Author Archives: Florin Ioan Bojor

Acad. Nicolae Dabija – catehet creştin ortodox. Interviu în exclusivitate în revista Tabor

Pe 15 iulie 2018 scriitorul basarabean Nicolea Dabija împlineşte frumoasa vârstă de 70 de ani, motiv pentru care dorim să-l omagiem printr-un articol dedicat activităţii catehetice a poetului, prozatorului, istoricului, scenaristului, politicianului şi academicianului român. Iar pentru ca imaginea de catehet creştin a intelectualului Nicolae Dabija să fie completă vom publica un interviu în exclusivitate în care acesta îşi explică convingerile religioase de învăţător creştin laic.

În continuare găsiţi un rezumat al articolului şi interviului în exclusivitate publicat în Revista Teologică de prestigiu „TABOR”. NR. 7 / anul XI / Iulie 2017

Activitatea publică scriitorească a academicianului basarabean se împarte în trei mari etape, în funcţie de contextul istoric în care a trăit şi trăieşte. Cei 70 de ani de viaţă ai lui Nicolae Dabija, sărbătoriţi acum, s-au desfăşurat în imperiul comunist al URSS-ului, începând cu dezrădăcinarea şi rusificarea forţată a românilor din Basarabia de după cel de-al Doilea Război Mondial, continuând cu anii de linişte sovietică, apoi destrămarea paradisului roşu şi începerea luptei dintre moldovenism şi românism în cele două ţări româneşti, luptă care continuă până azi. Astfel, vorbim despre:

  1. Perioada URSS, caracterizată în special prin lirică (poeme): „Ochiul al treilea” (1975), „Apă neîncepută” (1980), „Povești de când Păsărel era mic” (1980), „Zugravul anonim” (1985), „Aripă sub cămașă” (1989), etc.;
  2. Perioada de mişcare socială (a independenţei Rep. Moldova până în anii 2010), caracterizată prin literatură de orientare civică şi istorică: „În căutarea identității. Istoria neamului românesc din Basarabia povestită pentru elevi” (3 ediţii), „Tema pentru acasă” (roman, 2009, 8 ediţii), seria de manuale de istorie „Daciada” (din 1991), seria de manuale „Limba și literatura română pentru diferite clase” (din 1991), etc.;
  3. Perioada catehetică (după 2013) caracterizată prin misionarism creştin explicit: „Drumul spre Biserică” (cugetări creştine, 2013), „Biserica pe roţi” (cugetări creştine, 2014), etc.

Toată opera literară a scriitorului se clădeşte pe două coloane ce reprezintă substanţa creatoare din mintea şi sufletul lui Nicoale Dabija: românismul şi creştinismul. De aici, reiese clar calitatea de învăţător creştin a academicianului Nicolae Dabija. Calitate care este explicată detaliat în interviul care urmează prezentării creaţiei acestuia.

Astfel, Nicoale Dabija a fost puternic marcat de exemplul de viaţă duhovnicească a unchiului său, părintele Serafim Dabija. Scriitorul basarabean este cunoscut publicului larg în special prin poeziile sale, în centrul cărora aşează credinţa, căci afirmă că „fără credinţă orice poezie este searbădă, nu are cuvântul ziditor”. Acest lucru reiese şi din apariţiile pe neaşteptate a adresării „Doamne” chiar cu înclinaţie de rugăciune în versurile poetului:

„Nu am, Doamne, nimic, şi-s bogat.

Sunt, Doamne, cel mai bogat, că te am.

Cu fiece mugur ce iese din ram – Te-am aflat,

cu cerul ce-mi intră în casă prin geam!”

Vorbim aşadar de credinţă şi crez artistic, care pentru Nicoale Dabija se împletesc, căci mărturiseşte că a învăţat să scrie când avea 5 ani în timp ce bunica îl învăţa să-şi facă cruce. Astfel, ţine pixul sau tocul în timpul scrisului cu trei degete precum şi-aş face cruce. O cruce nu tocmai uşoară pentru românii de dincolo de Prut, cruce cu care scriitorul Nicoale Dabija se identifică şi îşi identifică întreaga creaţie, de aceea, de credinţă este legat românismul şi de românism este legată credinţa. Scriitorul crede că „e foarte important ca noi cei despărţiţi de graniţă să ne regăsim în aceleaşi rugăciuni. Şi atunci Dumnezeu se uită la noi ca la un singur neam. Dar dacă vom spune rugăciuni diferite, în limbi diferite şi Dumnezeu se va uita mai altfel la noi.”

Însă această legătură între credinţă şi românism nu este una de natură segregaţionistă, şovină, ci una de identitate personală, căci, pentru Nicolae Dabija viitorul poporului român din cele două ţări româneşti este legat de Biserică, este legat de credinţa ortodoxă a neamului românesc. De aici şi viziunea asupra Biserici „Pe jumătate-n cer. Pe jumătate-n pământ”. Adică, o biserică lucrătoare şi jertfitoare, o „biserică pe roţi”, aflată în permanentă mutare pentru propria apărare, cum a fost de altfel şi istoria românilor, în special a românilor basarabeni.

Nicolae Dabija este un scriitor creştin atât în ceea ce înseamnă principiile pe care le expune, cât şi convingerea cu care scrie, căci crede că „fiecare cuvânt are pază îngerească, iar fără această pază îngerească orice carte de-a noastră este moartă.”

Astfel, crede că orice scriitor trebuie să fie un învăţător al binelui, să propage binele. Scriitorul trebuie să facă mai mult decât simplul scris, şi să devină învăţător al binelui. Deşi, cu modestie, Nicolae Dabija se vede pe sine doar „un veşnic ucenic…”. Iar în acest sens, scriitorul mărturiseşte în interviul acordat o revelaţie dumnezeiască personală care i-a marcat misiunea de scriitor al limbii române şi al credinţei creştine.

În încheierea articolului omagial dedicat Acad. Nicolae Dabija apare şi recenzia personală a unei conferinţe dintr-o biserică a scriitorului basarabean în care acesta a demonstrat că este un catehet creştin laic în toată puterea cuvântului.

La mulţi ani, maestre Nicolae Dabija!

Prof. Florin I. Bojor

Reclame

Acad. Nicolae Dabija – Orthodox Christian catechist

On July 15, 2018 the Bessarabian writer Nicolae Dabija will celebrate the beautiful age of 70 years and for this reason we want to honor him through an article devoted to the catechetical activity of the poet, writer, historian, politician and Romanian academician.

All the literary work of the writer Nicolae Dabija is built on two columns that represents the creative substance in the mind and soul of the Romanian writer: the national Romanian believe and the Christianity. From here, Nicolae Dabija takes the energy to become a Christian master, quality that is explained in an exclusive interview.

Nicolae Dabija is a Christian writer in the same time through the principles that he exposes and through his convictions, because he believes that “every word has an angelic power, and without this angelical power, all of our books are dead.” and in the same time that “any writer must be a master of the good, to propagate the good”.

The following books are translated in English: „Photographer of lightning” (USA, 2001) and „Blackbird Once Wild, Now Tame” (USA, 2003).

Happy Birthday, Mr. Nicolae Dabija!

Prof. Florin I. Bojor

Dragi moldoveni, doar DNA din ROMÂNIA vă scapă de PLAHOTNIUC!

Dragi moldoveni, doar DNA din ROMÂNIA vă scapă de PLAHOTNIUC!

Istoria se repetă: ieşim în stradă în România şi în R. Moldova pentru Justiţie şi apoi facem Unirea?

Istoria se repetă ieşim în stradă în România şi în R. Moldova pentru Justiţie şi apoi facem Unirea

Istoria se repetă: ieşim în stradă în România şi în R. Moldova pentru Justiţie şi apoi facem Unirea?

Azi, 20 iunie 2018, coincidenţă sau nu, ambele ţări româneşti au fost în stradă. Ceea ce le uneşte indignarea este pe de o parte, Justiţia, iar pe de altă parte, mafia care doreşte să se instaureze şi mai tare. În România schimbările din Codul Penal adoptate de Parlament au scos oamenii în stradă, iar în R. Moldova decizia Tribunalului Chişinău de a invalida mandatul de primar al candidatului Andrei Năstase.

În sine, ambele maluri ale Prutului sunt frământate de frica de dictatură şi de setea de dreptate socială. Românilor le este frică de dictatura lui Dragnea, iar moldovenilor de dictatura lui Plahotniuc.

Cât de ciudat şi cât de bizar se repetă istoria peste poporul român… Acum mai bine de un secol şi jumătate Moldova şi Ţara Românească aveau aceleaşi frământări: furtul de un secol al fanarioţilor şi domniile dictatoriale şi mafiote dinainte de 1848. Soluţia lor părea a fi curăţenia în ambele state româneşti, dar eşecul din 1848 i-a făcut să înţeleagă că numai unirea Ţărilor Române poate fi calea pentru curăţenia şi dreptatea socială mult dorită.

În faţa aceleaşi probleme suntem şi noi azi: pot România şi R. Moldova să facă curăţenie în faţa hoţilor fără a fi unite? De ce părinţii României moderne au decis unirea ca drum spre dreptatea socială şi prosperitatea cetăţenească? Oare metoda lor nu ar trebui să ne pună pe gânduri?

Pentru astfel de discuţii şi întrebări merită în aceste zile tulburi să ne întâlnim în piaţa publică, căci cine nu analizează şi învaţă din greşelile istoriei riscă să le repete…

Prof. Florin I. Bojor      

 

Dragi moldoveni, dacă ieşiţi în stradă pentru Năstase cereţi Reunirea cu România, dacă nu, o să luaţi din nou ţeapă de la „Suveranii” moldovenismului!

Manifestatie Unire R. Moldova cu Romania

Manifestatie Unire R. Moldova cu Romania

ACTUALIZARE, 21 iunie 2018: Dragi moldoveni, condamnarea la închisoare a celui mai puternic om din România, Liviu Dragnea vă arată că numai unirea cu România vă poate scăpa de Plahotniuc şi Dodon. Degeaba vă îmbătaţi cu apă rece crezând în independenţa Rep. Moldova. Cât timp credeţi în moldovenism, credeţi în supremaţia mafiei şi a hoţilor care vă fură. E în mâna voastră Unirea şi schimbarea!

***********************************************************************

Decizia Tribunalului din Chişinău de a invalida mandatul de primar al candidatului Andrei Năstase, mandat câştigat în urma alegerilor anticipate din 3 iunie 2018 este una nefastă. Arată pentru tot omul că Rep. Moldova este ţara mafiei moldoveneşti.

Inamicul nr. 1 al vostru nu este corupţia, ci moldovenismul care întreţine corupţia. De aceea, numai UNIREA cu România vă mai poate salva! Dacă nu, o să vă mâncaţi viaţa într-o luptă pe care nu aveţi cum să o câştigaţi: lupta cu „suveranii” moldoveni.

Independenţa Rep. Moldova pare a fi acum marele duşman al prosperităţii voastre şi al statului de drept. Mai precis, atâta timp cât credeţi în şansa moldovenismului ca naţie, ca popor diferit de români şi România aveţi toate şansele să duceţi o viaţă din ce în ce mai mizeră.

Steagul Unirii BN la palatul lui Cuza, Ruginoasa

Steagul Unirii BN la palatul lui Cuza, Ruginoasa

De ce? Pe de o parte, la graniţa a două imperii: UE şi Rusia nu ai cum să trăieşti în prosperitate atâta vreme cât ele îşi închid graniţele faţă de cei aflaţi afară. Pe de altă parte, trebuie să fiţi lucizi, Uniunea Europeană nu va primi ca membru un stat eşuat precum R. Moldova, iar decizia instanţei de astăzi împotriva lui Andrei Năstase confirmă acest lucru.

Chiar dacă Andrei Năstase şi Maia Sandu ar ajunge la putere, totuşi nu pot învinge un sistem de cumetrie şi clientelă construit în ultimii 25 de ani.

De aceea, mai aveţi o singură şansă: Reunirea cu România. Nu pentru că românii ar fi mai corecţi sau mai harnici ca voi, ci pentru faptul că Uniunea Europeană activează aici. Iar şmechereala lui Dragnea şi Tăriceanu o să intre rapid la apă, când UE îşi încoardă muşchii.

Primarii unionisti din R. Moldova omagiati la Bistrita Nasaud

Primarii unionisti din R. Moldova omagiati la Bistrita Nasaud

Asta e diferenţa, la voi în Rep. Moldova, nici România şi nici Rusia nu-şi pot încorda muşchii, ci numai Moldovenismul, fie că e Dodon, fie că e Usatîi, fie că e Plahotniuc. Ei toţi sunt Moldova independentă, fără de care ei ar fi nişte puşcăriaşi în România Nouă.

Voi decideţi, scăpaţi de moldovenism sau vă înecaţi fericiţi cu el în corupţie şi mizerie!

Prof. Florin I. Bojor

Mălin Bot şi mişcarea #Rezist la protest în Bistriţa

Mălin Bot şi mişcarea #Rezist din Bistriţa

Mălin Bot şi mişcarea #Rezist din Bistriţa

Sâmbătă, 16 iunie 2018, în piaţa de la Prefectura Bistriţa-Năsăud societatea civilă bistriţeană a fost invitată la un protest civic de către nucleul dur al mişcării #Rezist din Bucureşti: ziaristul Mălin Bot, Fieger Săvulescu de la portalul Vocea Străzii, Ion Coman şi Ene Ion de la Grupul pentru iniţiativă legislativă şi revizuirea Constituţiei.

Întâlnirea de la Bistriţa face parte dintr-un ciclu de deplasări în aproape toate capitalele de judeţ ale României pentru ca protestatarii #Rezist să se cunoască şi să discute despre proiecte şi iniţiative cetăţeneşti dedicate democraţiei şi domniei binelui comun şi a legii.

Mălin Bot şi mişcarea #Rezist din Bistriţa

Mălin Bot şi mişcarea #Rezist din Bistriţa

Vizita bucureştenilor la Bistriţa a fost şi împlinirea promisiunii făcute unionistului Antal Francisc, cunoscut opiniei publice pentru cele două marşuri pe jos până la Bucureşti pentru legile Justiţiei şi până la Chişinău pentru unirea Rep. Moldova cu România, adică Marşul Speranţei şi respectiv, Marşul Steagului Unirii.

Toţi cei patru militanţi #Rezist au exprimat în discursurile lor din faţa presei bistriţene şi a cetăţenilor veniţi să-i asculte (aproximativ 50 de persoane) mesajul pe care ziaristul Mălin Bot îl are ca  motto al misiunii sale civice: „Am un vis că într-o bună zi România va scăpa de comunişti, corupţi, hoţi şi şmecheri şi se va transforma într-o oază a dreptăţii şi libertăţii”.

Mălin Bot şi mişcarea #Rezist din Bistriţa

Mălin Bot şi mişcarea #Rezist din Bistriţa

Iar practic, aceştia au criticat acţiunile politice ale „mafiei PSD – ALDE” care au ca scop distrugerea democraţiei, a statului de drept şi instaurarea clientelismului social prin subminarea instituţiilor statului român.

Marea acuzaţie care li se aduce celor 4 militanţi #Rezist şi a întreg cercului de protestatari ce apără „statul paralel”, cum spun activiştii pesedişti este că sunt finanţaţi de către magnatul american Soroş, prezentat în presa servilă PSD-ului drept mintea diabolică care doreşte să stăpânească România.

Malin Bot si unionistii #Rezist din Bistriţa

Malin Bot si unionistii #Rezist din Bistriţa

Mare mi-a fost uimirea când protestatarii bucureşteni mâncau din portbagajul maşinii şi au acceptat invitaţia noastră, a simplilor bistriţeni de a-i omeni cu ceva de-ale gurii. Dacă Soroş îi plăteşte să cucerească România, oare nu ar fi mai logic ca ei să transmită bunăstare, avuţie, bogăţie? Oare nu ar fi mai logic ca ei să se dea jos din ceva maşină luxoasă, cum se dau jos politicienii noştri şi să ne arate ce bine e astfel cu Soroş?

Dar, nu, Mălin Bot, Fieger Săvulescu, Ion Coman şi Ene Ion au arătat la Bistriţa simplitatea, buna-cuviinţă şi credinţa că şansa României de a renaşte nu e moartă.

Prin demersul lor civic, dincolo de micile proiecte pentru care se zbat, ceea ce transmit în substanţă este Speranţa şi de asta sunt bineveniţi să se întoarcă la Bistriţa!

Prof. Florin I. Bojor

P.S. Pe 1 iulie 2018 ne întâlnim la Alba Iulia pentru a aprinde „Flacăra Unirii” alături de ceilalţi unionişti români şi a afirma sus şi tare că: Unirea cu Rep. Moldova nu se face cu penali!

 

Doar un prinţ precum Prinţul Charles mai poate salva România şi uni românii!

Prinţul Charles – moştenitorul tronului României?

Doar un prinţ precum Prinţul Charles mai poate salva România şi uni românii!

Ironia sorţii sau pronie divină? În ziua în care Curtea Constituţională a României, controlată politic prin însuşi statutul ei a decis ca preşedintele României, votat de milioane de români să fie un simplu notar am fost vizitaţi din nou de prinţul care iubeşte România, viitorul rege al Marii Britanii şi viitorul şef al Commonwealth-ului (alianţa care uneşte 53 de ţări şi aproape 2 miliarde jumătate de oameni): prinţul Charles.

Când spun ironie a sorţii mă gândesc la faptul că noi românii suntem foarte inteligenţi şi harnici, însă extrem de dezbinaţi şi incapabili să facem mare lucru împreună. Raportul ONU ne avertizează că suntem un popor pe cale de dispariţie. Suntem divizaţi în două state: România şi R. Moldova. Lumea emigrează la foc continuu şi urmaşii lor sunt absorbiţi de poporul care îi primeşte. Lumea politică e într-o bătălie pentru a-şi conserva hoţiile legale. Iar populaţia este într-o fărâmiţare fără de precedent.

Florin Bojor, Indrei Ratiu, Ioana Cozman

Florin Bojor, Indrei Ratiu, Ioana Bojor

Când spun pronie divină mă gândesc la faptul că noi românii suntem campioni la şansele ratate, deşi avem posibilităţi cât duce carul. Îmi spunea domnul Indrei Raţiu că atâta lume i-a spus în ultimii 25 de ani că l-au votat pe tatăl acestuia, regretatul Ion Raţiu, că ar fi trebuit să fie Preşedintele României. Însă în realitate nici 5% dintre alegători nu l-au votat pe Ion Raţiu în 1990. Apoi au urmat peste 25 de ani de regrete…

Acum vizita prinţului Charles, care în loc să meargă în atâtea şi atâtea ţări unde va fi stăpân vine an de an în România (anul trecut a venit de 3 ori), poate e un motiv să medităm asupra a ceea ce ne poate salva şi a ceea ce ne mai poate uni: monarhia.

Cred cu tărie că democraţia directă este calea cea mai corectă de a guverna şi a fi guvernat, însă de la an la an realizez că românii de acum nu sunt făcuţi pentru democraţie directă. Nici republica nu ne satisface, căci trăim o ipocrizie legală: preşedintele, care mai întâi a fost şeful unui partid cu care a câştigat alegerile devine apoi arbitru între instituţii, iar prefectul „independent” este de fapt marioneta partidului care face Guvernul. Şi ceartă în sus, ceartă şi dezbinare în jos…

Printul Charles si Presedintele Iohannis

Printul Charles si Presedintele Iohannis. Sursa: mediafax.ro

De accea, numai ceva statornic care nu se schimbă din 5 în 5 ani, care nu guvernează direct, dar veghează la creşterea poporului, fiind pus în fruntea lui în urma unei pregătiri de o viaţă întreagă, poate salva şi uni românii. Acesta este monarhul, iar profilul Prinţului Charles este modelul de rege de care are nevoie România pentru a nu dispărea.

Însuşi Preşedintele României afirma ieri importanţa acţiunilor Prinţului Charles la noi în ţară:  „activităţi caritabile […], promovarea frumuseţii naturale, a tradiţiilor autentice şi a biodiversităţii mediului rural românesc.” Iar Premierul României arăta continuitatea şi consecvenţa acestuia: „de douăzeci de ani, se implică în promovarea tradiţiilor româneşti”.

Ca să facem un experiment al necesităţii unui monarh de anvergura Prinţului Charles pentru salvarea României este suficient cazul demersului civic făcut de mine pentru curăţarea pârâului Lechinţa. Acum 3 zile am publicat un filmuleţ pe reţeaua de socializare Facebook în care arătam oportunitatea, necesitatea şi demersurile făcute pentru curăţarea şi amenajarea pentru agrement a pârâului Lechinţa.

Printul Charles si Premierul Viorica Dancila

Printul Charles si Premierul Viorica Dancila. Sursa: mediafax.ro

Peste 10.000 de vizualizări a adunat respectivul filmuleţ, dar tinerii din jurul meu mi-au spus: „Degeaba, domn profesor. Nimic nu poate determina autorităţile să facă ceva”. Şi cu durere în suflet le dau dreptate: dacă vine Iohannis sau Dragnea să le propună acelaşi lucru ca mine în filmuleţ, o parte din lume va spune că nu e bun proiectul pentru că ştie că respectivul politician are vreo afacere pentru el sau prietenii lui din care statul iese păgubit.

Dar dacă vine un rege precum Prinţul Charles la Lechinţa pentru a ne spune că sunt bani europeni şi trebuie accesaţi pentru a curăţa şi a amenaja pentru turism apa, cu siguranţă autorităţile se mobilizează, căci sfatul unui rege face presiune socială imensă.

Astfel, de la micro la macro, doar printr-un monarh de tipul Prinţului Charles România poate avea viitor…

Prof. Florin I. Bojor 

Mai curăţăm şi noi apele pentru plimbări cu barca? Din Lechinţa în Spania şi înapoi pentru a atrage turiştii…

Mai curăţăm şi noi apele pentru plimbări cu barca? Din Lechinţa în Spania şi înapoi pentru a atrage turiştii…

Dacă presa publică înregistrarea cu deputatul Constantin Codreanu dispare PMP din Parlament?

deputatul Constantin Codreanu si Vlad Caragia

deputatul Constantin Codreanu si Vlad Caragia – angajatul concediat prin telefon. Sursa: http://www.vladcaragia.wordpress.com

Cum deja suntem obişnuiţi din anchetele DNA, oamenii aleşi de fostul preşedinte Traian Băsescu nu sunt cei mai potriviţi pentru bunul mers al ţării. Dincolo de latura penală, despre care doar organele competente trebuie să se pronunţe, totuşi, urmând învăţăturii marilor gânditori creştini, care spun că „mândria este începutul tuturor relelor”, poate ar trebui să medităm asupra aroganţei, superiorităţii, îngâmfării cu care foarte mulţi politicieni, de la toate partidele politice ne privesc şi ne tratează.

Iar în această ultimă categorie, a superiorităţii faţă de cetăţean se pare că se încadrează deputatul basarabean Constantin Codreanu, aflat în Parlamentul României din partea Partidului Mişcarea Populară (PMP).

Zilele acestea pe grupurile unioniste a apărut o înregistrare a modului în care deputatul Constantin Codreanu, fost candidat la Primăria Chişinăului îşi concediază consilierul parlamentar.

Dacă ar fi publicată în presă această convorbire telefonică dintre parlamentar şi angajat ar trebui să fie cenzurată din 10 în 10 secunde datorită limbajului colorat cu care deputatul se adresează angajatului. Motivul este o cheie, cheia de la cabinetul parlamentar din Chişinău. Deputatul îl sună nervos pe angajat pe motiv că acesta nu doreşte să dea cheia biroului parlamentar unui prieten de-al deputatului. Angajatul, parcă înfricat, după tonul vocii îi tot repetă că nu poate să dea cheia unei persoane neautorizate şi că el este responsabil conform contractului de muncă cu gestionarea biroului parlamentar. De aici, nervii deputatului Constantin Codreanu se încing şi angajatul este concediat prin telefon.

Fără a comenta cuvintele „frumoase” pe care deputatul Constantin Codreanu le adresează angajatului nu putem trece cu vederea atitudinea de aroganţă, de superioritate, de îngâmfare, de cât de mari am muşchii în faţa unui angajat: „cheia mea”, „biroul meu”, „angajatul meu”, „proprietatea mea”. Problema mare e că acest simţ al proprietăţii deputatului se face pe banii poporului român. De aici, şi jignirea faţă de utilizarea banilor noştri, a simplilor cetăţeni.

Domnul deputat Constantin Codreanu se simte stăpân peste angajat, peste noi cetăţenii!

Mai mult, odată publicată înregistrarea în spaţiul virtual deputatul neagă veridicitatea şi autenticitatea înregistrării. Mulţi dintre admiratorii acestuia afirmă că nu e vocea lui, iar angajatul se vede dator să dea explicaţii şi să posteze mesaje dintre el şi deputat prin care să-şi arate nevinovăţia şi să demonstreze că înregistrarea e adevărată, originală, autentică.

Angajatul mai întâi este dat afară, apoi clica de adulatori îl execută public pe motiv de şarlatanie: „făcătură”. Deputatul este prezentat ca un martir al unei conspiraţii. Ceva similar cu cazul celebrului pixel albastru şi palma pe obraz a domnului Traian Băsescu.

Până în prezent presa românească a trecut cu vederea această înregistrare cu deputatul Constantin Codreanu. Dacă ar deveni public e foarte posibil ca repercusiunile de imagine pentru Partidul Mişcarea Populară, partidul fostului preşedinte Traian Băsescu să fie catastrofale. De ce?

Partidul Mişcarea Populară a intrat în Parlamentul României datorită votului românilor basarabeni. Pe teritoriul naţional PMP nu a avut numărul necesar trecerii pragului electoral, iar voturile românilor din Republica Moldova i-au deschis poarta Parlamentului României.

Dacă apare în presă înregistrarea concedierii angajatului parlamentar de către deputatul Constantin Codreanu, alături de plecările unor figuri credibile din partid, oare PMP mai intră la următoarele alegeri în Parlamentul României?

Prof. Florin I. Bojor

Eşec la Chişinău: Nu prin minciună, manipulare şi dezbinare facem Unirea!

Bistriteni la Chisinau

Bistriteni la Chisinau

Pentru noi, unioniştii, 20 mai 2018 este o zi neagră: ziua eşecului de la Chişinău. Nu e atât de grav că am fost înfrânţi în alegerile anticipate pentru Primăria Chişinăului, cât e de grav ce s-a întâmplat cu mişcarea unionistă în ultimele două luni. Iar rezultatul e clar: liderii unionişti sunt cei mai mari duşmani ai realizării unirii dintre Rep. Moldova şi România!

În 25 martie 2018 eram alături de grupurile de bistriţeni şi alte zeci de mii de români patrioţi în Piaţa Centrală din Chişinău la Marea Adunare Centenară. Se simţea dragostea frăţească şi ambiţia de a contribui fiecare cum poate şi cât poate la realizarea viitoarei uniri dintre Rep. Moldova şi România. Lucru mărturisit în articolul: La Chişinău am învăţat că Unirea dă Speranţă!

Nici nu am ajuns bine acasă în Transilvania la Bistriţa că băutura puterii şi a setei de mărire i-a şi îmbătat pe cei de pe scenă: pe Traian Băsescu, pe Constantin Codreanu şi cel mai ciudat, pe omul în care aveam cea mai mare încredere: pe prietenul meu George Simion. Dar nici basarabenii din mulţime nu s-au lăsat lucizi, ci şi-au continuat beţia puterii: Mihai Ghimpu şi Valeriu Munteanu la care s-au alăturat Vasile Costiuc şi Alexandra Can.

În aproape două săptămâni săbiile celor 4 tabere erau ascuţite şi scoase din teacă. Ca mulţi alţi unionişti am rămas oripilat de ce se întâmplă. Când am reacţionat, întrebându-mă: Cum vom câştiga Primăria Chişinău cu 3 sau 4 candidaţi unionişti? Am şi fost exclus din grupurile unioniste ale lui Constantin Codreanu şi George Simion. Mai mult, George Simion de cataramă cu Traian Băsescu ne-au anunţat: Constantin Codreanu e candidatul Mişcării Unioniste. Dar ceilalţi 3 ce sunt, bolşevici? Normal, „salvatorii” ştiau mai bine decât noi, prostimea, ce trebuie şi cum trebuie făcut ca ei să facă unirea şi să intre cât mai repede în cărţile de istorie.

Tembelizarea a continuat apoi cu un soi de referendum – sondaj din care noi, unioniştii, cum era normal am câştigat: chişinăuienii vor unirea, chiar şi o treime dintre ruşi vor unirea. Manipulare? Minciună? Ce mai contează, acum ne înnebunim să strângem 1 milion de semnături pentru Unire. Totul pentru unire. Până şi hârtia igenică e pentru unire…

Încă nu ştim la ce Referendum să folosească acele semnături de vreme ce Parlamentul României şi majoritatea Primăriilor şi Consiliilor Locale şi Judeţene din România au spus clar şi răspicat: România vrea unirea cu Republica Moldova! Iar modalitatea e arătată în Declaraţia Parlamentului României: „România şi cetăţenii ei sunt şi vor fi întotdeauna pregătiţi să vină în întâmpinarea oricărei manifestări organice de reunificare din partea cetăţenilor Republicii Moldova”.

Mai mult de atâta ce să facă România la nivel legislativ? Dacă ar desena în Constituţia României inimioare de iubire pentru Republica Moldova, tot nu e suficient, atâta timp cât majoritatea fraţilor basarabeni nu ne vor! Vor ajutoarele noastre, vor paşapoartele noastre, dar nu vor să fim o singură ţară! Deci, nu e de lucru în România, e de lucru în Rep. Moldova!

Cum să explicăm asta clanului de salvatori: Simion – Codreanu – Băsescu?

Realitatea a fost arătată, ieri, 20 mai 2018, când nu Dodon, Plahotniuc, Maia Sandu ne-au învins, ci minciuna, manipularea şi dezbinarea dintre unionişti a făcut ca Salvatorul Constantin Codreanu să primească 5%, Salvatorul Valeriu Munteanu să primească 4%, iar ceilalţi 2 salvatori să fie votaţi doar de familie şi prieteni. În total unionismul la Chişinău e de 10%.

Şi atât este foarte mult, însă cu asemenea „salvatori” eşecul e garantat!

Prof. Florin I. Bojor