Author Archives: Florin Ioan Bojor

Noi, profesorii, suntem incapabili să facem o grevă?

Florin Bojor

Profesor Florin I. Bojor

Pentru un popor profesorii sunt „sarea pământului. Dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai e bună decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni.” (după Matei 5, 13).

Astăzi trebuia să fie grevă în învăţământul românesc, iar motivul nu este unul salarial de 10, 20 sau 30%, ci unul mult mai profund – demnitatea şi viitorul acestui popor.

Mai precis, într-o ţară echilibrată nu e posibil ca cei ce lucrează pentru comunitate – stat să aibă o scară de salarizare de la treapta 1 la 12. Adică, unul să mănânce cu o lingură şi alţii cu 12 linguri, iar profesorii să fie puşi nu la mijlocul scării, ci aproape de muncitorii necalificaţi.

Cu alte cuvinte, dacă nu vom face un sistem echilibrat de salarizare cu o scară de la 1 la maxim 6, unde profesorii să fie la nivel mediu de 3 lovim în demnitatea şi viitorul poporului român.

Să vă povestesc o întâmplare reală: Prin 2012, în primul an ca profesor, un elev de liceu s-a ridicat în clasă în picioare şi mi-a zis: „Domnule profesor, ne repetaţi mereu că trebuie să învăţăm, să muncim cât de mult. Ştiu că aveţi 3 facultăţi, dintre care 2 în străinătate. Nu vă supăraţi: ce salariu aveţi?” I-am spus adevărul: câştigam 600 de lei pe lună. Atunci, un alt coleg a exclamat: „De atâţia bani am băut eu şi prietenii mei azi noapte…”

De atunci, întreb pe toată lumea: cum să mai convingi un elev să studieze, când tu cel care trebuie să fii exemplu de succes pentru că ai studiat, de asta îi dai lecţii lui ai un salariu la limita subzistenţei? Nu e această problemă una de demnitate şi viitor a poporului nostru?

Mai mult când s-a discutat problema grevei mulţi profesori din jurul meu au reacţionat scandalizaţi: „cum să facem grevă?” Majoritatea nici nu ştiau de anunţurile sindicatelor. Iar unii au afirmat: „nu putem strica prin grevă viitorul copiilor!”

Oare care viitor: cel de emigrant la muncile de jos din Germania, Spania sau Italia? Cel de muncitor necalificat la Leoni? Cel de intelectual exploatat pe un salariu de subzistenţă într-o multinaţională din Cluj-Napoca? Cel de geniu de care se bucură străinii şi nu noi cei care l-am format?

Care viitor al copiilor îl stricăm noi profesorii, afară de propriul nostru viitor prin faptul că nu suntem în stare să fim, cum am fost „lumina lumii” acestui popor care se îndreaptă spre dispariţie. Noi, profesorii, dacă nu suntem capabili să facem o amărâtă de zi de grevă pentru demnitatea neamului românesc, cum îi vom convinge pe elevii noştri să nu fie spirite adormite, care nu reacţionează, obediente, linguşitoare, robotizate şi întovărăşite cu mocirla umilinţei?

Nu sunt membru de sindicat, dar pentru demnitatea şi viitorul elevilor mei sunt dispus să stau în grevă oricât e nevoie!

Prof. Florin I. Bojor

Istoria se repetă: nou accident la calea ferată. Slavă Domnului fără victime!

Istoria se repetă: nou accident la calea ferată. Slava Domnului fără victime!

Istoria se repetă: nou accident la calea ferată. Slava Domnului fără victime!

Zilele acestea a avut loc un nou accident la trecerea peste calea ferată în judeţul Bistriţa-Năsăud. Slavă Domnului că nu au fost victime, ci numai pagube materiale.

Este vorba de un nou accident la o trecere cu calea ferată, care asemenea altor zeci de treceri din tot judeţul Bistriţa-Năsăud era semnalizată numai cu crucea Sfântului Andrei, adică fără barieră sau semnalizare luminoasă. Trecerea respectivă este în localitatea Lechinţa, iar neatenţia unui şofer de tir a cauzat respectivul accident.

Normal că şoferul neatent este de vină. La fel ca în cazul tinerei şoferiţe sau a taximetristului de la tragediile din Viişoara şi la fel ca în cazul tuturor accidentelor de la trecerea peste calea ferată. Nimeni nu le contestă vina şi foarte mulţi au plătit această neatenţie chiar cu preţul vieţii lor şi a celor de lângă ei.

Însă se pune problema ce fel de oameni suntem: dacă ne limităm numai la a judeca vina sau încercăm să salvăm vieţile celor neatenţi? Adică, ce e mai important: cine e de vină sau cum îi ajutăm pe neatenţi?

Cu alte cuvinte, suntem în faţa unei alegeri între individualism, indiferenţă şi egoism, pe de o parte şi creştinism, grijă pentru cel neatent şi dragoste, pe de altă parte.

Accident calea ferata Bistrita Nasaud

Accident calea ferata -Lechinta – Bistrita Nasaud

Dacă ne luăm după răspunsul autorităţilor de după tragedia de la Viişoara se pare că individualismul, tărăgănarea, mutarea răspunderii de la Ana la Caiafa, indiferenţa şi egoismul este răspunsul câştigător. Adică, mai bine cheltuim banii pe petreceri de Zilele Bistriţei, pe urcarea autobuzelor la etajul doi sau trei peste calea ferată, pe pârtii de schi şi alte idei năstruşnice, născute din mândrie şi risipa banului public, decât să salvăm vieţi. În cazul de faţă, montarea de semnalizări luminoase la trecerile peste calea ferată.

Normal că politicienii sunt mai interesaţi să facă circ şi un nou Turn Babel, decât să salveze oamenii de la neatenţia lor, căci setea de mărire este mult mai mare decât dorinţa de a ajuta oamenii, deşi în campaniile electorale şi la evenimentele religioase se fac luntre şi punte cu cât doresc ei să ajute alegătorii…

Atunci, ce e de făcut: 1. să votăm responsabil; 2. să ne rugăm lui Dumnezeu să încălzească inimile îngheţate ale politicienilor cu dragostea faţă de comunitate, şi 3. să le cerem cu blândeţe: „nu stricaţi banii pe prostii, faceţi lucruri de maximă utilitate pentru cei vii!”

Prof. Florin I. Bojor

Câţi elevi trebuie să mai moară ca să punem o barieră sau un semnal luminos la Viişoara?

Florin I. Bojor

Florin I. Bojor

Orice profesor se întristează când elevii îi mor. Iar azi a fost o zi tristă când am văzut că o fostă elevă a plecat la cer într-un cumplit accident de maşină împreună cu alţi tineri. Să nu fii în pielea acelor părinţi care primesc vestea morţii copiilor lor, căci cred că este cea mai grea cruce de pe pământ.

Dincolo de tristeţe, ce mă supără cel mai tare e că acest accident nu trebuia să se întâmple! Şi aici, nu vorbesc de imprudenţa sau lipsa de experienţă a şoferului, ci de noi, comunitatea bistriţeană care trebuie să ne facem viaţa cât mai sigură.

Locul unde s-a petrecut accidentul, adică trecerea peste calea ferată din cartierul Viişoara este locul unde în decembrie 2015 alţi elevi şi fraţi de-ai elevilor mei au murit.

Am fost prezent la şedinţa Consiliului Local Bistriţa din ianuarie 2016, când toţi conducătorii Bistriţei păreau mişcaţi de moartea celor 4 tineri. Toată lumea din sală părea deschisă să rezolve de îndată problema semnalizării luminoase şi acustice sau montarea unei bariere la trecerea cu calea ferată. Mai cu seamă că Bistriţa are bani, iar aleşii locali erau dornici să găsească împreună cu CFR-ul o soluţie ca astfel de accidente să nu se mai repete.

Însă se pare că toate acele discuţii la care am asistat au fost doar poveşti de politicieni, căci iată, istoria se repetă cu alţi patru tineri morţi…

Asta mă doare, când văd că la Bistriţa avem disponibilitate şi bani pentru toate nebuniile: veveriţe, sisteme de sonorizare, festivaluri, pârtii de schi, etc., iar pentru lucruri vitale nu găsim bunul-simţ spre a le rezolva: acea trecere peste calea ferată în mai puţin de un an şi jumătate a luat 8 vieţi!

Ce facem, dragi bistriţeni? Chiar nu ne pasă de tinerii acestui oraş? Câţi elevi mai trebuie să moară ca autorităţile să monteze o amărâtă de barieră?

Prof. Florin I. Bojor

Pălăria de „protestatar # rezist” a domnului Liviu Dragnea – cadou de la bistriţeni

Pălăria de „revoluționar # rezist” a domnului Liviu Dragnea cadou de la bistriţeni

Pălăria de „protestatar # rezist” a domnului Liviu Dragnea cadou de la bistriţeni

Azi, 14 mai 2017 împreună cu elevii mei de la Liceul de Arte și Liceul de Muzică din Bistrița am participat la Năsăud la intrarea în Cartea Recordurilor a costumului și a jocului popular din județul Bistrița-Năsăud.

A fost un eveniment emoționant și felicitări organizatorilor!

La manifestația culturală a participat și preşedintele Partidului Social Democrat, PSD şi al Camerei Deputaților, domnul parlamentar Liviu Dragnea.

Florin Bojor palarie protestatar # rezist

Florin Bojor palarie protestatar # rezist

Toți cei care aţi citit articolului meu: „E bine să vină domnul Liviu Dragnea la Năsăud la Ziua Costumului Popular?” ați înțeles părerea mea despre implicarea politicienilor în acțiunile din societatea civilă…

Acum trebuie să vă fac o mărtirisire: Cum cred că mesianismul politic este cel mai mare rău împotriva societății noastre, când am auzit că vine domnul Liviu Dragnea m-am simțit manipulat, prostit ca să-mi duc elevii la o manifestație pe care simțeam că a confiscat-o PSD-ul.

Sincer am simțit ură… Am zis în sinea mea că mai bine îmi tai mâna decât să dau noroc cu el! În gândirea celor care am ieşit în iarnă în stradă, domnia sa este „autorul moral” al Ordonanței 13. Însă se pare că Dumnezeul creștin, Iisus Hristos m-a încercat azi….

Când a trecut domnul Liviu Dragnea m-am întors cu spatele şi după ce a trecut domnia sa a venit la mine unul dintre apropiații domnului Dragnea cu rugămintea: domnul Liviu Dragnea nu are pălărie, îi puteţi împrumuta pălăria dumneavoastră?

Palaria Protestatar # Rezist Bistrita Nasaud

Palaria Protestatar # Rezist Bistrita Nasaud

Mai întâi am ezitat… Apoi i-am făcut-o cadou. După eveniment am sunat persoana care mi-a cerut pentru domnul Liviu Dragnea pălăria mea de „protestatar # rezist” şi l-am rugat să-i transmită preşedintelui PSD următorul mesaj: faceți să existe viitor în România pentru elevii mei, copiii noştri ca ei să nu mai fie nevoiți să plece în străinătate!

Prof. Florin I. Bojor

P.S. L-am iertat pe domnul Liviu Dragnea pentru încercarea nereușită de a elibera corupții din închisori, dar nu votez PSD și mă rog lui Dumnezeu şi protestez în stradă ca să renunțe la evadarea legală a corupților din pușcării, ca să oprească hoția în ţară și să nu mai creadă în mesianismul politic, căci în democrație toți salvăm ţara și peste noi este numai Dumnezeul creștin, Iisus Hristos.

E bine să vină domnul Liviu Dragnea la Năsăud la Ziua Costumului Popular?

E bine să vină domnul Liviu Dragnea la Năsăud la Ziua Costumului Popular?

E bine să vină domnul Liviu Dragnea la Năsăud la Ziua Costumului Popular?

Mâine, 14 mai 2017 la Năsăud iubitorii de identitate naţională vom purta cu bucurie costumele populare ale înaintaşilor noştri bistriţeni. Va fi un eveniment care va strânge mii de tineri bistriţeni şi un motiv în plus de a îi învăţa să-şi iubească rădăcinile şi comunitatea.

De aceea, împreună cu elevii mei voi participa cu multă mândrie la posibila intrare în Cartea Recordurilor a portului şi jocului ardelenesc.

În societatea actuală, în care majoritatea tinerilor visează să plece definitiv din România, aceste evenimente sunt un motiv în plus pentru a-i convinge că străbunii lor au iubit şi şi-au dat viaţa pentru această comunitate sute şi sute de ani, indiferent cât de greu le-a fost.

De aceea, cei care s-au gândit să organizeze un astfel de eveniment trebuie felicitaţi din plin!

Problema se pune când apar politicieni de prim nivel la aceste acţiuni ale iubirii de neam şi patrie. Spre exemplu, mâine la Năsăud este aşteptat cu surle şi trâmbiţe domnul parlamentar Liviu Dragnea, preşedintele Partidului Social Democrat, PSD şi al Camerei Deputaţilor.

Mulţi dintre tinerii care mâine vor fi în costum popular, în iarnă au ieşit în stradă să strige împotriva hoţiei şi a eliberării corupţilor din puşcării (celebra Ordonanţă 13).

În concepţia generală a societăţii civile, domnul deputat Liviu Dragnea este văzut drept „autorul moral” al luptei de eliberare a hoţilor din puşcării. Astfel, apare întrebarea:

E bine să vină preşedintele PSD, domnul Liviu Dragnea la această sărbătoare a iubirii de românism, prin care dorim să-i învăţăm pe tineri să nu mai emigreze şi să lupte pentru un viitor mai bun în România?

Oare nu facem un mare deserviciu prin politizarea evenimentului de identitate bistriţeană prin prezenţa politicianului din judeţul Teleorman?

Oare nu-i îndepărtăm pe tineri de iubirea faţă de îmbrăcămintea naţională prin afişarea politicienilor în primul rând, inclusiv la manifestaţiile civice?

Oare e bine să educăm tinerii în mesianismul politic: politicianul care ne salvează de la toate, care salvează inclusiv intrare costumului popular în Cartea Recordurilor?

Domnul Liviu Dragnea este cetăţean român ca oricare cetăţean, însă reflectoarele care se vor pune mâine pe domnia sa vor fi un serviciu sau un deserviciu tinerilor care visează să plece definitiv din România?

Prof. Florin I. Bojor  

 

Greva de la Leoni sau creştinism contra capitalism şi comunism

Greva de la Leoni sau crestinism contra capitalism si comunism

Florin Bojor: Greva de la Leoni sau crestinism contra capitalism si comunism

În vara anului 2002 eram la liceu, când am auzit că va veni la Bistriţa un mare investitor german – Leoni – care va face viaţa bistriţenilor mai bună. Atunci m-am bucurat că lumea o să aibă de lucru şi o să fie mai bine pentru bistriţeni. De atunci au trecut 15 ani în care am înţeles că nu e suficient să ai de lucru, trebuie să fii şi plătit corect pentru ceea ce lucrezi.

Ziele acestea am aflat din presa locală că muncitorii de la Leoni au intrat în grevă. Motivul? Salariile.

Presa naţională de la Bucureşti nu este interesată să informeze România că la Bistriţa câteva mii de persoane cer salarii corecte. Sunt mult mai importante bârfele politicienilor bucureşteni decât viaţa muncitorilor bistriţeni…

Acum se pune problema: care e preţul corect pentru munca unui muncitor?

Dacă ne luăm după capitalism preţul corect al muncii unui muncitor este supravieţuirea. Adică omul trebuie să câştige atâta cât să se poată alimenta şi să nu moară de foame până luna viitoare când ia salariul.

Profitul este numai al patronului, căci el dă de lucru şi oamenii sunt unelte vorbitoare în dorinţa de îmbogăţire a acestuia: patronul strânge capital să investească şi să investească ca să fie din ce în ce mai bogat. Dacă muncitorul mai are şi familie de întreţinut, problema lui, cum ar zice Preşedintele României: „Ghinion…”

Comunitatea sau statul sunt o greutate în plus pe umerii patronului, adică armata de birocraţi care sug „sângele” patronului.

Dacă ne luăm după comunism preţul corect al muncii unui muncitor este prosperitatea şi dezvoltarea comunităţii. Adică omul trebuie să câştige atâta cât să se poată alimenta şi să nu moară de foame până luna viitoare când ia salariul.

Profitul este numai al comunităţii – statul, căci comunitatea, adică poporul muncitor prin partidul muncitoresc dau de lucru şi oamenii sunt tot unelte vorbitoare în dorinţa de a duce ţara pe cele mai înalte piscuri ale dezvoltării. Muncitorul nu are nimic, totul este a comunităţii, a statului şi a partidului.

Totuşi dacă muncitorul mai are şi familie de întreţinut, statul are ceva grijă ca ei să nu moară de foame, căci trebuie educaţi cu ideea că „partidul e în toate cele ce sunt” şi nu e voie să existe patroni.

Din păcate, nu ne mai luăm după creştinism unde preţul corect al muncii unui muncitor este binele comun, adică echilibrul dintre o viaţă bună personală a fiecărui muncitor şi prosperitatea comunităţii, a statului şi a patronului. Adică omul trebuie să câştige mai mult decât propria alimentaţie pentru a putea dărui şi celor dragi din plata muncii lui (mâncare, îmbrăcăminte, cazare, transport, turism, comunicaţii, relaxare, cultură, etc.).

Profitul este împărţit după echilibru între muncitor, patron şi comunitate – stat. Acest echilibru în care toţi rămân cu ceva în plus este preţul corect al muncii unui muncitor.

Astfel, capitalismul şi comunismul sunt dezechilibre în care fie patronul ia profitul, iar muncitorul şi comunitatea sunt la limita supravieţuirii, fie statul şi partidul muncitoresc iau profitul, iar patronul nu există şi muncitorul este tot la limita supravieţuirii.

Cât despre greva muncitorilor de la Leoni Bistriţa, se pare că plata muncii lor nu asigură nici măcar supravieţuirea lor şi a familiilor lor, iar banii pentru dezvoltarea comunităţii sunt prost administraţi de politicieni, dar asta e o altă discuţie.

Astfel, salariile slabe fac ca muncitorii să nu mai fie motivaţi să lucreze, să se umple de ură faţă de patroni, de invidie faţă de ingineri şi de răutate faţă de comunitate. Iar copiii lor, adică elevii mei să viseze să plece din România cât mai repede cu putinţă, dezamăgiţi de lăcomia patronilor şi proasta administrare a politicienilor.

În concluzie, greva de la Leoni este un motiv de meditaţie pentru prezentul şi viitorul copiilor noştri. Ce alegem: capitalism, comunism sau creştinism?

Prof. Florin I. Bojor

P.S. Greva de la Leoni a încetat cu câştig de cauză pentru capitalism. Declaraţia Prefectului judeţului Bistriţa-Năsăud, domnul Ovidiu Frenţ, mediator în conflictul de muncă arată victoria capitalismului sălbatic: „Sunt conștient de faptul că salariile din fabricile Leoni (ca și din toată România) sunt sub nivelul pretențiilor și al aprecierii noastre personale a muncii, dar trăim într-o piață liberă în care regula de bază este cea a raportului cerere-ofertă, iar România a atras investitori tocmai prin costul mai mic al muncii în comparație cu alte țări. Știu și că un investitor internațional va muta fără remușcări capacitățile de producție acolo unde știe că poate realiza calitate și profit.”

Legea Graţierii Corupţilor revine! Societatea Civilă din Bistriţa ce face?

Florin Bojor - Casa Poporului

Florin Bojor – Casa Poporului

Dacă în iarnă Guvernul României a încercat să graţieze corupţii prin celebra Ordonanţă 13, acum se pare că parlamentarii ne pregătesc ceva: o nouă graţiere! Nu vorbim de orice parlamentar, ci de fostul preşedinte al României, Traian Băsescu, de cunoscutul şofer al mafiotului Cătălin Voicu, parlamentarul Şerban Nicolae şi de magnatul funcţionar la stat Liviu-Tit Brăiloiu, care are o avere de 15 milioane de euro (Forbes).

Când mă gândesc de câtă admiraţie se bucura preşedintele Băsescu în diasporă… Imi amintesc cum mulţi români din Spania şi Italia îl vedeau drept eliberatorul României de hoţi, şi domnia sa este astăzi apărătorul hoţilor.

Mai mult, când în 2012 preşedintele Traian Băsescu a invitat tinerii care au studiat în diasporă să participe la un concurs pentru alegerea a 3 consilieri prezidenţiali, alături de sute de tineri, am participat şi eu crezând că măcar acum s-a decis să facă ceva pentru ţara asta. Ca apoi, să descopăr că totul a fost o tipică scamatorie de imagine a domniei sale şi dintre sute de tineri eminenţi care au adus mândrie României prin activitatea lor în lume, preşedintele Băsescu nu a ales pe niciunul.

Atunci, se vedea în ochii a câtorva sute de tineri speranţa şi încrederea în domnia sa, acum fostul preşedinte luptă din răsputeri să-şi apere hoţii. Sincer mă bucur că toţi acei tineri am fost utilizaţi numai într-o mascaradă de imagine şi nu am devenit în inocenţa noastră paravanul hoţiilor din timpul regimului Băsescu.

Acum mă întreb, unde sunt tinerii din PSD, ALDE, PNL şi PMP când se pregăteşte o nouă hoţie a viitorului poporului român: eliberarea corupţilor. Oare atâta de slabi şi meschini sunt şi ei încât nu reacţionează cei dintâi în apărarea moralei publice din România? Oare se bucură ca cei care ne-au furat viitorul atâţia şi atâţia ani să fie eliberaţi din puşcării?

Dacă în iarnă bistriţenii au ieşit zile la rând în faţa Prefecturii BN împotriva celebrei „ordonanţe a hoţilor”, acum se pune întrebarea: ce vom face? Vom lăsa ca Parlamentul României să elibereze corupţii?

Prof. Florin I. Bojor

De Paşti Imperiul Otoman renaşte…

De Paşti Imperiul Otoman renaşte...

De Paşti Imperiul Otoman renaşte…

Anul acesta de Paşti s-au întâmplat două evenimente importante pentru viaţa noastră: războiul Coreea de Nord – SUA a fost amânat şi Imperiului Otoman a renăscut.

Azi dimineaţă, după sărbătorirea Zilei Soarelui a regimului comunist din Coreea de Nord, adică a 105 ani de la naşterea părintelui patriei Kim Ir-sen, racheta lansată de liderul suprem Kim Jong-un a explodat înainte să declanşeze un posibil război cu SUA. Purtarea de grijă a lui Dumnezeu sau pură întâmplare „nefericită”?

Tot astăzi, în ziua de Paşti Imperiul Otoman renaşte după aproape un secol de la dispariţie sau adormire. Mai precis, azi turcii au ales prin referendum ca predicatorul islamist şi fotbalistul Recep Erdogan să devină preşedinte absolut al ţării, adică sultan.

Se pare că în mintea multor turci măreţia şi puterea Imperiului Otoman sunt un vis ce trebuie să redevină realitate. Astfel se explică de ce majoritatea populaţiei nu a fost de acord cu lovitura de stat a armatei laice turce de anul trecut, iar acum visul imperial prinde contur pe cale legală.

Să vină refugiații, dar nu în căminele și internatele școlare!

De Paşti Imperiul Otoman renaşte…

Sultanul Erdogan încarnează în mintea lor mesianismul politic, adică alesul lui Alah care trebuie să aducă prosperitate, putere şi măreţie turcilor şi să răspândească credinţa adevărată a profetului Mahomed: islamul.

Dacă ne gândim că există şi un mesianism politic rus care se afirmă „ortodox” şi care vede în persoana şi acţiunea lui Vladimir Putin prosperitatea, puterea şi măreţia „Ortodoxiei”, se pare că istoria se repetă pentru români.

Oare vom fi prinşi din nou în cleştele ultimelor sute de ani între ruşi şi turci?

Ar fi extrem de dureros ca poeziile poetului bistriţenilor George Coşbuc să devină din nou realitate:

„Dar şapte turci pe el săriră,
Şi şapte săbii-l şi loviră,

Şi-al optulea, un turc bărbos,
Izbi turbat de sus în jos

În piept cu patul puştii, fiara –
Şi-atunci pocnind se rupse scara

Şi bietul căpitan căzu
Pe spate-n şanţ, şi-atâta fu.

Căci s-adunau păgânii gloată
Şi-un om era reduta toată,

Şi-ntregul parapet un fes,
Atâta se-ngloteau de des.

Cădeam ca frunzele de brumă,
Iar sângele curgea cu spumă.”

Prof. Florin I. Bojor

Va începe de Paşti un nou război?

Divinizarea comunistilor in Coreea de Nord

Divinizarea comunistilor in Coreea de Nord wikipedia.org

Toţi creştinii din lume sărbătoresc în anul acesta 2017 Paştile în aceeaşi perioadă – 16 aprilie. Dar se pare că în aceste zile spiritele lumii sunt foarte aprinse. De ani de zile duşmanii civilizaţiei occidentale au tot făcut paşi spre a deveni ei înşişi puteri mondiale sau regionale: Rusia, Iran, China, Coreea de Nord, etc.

După atacul chimic din Siria, Floriile de sânge din Egipt (44 de martiri creştini) Statele Unite ale Americii, paznicul civilizaţiei occidentale par decise să nu mai tolereze pe cei ce doresc să schimbe ordinea actuală.

Chiar ieri în Afganistan SUA a lansat împotriva fundamentaliştilor islamici cea mai mare bombă din lume non-nucleară, numită MOAB. Adică, un ultim avertisment împotriva tuturor celor care contestă supremaţia civilizaţiei occidentale.

Cap de listă va fi sâmbătă Coreea de Nord, care în ziua când creştinii comemorează moartea lui Iisus Hristos şi se pregătesc de învierea Dumnezeului lor, coreeni comunişti sărbătoresc 105 ani de la naşterea liderului suprem, Kim Ir-sen, adică bunicul actualului dictator, Kim Jong-un.

De ani de zile Coreea de Nord face teste nucleare în speranţa că vor construi o rachetă capabilă să lovească SUA. În ciuda sancţiunilor ONU, în ciuda faptului că lumea rabdă foame şi trăieşte în teroarea unui om care se crede dumnezeu, Coreea de Nord îşi concentrează toate energiile pentru a se înarma şi a avea cel mai mare număr de soldaţi gata de război.

Se pune întrebarea: va începe de Paşti un nou război în lume, între Coreea de Nord şi SUA?

Dictatorul Kim Jong-un

Dictatorul Kim Jong-un wikipedia.org

Dacă ne gândim că dictatorul coreean, Kim Jong-un şi-a ucis fratele în public într-un aeroport din Malaezia, a tras cu tunul în unchiul lui, general al armatei; şi-a omorât un ministru care s-a arătat sfidător şi a adormit la discursurile lui; i-a pedepsit crunt pe sportivii care nu au luat medalii la Jocurile Olimpice şi a trimis în lagăre de muncă cetăţenii care nu au plâns suficient la înmormântarea tatălui său, Kim Jong-il, etc. atunci, pare destul de clar că sâmbătă cu ocazia aniversării naşterii bunicului său, Kim Ir-sen – părintele patriei va face un nou test nuclear.

De data aceasta, SUA a transmis avertismente peste avertismente, inclusiv protectorilor coreenilor comunişti, China şi Rusia, a trimis armată în zonă şi ieri a arătat şi bomba care este pregătită ca răspuns. Oare va înţelege dictatorul coreean, Kim Jong-un că e cazul să o lase mai moale?

Coincidenţă sau nu, în 1241 asiaticii din Orientul Îndepărtat – mongoli se luptau cu creştinii occidentali tot de Paşti la Rodna, în judeţul Bistriţa-Năsăud. În acel an de Paşti, asiaticii (mongoli – tătari) au cucerit cetatea şi au omorât 4000 de creştini: saşi, maghiari, români pregătindu-se pentru invadarea Europei. Acum, tot de Paşti, se pare că istoria se repetă, oare vor intra asiaticii coreeni comunişti în război cu occidentalii americani?

Prof. Florin I. Bojor

Sa ne rugam lui Dumnezeu ca maine sa nu inceapa razboiul dintre Coreea de Nord si SUA, Coreea de Sud, Japonia. Totul pare pregatit ca peste cateva ore sa inceapa. Numai o minune poate opri declansarea razboiului…

Ieri au fost Floriile de Sânge din Egipt cu 44 de martiri creştini!

Ieri au fost Floriile de Sânge din Egipt cu 44 de martiri creştini!

Ieri au fost Floriile de Sânge din Egipt cu 44 de martiri creştini!

9 aprilie 2017 a fost „Duminica Floriilor de Sânge” a Bisericii din Egipt când 44 de creştini au fost omorâţi de extremişti musulmani în timpul şi după Sfânta Liturghie.

Pentru noi în România sună parcă din altă lume ca în 2017 să mori pentru că eşti creştin. Dar pentru creştinii din Egipt se pare că e la ordinea zilei persecuţia din partea musulmanilor fanatici.

Pe 11 decembrie 2016 o altă bombă a explodat într-o biserică creştină şi a făcut 25 de martiri, iar acum câţiva ani le-au ars de Adormirea Maicii Domnului 40 de biserici.

Ei, care sunt urmaşii faraonilor sunt obişnuiţi să fie consideraţi cetăţeni de mâna a doua de către majoritatea arabă a Egiptului, căci creştinii sunt doar 10 milioane din populaţia ţării (79 de milioane).

Floriile de Sange din Egipt

Floriile de Sange din Egipt

Dar nu-şi leapădă credinţa de două mii de ani şi de la invazia islamică încoace nu renunţă la predica Sf. Evanghelist Marcu şi a primilor mari oameni ai Bisericii (Antonie cel Mare, Mina, Pahomie, Maria Egipteanca, Chiril al Alexandriei, Atenagora, Clement, Didim, Origen, etc.).

Creştinilor din Egipt li se mai spune „copţi” care de fapt înseamnă egiptean şi sunt sub organizarea celebrului centru creştin din Alexandria. De-a lungul unui mileniu şi jumătate au fost acuzaţi de monofizitism, adică de erezie (firea omenească a lui Iisus Hristos este absorbită de cea dumnezeiască, adică pierdută ca o picătură de apă într-un ocean). Comisiile teologice din ultimii ani au stabilit că la mijloc este o problemă nu de credinţă, ci de cuvinte (terminologie) şi suntem în aceeaşi credinţă creştină: credem într-o singură persoană Iisus Hristos care este om adevărat şi Dumnezeu adevărat.

Crenguta de Florii cu sange - Egipt

Crenguta de Florii cu sange – Egipt

De-a lungul secolelor au fost mai întâi persecutaţi de bizantini datorită neînţelegerilor de credinţă şi putere, iar apoi de mai bine de 1300 de ani au fost batjocoriţi de musulmani.

Acum istoria lor se repetă şi iarăşi îşi varsă sângele pentru credinţa în învierea din morţi a lui Iisus Hristos şi dumnezeirea Lui.

Azi şi-au plâns şi îngropat morţii şi după cum se văd lucrurile, sângele lor va continua să curgă peste mărturisirea lor de credinţă creştină înaintea lumii musulmane, căci „sângele martirilor este sămânţa creştinismului” (Tertulian, Apologeticul).

Pe pagina de facebook a Patriarhiei Copte din Egipt sunt multe poze ale durerii lor din aceste zile. Cred că ar fi foarte bucuroşi dacă noi creştinii din România ne-am exprima solidaritatea cu suferinţa şi încercarea credinţei lor în faţa extremismului musulman!

Stop terorismului!

Dumnezeu să-i întărească şi să-i binecuvinteze!

Prof. Florin I. Bojor