Arhive blog

Libertatea alegătorului se păstrează uneori nevotând?

Libertatea alegătorului se păstrează uneori nevotând?

Bistrita Turism

Democraţia apare din punct de vedere istoric unită aspiraţiei universale a fiinţelor umane de dezvoltare a demnităţii şi libertăţii lor. Obiectivul ei constituie satisfacerea acelor schimbări sociale care să sporească libertatea persoanelor.

Esenţa democraţiei este în raport cu demnitatea inerentă a fiinţei umane, adică promovarea justiţiei şi a egalităţii sociale, acceptarea unei mari diversităţi de credinţe, respectul faţă de fiecare cultură şi grup, încrederea în instituţiile sociale şi politice care favorizează participarea particularilor şi a grupurilor în societate.

Democraţia în înţelesul autentic, deplin al cuvântului este democraţia directă, adică identitatea şi unitatea dintre guvernant şi guvernat, după cum o atestă Kurt Eichenberger făcând referinţă la modelul elveţian: „ceea ce era şi este încă astăzi forma adevărată a statului, autentică, eficace, ceea ce trebuie să se silească pentru a se atinge, pentru << omul de rând >>…, dar şi pentru mulţi membri ai administraţiei şi inclusiv pentru certe orientări doctrinare, este democraţia directă” .

Bistrita Turism

Bistrita Turism

(K. Eichenberger, Der Staat der Gegenwart, Basel-Frankfurt a M., 1980, p. 96 “lo que era y sigue siendo aún hoy la forma de Estado verdadera, autentica, eficaz, la que hay esforzarse por alcanzar, para el “hombre de calle”…, pero también para muchos miembros de la Administración e incluso para algunas orientaciones doctrinales, es la democracia directa”).

Acelaşi ideal îl exprimă şi C. Schmitt când spune: „identitatea dintre guvernanţi şi guvernaţi” .   (C. Schmitt, « identidad de governantes y governados » p. 90)

Democraţia înseamnă în primul rând posibilitatea implicării universale şi garanţia libertăţii de acţiune şi gândire în spaţiul public. Exercitarea maximă a democraţiei o reprezintă dreptul la vot – stâlpul democraţiei.

Un drept care înseamnă responsabilitatea guvernării spaţiului public, făcută fie direct, fie indirect. Negarea, înlăturarea, incorectitudinea aplicării acestui drept loveşte în însăşi fiinţa democraţiei.

Bistrita Turism

Bistrita Turism

Acum se pune problema raportului între sistem, mentalitate şi democraţie. Dacă sistemul este în sine democratic, şi nu unul închis în sfere de influenţă? Dacă mecanismele juridice din stat funcţionează în parametrii nevoilor societăţii? Dacă presa este deschisă pentru afirmarea noilor aspiraţii sociale? Dacă mentalitatea oamenilor este una conştient liberală sau fraternală? etc.

Rezumând în axiome raportul sistemului cu democraţia, putem zice:
– nu e democraţie fără o corelare adecvată între participare şi luare a puterii;

– nu e democraţie dacă nu se ia în seamă realitatea particulară a fiecărei regiuni în parte;

– nu e democraţie dacă se nesocoteşte cultura organizativă a poporului;

– nu e democraţie fără informare şi transparenţă administrativă;

– nu e democraţie fără un mutu control între parte şi întreg;

– nu e democraţie fără autonomie a societăţii;

– nu e democraţie în România fără autonomie regională;

– nu e democraţie fără posibilitatea reală de afirmare în plan public;

– nu e democraţie fără minim de justiţie şi echilibru social, etc.

Acum se pune problema: dacă toate aceste cerinţe a ceea ce nu e democraţia se împlinesc în România în proporţie esenţială, atunci implicarea la vot fără posibilitatea votului în alb în contextul descris anterior, nu este tocmai lupta împotriva democraţiei?

Şi în această ecuaţie votarea oricărui candidat propus de partidele politice nu este legiferarea şi acreditarea tocmai a luptei antidemocratice? Atunci votul unui candidat politic pus de partidele politice actuale nu este distrugerea democraţiei reale? Prin urmare ce facem? Oare libertatea alegătorului se păstrează uneori nevotând?

Prof. Florin I. Bojor

De ce credibilitate e nevoie pentru viitorul primar?

Florin Bojor

Florin Bojor

În pragul desemnării candidaţilor formaţiunilor politice bistriţene, în contextul postmodernităţii şi în faţa unei degringolade de programe electorale care oricum nu se vor aplica, cade-se să analizăm ce reprezintă primarul şi ce ar putea face un primar în Bistriţa, oraş la poarta Transilvaniei.

Mai întâi, trebuie subliniat faptul că primarul în mentalul colectiv al unei urbi, nu este numai administratorul cetăţii respective ci şi liderul comunităţii respective. Funcţia de primar, dincolo de atributele legii, reprezintă un simbol al coeziunii sociale, al evoluţiei localităţii respective, al ordinii şi indirect al aplicării legii, şi al credibilităţii comunităţii pe care o conduce. Toate aceste puncte reprezintă caracteristici esenţiale din figura pe care orice primar, iar în cazul nostru primarul Bistriţei trebuie să le aibă. Între ele, centrală din perspectivă economică o reprezintă credibilitatea internaţională a primarului, absolut necesară pentru un posibil plan de dezvoltare al Bistriţei pentru următorii 4 ani.

Credibilitatea naţională şi internaţională în contextul postmodernităţii şi al Europei unite, reprezintă virtutea centrală a viitorului primar. Ea fiind absolut necesară în atragerea investitorilor în urbea noastră. Fără credibilitatea primarului, e greu să apară investiţii externe pe termen scurt, mediu şi lung într-o comunitate. Această credibilitate trebuie să fie primul garant al viitorului primar pentru planurile pe care intenţionează să le facă. Astfel, un primar fără o activitate anterioară recunoscută de către străini în mediul internaţional, nu-i poate atrage pe aceştia să investească în Bistriţa. Investiţiile fiind esenţiale în bunăstarea unei comunităţi (locuri de muncă, circuit financiar, consum alimentar şi de bunuri, etc.).

În ultimii 20 de ani însă, am făcut abstracţie de la această trăsătură centrală pentru viitorul primar, ghidându-ne după principiul răului inferior, adică alegând dintre mai multe variante, posibilitatea cea mai puţin dezastruoasă. Gândirea aceasta, poate pe termen scurt să aibă consecinţe pozitive, însă pe termen lung duce la regresul societăţii. Până când nu aspiri la ceva superior şi te mulţumeşti cu inferioritatea nu poţi depăşi acea inferioritate.

Pe de altă parte, trebuie subliniată şi limitarea de viziune a cetăţeanului care reduce exerciţiul politic public la paternalism („ce ne dă?”, „se dă lapte”, „să dau ouă”), acţiune bazată pe mentalitatea comunistă, susţinută prin discursul politicienilor şi facilitată de unele medii de comunicaţii locale.

Ca atare, credibilitatea internaţională momentan în Bistriţa anului 2012 rămâne un vis, un vis ce prin faptul că nu devine realitate are repercusiuni negative asupra urbei transilvănene: nu vom avea investitori, nu vom avea bani…

Prof. Florin I. Bojor