănean, care face din Bistriţa-Năsăud o destinaţie universală. De aici, Munţii Bârgăului – Munţii lui Dracula reprezintă un punct central pentru viitorul turistic.

 În prezent, Prundul Bârgăului – capitala Ţării Bârgăului are numai câteva atracţii turistice: 2 biserici, una monument istoric: Sfântul Nicolae (1837), Rezervaţia Naturală Piatra Fâtânele, câteva pensiuni, mai multe magazine, câteva baruri muzicale, legătură asfaltată cu Cluj-Napoca, Suceava, peisaje montane atractive, etc.

Însă, Prundul Bârgăului nu are nici un muzeu, sau bibliotecă publică, nici o galerie, nici un centru de informare turistică, nici un teren sportiv pregătit pentru public, nici o reţea de transport public, etc. Adică, un nivel de ofertă turistică şi infrastructură extrem de modest, care nu permite depăşirea turismului din trecut. Atunci, ce e de făcut şi cum?

La fondul turistic anterior prezentat, mai e însă nevoie de multe lucruri pentru ca Prundul Bârgăului să devină o destinaţie turistică, un brand turistic. În această ecuaţie primarul reprezintă un pion esenţial în devenirea turistică a Prundul Bârgăuluiului.

Mai întâi, acesta trebuie să aibă interes, o atitudine de deschidere şi o ambiţie în acest sens, adică să fie interesat de turism, apoi să pregătească şi să aplice câteva posibile proiecte care să aducă la Prundul Bârgăului turişti.

Bistrita Turism

Bistrita Turism

Primul lucru pe care viitorul primar poate să-l facă este o întâlnire a tuturor operatorilor turistici din Prundu Bârgăului, Susenii Bârgăului, Mijlocenii Bârgăului, Josenii Bârgăului, Rusu Bârgăului, Bistriţa Bârgăului, Colibiţa, Miţa, Tiha Bârgăului, Mureşenii Bârgăului, Tureac şi Piatra Fântânele şi autorităţile locale din aceste localităţi implicate în alcătuirea unui circuit turistic la Prundu Bârgăului – Capitala Munţilor Bârgăului.

Această întâlnire trebuie să aibă ca şi finalitate un acord comunal de promovare internaţională a Prundul Bârgăuluiului la marile agenţii şi târguri din turismul internaţional şi o pagină web pe care să fie toate informaţiile turistice actualizate ale tuturor agenţilor angajaţi în circuitul turistic.

Apoi edilul trebuie să-şi concentreze acţiunea publică în crearea şi expoatarea posibilei imagini turistice a Prundu Bârgăului, în conturarea ofertei de atragere a turismului în Ţara Bârgăului.

Stoker BT

Stoker BT

Prundu Bârgăului – Capitala Ţării Bârgăului, capitala Munţilor lui Dracula este brandul care ar aduce în comună şi în zonă un număr impresionant de turişti străini.

Însă pentru a crea acest brand e nevoie de o serie de paşi: 1. Crearea unui muzeu comercial Dracula (fonduri europene); 2. Construirea unui parc de distracţii: Dracula (fonduri europene); 3. Alcătuirea unui circuit turistic al Munţilor Dracula; 4. Festival Internaţional de Film Dracula; 5. Suveniruri bine gândite cu Dracula care să fie comercializate. Fostele Centre de Cojocărit şi Ceramică Populară cunoscute în trecut ca şi o faimă a Prundului Bârgăului trebuie redeschise şi introduse în circuitul economic destinat turismului, etc. Dracula reprezintă cheia pentru un turism de mase.

În strânsă legătură pentru exploatarea mitului Dracula, este şi turismul cultural prin  Centrele Creştine pentru Tineret la care trebuie deschis un muzeu al satului (într-o încăpere), la care va fi şi sediul centrului de informare turistică. Muzeul sătesc trebuie gândit şi ca muzeu al pădurilor, în care să fie descris tot procesul tehnologic arhaic al prelucrării lemnului.

Introducerea ceramicii de la Bârgău într-un circuit turistic – comercial reprezintă cadoul ideal de întoarcere acasă a turiştilor străini.

În strânsă legătură cu acesta este şi turismul de agrement: teren de escaladări la Prundu Bârgăului, pârtie de schi, precum şi lansarea Brandului – Colibiţa – lacul de Ozon.

Bistrita Turism 2

Bistrita Turism 2

Turismul non-convenţional atrage an de an tot mai multă lume, iar România reprezintă un teren virgin în acest sens: concursurile internaţioanle de grafiti şi operele rezultate reprezintă un magnet de atragere de turişti tineri şi nu numai. Situaţia deplorabilă din perspectivă estetică a multor case din comunele bârgăuane poate deveni un punct central al ofertei turistice prin concursuri internaţionale de grafiti pe faţadele caselor. Pereţii cenuşii ai Ţării Bârgăului devenind povestea vie a picturilor gigantice cu mesaj postmodern şi sincretism artistic.

În concluzie, mitul Munţii lui Dracula, mitul muzeului pădurilor, brandul Colibiţa – lacul de Ozon, terenul de escaladări, arta grafiti pe case dacă ar fi aplicate de către viitorii primari ai ţinutului Bârgău, atunci Prundu Bârgăului şi toată zona ar deveni o metropolă a turismului în România şi Europa.

Prof. Florin I. Bojor