Jurnal de grevă: ultima pagină

Greva profesorilor nu a fost o grevă, căci am simţit-o ca o Revoluţie.

Noi, profesorii, nu putem da lovituri de stat precum au făcut-o părinţii sistemului cleptocratic (gruparea Iliescu – Brucan) şi, chiar dacă am putea, nu am face-o, căci ar însemna sânge şi morţi.

Noi, profesorii, educăm în şcoală şi am vrut să învăţăm şi societatea, căci poporul român este pe cale de dispariţie.

Practic, doar bugetarii sunt protejaţi pentru a putea face grevă, cei din mediul privat se pot trezi oricând disponibilizaţi. De câte greve în mediul privat aţi auzit? De aceea, demnitatea, dreptatea socială şi binele comun strigate în stradă zilele acestea nu au fost numai ale noastre, ci sunt ale unui popor care nu vrea să moară. Un popor pe care cleptocraţii, precum fanarioţii, îl fac fie să migreze, fie să se iobăgească, dar nicidecum să prospere.

De ce am fost învinşi în greva noastră? Am crezut că marii lideri de sindicat simt pulsul profesorilor, dar ei sunt nişte slugi în pace cu sistemul cleptocratic. Între idealurile profesorilor şi reuşita lor e un decalaj de aproape 3 săptămâni. Dacă în a doua zi de grevă obţineau ordonanţa lui Ciucă, erau eroi, dar după ce speranţa pentru binele poporului român a încolţit în mintea greviştilor, liderii de sindicat sunt nişte trădători. Au făcut o operaţie bună, dar au omorât pacientul: viitorul.

Ce ne-a lipsit? Partidul Profesorilor. Da, un partid politic. Deşi fugim de politică şi nu vrem să ne murdărim moral, societatea democratică prin politică trăieşte. Dacă am fi avut un Partid al Profesorilor, liderii de sindicat nu ar fi cedat, deoarece profesorii din partid ar fi simţit mult mai bine pulsul şi dornici de a fi la putere ar fi maximizat revolta noastră într-o revoluţie a bunului-simţ. Vorbim de un partid fără culoare politică, cu proiect practic, finit, conform postmodernităţii, care să lupte pentru revendicările noastre: demnitate, dreptate socială şi bine comun.

Într-o lume normală, greva e ultima cale pentru a se rezolva problemele sociale, însă într-o Românie anormală a unui sistem cleptocratic, a partidului mare, a serviciilor de inteligenţă şi structurilor secrete care au uitat de popor, ce putem face? Curăţenie în sindicate şi crearea Partidului Profesorilor.

Uniţi suntem puternici!

prof. Florin I. Bojor

TIMP ONLINE: Florin Bojor: Ne-a lipsit Partidul Profesorilor

Jurnal de grevă: Ziua 13

Cum să renunţăm la grevă?

Pentru ultima creştere cu 5 procente a lui Ciucă sau pentru demnitate am ieşit în stradă?!? Plus că promisiunea creşterii de la 1.01.2024 e mereu în celebra „Notă de fundamentare”. Ca atare, intrăm în cea de-a patra săptămână de grevă.

Unii dintre grevişti nu mai rezistă. Au luptat cât au putut şi au toată admiraţia mea! Cu siguranţă că ar mai fi dus crucea grevei, dar lipsurile şi obligaţiile sunt atât de mari, încât sunt nevoiţi să se oprească. Nu sunt laşi, sunt cei din linia întâi a războiului cu sistemul cleptocratic! Sunt primii răniţi de nesimţirea şi dispreţul cu care cleptocraţii ne tratează…

Ceea ce nu înţeleg e neintrarea în grevă a negreviştilor care se bucură că prin greva noastră au primit ceva în plus, le-a crescut salariul, dar stau pe margine.

Sper ca o singură zi, mă repet, o singură zi negreviștii să fie alături de noi în grevă. Dacă nu se pot jertfi alături de noi și să renunțe la 100 de lei, de-aș fi în locul lor, aș avea mari probleme de conștiință. Unde ar mai fi demnitatea mea? Am ieșit pentru mai mulți bani, dar banii nu sunt totul!

Primii răniţi sunt nevoiţi să se retragă din arenă. Oare îi vor înlocui rezervele negreviste pentru a duce mai departe lupta? Uniţi vom învinge!

Prof. Florin I. Bojor

TIMP ONLINE: Prof. Florin Bojor: Cum să renunțăm la grevă?

Jurnal de grevă: Ziua 12

Cu ochii pe TV ca la Revoluţie! Aşa cred că am stat majoritatea profesorilor grevişti din România care nu am avut azi manifestaţie, în timpul marelui protest de la Bucureşti. Rezultatul a fost identic: etapizarea și voucherele…. Ca o placă stricată, Guvernul sistemului cleptocratic repetă aceleaşi texte: „pentru educaţie nu sunt bani”; „vom da, ne-am dat cuvântul”; „să nu pierdem Bac-ul” etc.

Ceea ce speră, e să scădem sub 50% pentru a ne scoate în ilegalitate. Aşa că o lungesc pentru ca profesorii să fie tot mai săraci. Deja de azi, politicienii sunt prinşi cu rotativa, cu gândurile la putere, scaune şi banii lor.

Se pune întrebarea: ce facem mai departe? Categoric că protestăm, categoric că stăm în grevă, categoric că ieşim în stradă. Însă, cum putem îndupleca oamenii unui sistem care ne dispreţuiesc, ne umilesc şi ne văd doar slugi ale lor?

Prof. Florin I. Bojor

Jurnal de grevă: Ziua 11

Dragi servicii de inteligenţă şi structuri secrete care ţineţi în braţe sistemul cleptocratic din România, chiar nu iubiţi poporul român?!?

Aţi jurat că patria e înainte de toate. Acum lumina patriei, adică dascălii, prin grevă, cer demnitate, cer dreptate socială, cer bine comun. În alte cuvinte, cer viitor în România pentru ei şi elevii lor, copiii patriei.

Chiar doriţi ca toţi să emigrăm din ţara asta? Chiar doriţi ca poporul român să devină o populaţie de slugi? Atât de puţin e jurământul pe care l-aţi depus?

La gazarea din 10 august 2018 de la Bucureşti, la care am participat, nu mi-am putut imagina că măcar o parte dintre voi nu o să treceţi de partea poporului. Apoi m-am gândit că poate atunci nu a fost momentul.

Acum, suntem în a 11-a zi de grevă a profesorilor, în care la Bistriţa am ieşit la al cincilea protest şi voi tot în braţe ţineţi sistemul. Când va veni vremea să treceţi de partea poporului? Atenţie, poate atunci va fi prea târziu…

Prof. Florin I. Bojor

Jurnal de grevă: Ziua 10

Dragii mei elevi, v-am învăţat mereu să evitaţi ceea ce credeţi că fac rău şi, de asemenea, să urmaţi dacă găsiţi ceva bun la mine. De 18 ani, profesorii nu i-au mai predat deschis societăţii dreptatea socială şi binele comun. Ne-am rezumat să vă îndemnăm în şcoală să mergeţi pe calea demnităţii şi prea puţin v-am dat exemplu în spaţiul public. Acum, în sfârşit, suntem în piaţa publică pentru a vă învăţa să fiţi curajoşi şi să luptaţi pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român.

Cât despre continuarea grevei, ea este o certitudine, în faţa unui sistem care vine cu alte chichiţe pentru a ne prosti: un memorandum al partidelor de la putere cu valoare juridică zero! Adică hârtii goale. Guvernul are majoritate parlamentară, în traducere, sute de parlamentari foarte bine plătiţi pentru a da legi. Revendicările sindicatelor trebuie să devină lege trecută de urgență prin Parlamentul României.

Mâine, suntem din nou în piaţa publică pentru a cere: „demnitate”! Uniţi suntem puternici!

Prof. Florin I. Bojor

TIMP ONLINE: Profesorii, deciși să predea societății ”lecția dreptății sociale și a binelui comun”

Jurnal de grevă: Ziua 9

Ținem flacăra protestului de la Bistrița deschisă. Greva nu este a unui sindicat sau a altuia, greva este a profesorilor care cer: „demnitate”!

Ce le spunem elevilor? Să învețe! Sunt într-o perioadă în care pot învăța singuri, acasă.

Ce le spunem părinților? Să ne susțină, să fie alături de noi!

Lupta noastră nu e cu un partid sau altul, este cu un sistem care a băgat educația într-o dubă a nonvalorii. Prin urmare, haideți alături de noi să schimbăm sistemul cleptocratic într-un sistem de dreptate socială, demnitate și bine comun.

Suntem în ceasul al 11-lea. Sunt așteptați la grevă toți profesorii. Dacă vom câștiga mai multe drepturi, măriri salariale, și directorii vor avea salariu mai mare, și inspectorii, și ministrul Educației.

Nu luptăm numai pentru salarii. E o luptă a demnității care se arată prin lucruri practice, palpabile, iar salariul profesorului este unul dintre acestea. Uniţi suntem puternici!

Prof. Florin I. Bojor

TIMP ONLINE: Profesorii, din nou în stradă: Nu cedăm! Ce le transmit elevilor și părinților

Jurnal de grevă: Ziua Cugetării

A ieşi sau a nu ieşi din grevă? Aceasta este întrebarea.

La ultima întâlnire din stradă, din 31 mai 2023, doi elevi de-ai mei din clasa a XII-a, de la Liceul de Arte „Corneliu Baba” din Bistriţa, mi-au dat o lecţie de demnitate pe care nu o voi uita niciodată. Unul rămâne în ţară la facultate, iar celălalt este admis la Berlin la design grafic, deci este aşteptat la studii în străinătate. Ambii au venit la protestul profesorilor.

Când i-am văzut, i-am întâmpinat şi mi-am cerut iertare faţă de cel care pleacă în străinătate, pentru că greva noastră, prin amânarea examenului de Bacalaureat, va face să nu poată ajunge la timp la Berlin. Elevul mi-a răspuns: „Nu vă faceţi probleme, educaţia contează!”.

Am rămas fără cuvinte, adică un elev căruia îi amânăm poate pentru un an posibilitatea de a-şi urma visul este în stradă cu noi, în timp ce aproape jumătate dintre profesori rămân tot slugile sistemului neintrând în grevă. Cum mai pot aceştia să-i înveţe pe elevi demnitatea? Cum aş mai putea eu să-i învăţ demnitatea, dacă m-aş supune ordinelor umilitoare ale profesorului-turist, Klaus Iohannis, şi ale generalului de tinichea, Nicolae Ciucă? Cum să le mai cânt elevilor „Deşteaptă-te, române!” când eu stau supus unui sistem de cleptocraţi, care-mi spun: „Ţi-am dat 585 de lei, marş la ore!”. Plus că ne dau şi ţeapă prin chichiţe juridice în faimoasa lor OUG: nu va fi nicio mărire din 1 ianuarie 2024.

Pas cu pas, ajungem la: „Jos Iohannis!”; „Jos Guvernul!”; „Demisia!”. Deci, continuăm greva, continuăm protestul!

La mulţi ani, dragi dascăli şi dăscăliţe!

Prof. Florin I. Bojor

TIMP ONLINE: Florin Bojor: Cum pot profesorii care nu sunt în grevă să-i învețe pe elevi demnitatea?