Author Archives: Florin Ioan Bojor
Ar trebui ca prefecţii martiri ai bistriţenilor de la 1848 să aibă o placă comemorativă pe sediul Prefecturii Bistriţa-Năsăud?
Azi este Ziua Instituţiei Prefectului sau a Prefecturii cum este numită în general instituţia. Sărbătoarea şi instituţia sunt legate de anul 1864, când în Principatele Române Unite a fost instituită prin lege noţiunea de „prefect”, dar în Transilvania primii prefecţi îi găsim sub acest nume încă de la 1848.
Atunci, la revoluţia paşoptistă din Ardeal, instituţia prefectului a fost motorul de unire practică a românilor atât militară, cât şi administrativă. Comitetul Naţional Român, adică primul guvern românesc, împarte populaţia românească mai întâi în 5, apoi în 15 prefecturi conduse de prefecţi şi tribuni (viceprefecţi).
Cum erau în vreme de război civil şi-ar fi putut lua denumiri şi grade militare precum s-a întâmplat în tabăra maghiară, dar au preferat titulatura de prefect cu gândul la continuitatea administrativă după definitivarea fazei militare.
De ce au ales numele de „prefect” pentru aceste funcţii militare şi administrative?
1. Intelectualitatea românească era în plină luptă de afirmare a latinităţii limbii române şi a continuităţii românilor în Transilvania, astfel era logic să preia o titulatură din Roma antică: præfectus, adică „pus în fruntea…”.
2. În modernitate, împăratul Napoleon Bonaparte a creat la 1800 funcţia de prefect şi subprefect (préfet et sous-préfet), iar românii de la 1848 ştiau despre această funcţie de deconcentrare a puterii. Cătanele Negre au luptat împotriva lui Napoleon ca soldaţi ai Imperiului Habsburgic, iar intelectualitatea românească a scris despre Napoleon.
Care sunt primii prefecţi ai românilor bistriţeni?
Prefectul martir Constantin Roman Vivu (1821 – 1849), conducător al Ținutului Mureșului de Sus este cel mai cunoscut şi cinstit (stradă principală în Bistriţa, liceu la Teaca, monument la Pinticu etc).
Dar există şi alţi 3 mari corifei (prefecţi şi subprefecţi) martiri care nu sunt cinstiţi cum se cuvine în judeţul Bistriţa-Năsăud: Alexandru Bătrâneanu, Vasile Simonis şi Părintele Vasile Turcu care au condus zona de câmpie a judeţului nostru.
Ei sunt grupul spânzuraţilor români de către Tribunalul Revoluţionar Maghiar de la Cluj-Napoca din 1848. Acuzaţia pentru condamnarea lor la moarte: „Au răzvrătit poporul neştiutor [român] şi l-au chemat la nesupunere faţă de contopirea sau unirea Transilvaniei cu Ungaria” (punctul 12 al Proclamaţiei Revoluţiei Maghiare de la 1848).
Alexandru Bătrâneanu (pe numele adevărat Chioreanu, 1820 – 13 octombrie 1848) teolog greco-catolic, ucenic al lui Simion Bărnuţiu, învăţător, necăsătorit şi primul prefect român al Câmpiei Transilvaniei (Legiunea a IV-a Campestră). Originar din satul Balda, Mureş, a participat la celebrele Adunări Naţionale de la Blaj şi s-a implicat inclusiv în Revoluţia din Ţara Românească.
Vasile Simonis (1820 – 13 octombrie 1848) student la drept, subprefect, fiul preotului greco-catolic din Vişinelu, Mureş, necăsătorit şi prieten apropiat cu Alexandru Bătrâneanu, căruia îi era subalternul pentru toată Câmpia Transilvaniei.
Părintele Vasile Turcu (1788 – 3 noiembrie 1848) preot greco-catolic în Cătina, protopop de Pălatca şi tribun (subprefect) pentru Sălcuţa, Manic, Jimbor, Zoreni, Visuia şi Budeşti, văduv, tatăl învăţătorului Ambrozie Turcu.
Cei 3 prefecți au suferit moarte martirică: au fost spânzurați la ordinul Tribunalului Revoluţionar Maghiar de la Cluj-Napoca din 1848!
Toţi trei au fost spânzuraţi la ieşirea din Cluj spre Someşeni, unde astăzi este podul peste calea ferată. Primii doi au căzut pradă unui comando maghiar de husari special trimis pentru prinderea lor la o adunare publică din satul Bărăi, Cluj.
Deşi românii s-au opus arestarii lor, fiind împuşcaţi 8 ţărani, totuşi nu au reuşit să-i salveze. Părintele Vasile Turcu a fost ridicat de acasă, fiind arestat împreună cu alţi colaboratori de-ai săi. În timpul procesului a fost caterisit de către episcopul Ioan Lemeni care totuşi i-a cerut graţierea de la spânzurare. Nu se ştie locul unde martirii a fost îngropaţi.
În concluzie, începutul Instituţiei Prefectului la bistriţeni este cu 16 ani înaintea celor din Moldova şi Ţara Românească şi are la bază Jertfă de Sânge! Oare nu e firesc ca aceşti martiri să fie cinstiţi măcar cu o placă comemorativă pe noul sediu reabilitat al Prefecturii?
Prefectul martir Alexandru Bătrâneanu, înainte de a fi spânzurat, a strigat: „Să trăiacă Dacia Romană, până a veni un fericitor mai mare!” Acum „fericitorii” vremurilor noastre nu le pot face o placă comemorativă primilor prefecţi martiri ai bistriţenilor de la 1848?
prof. Florin I. Bojor
ZIAR DE BISTRIŢA: Ar trebui ca prefecţii martiri ai bistriţenilor de la 1848 să aibă o placă comemorativă pe sediul Prefecturii Bistriţa-Năsăud?
Paşti fericite pentru fraţii şi surorile catolice şi protestante!
Într-o Europă în care creştinii practicanţi suntem o minoritate, a sărbători Paştile la o dată comună, deopotrivă ortodocşi, catolici şi protestanţi, este o necesitate! Cum putem fi credibili lumii indiferente religios atâta timp cât noi nu suntem în stare să celebrăm Învierea Dumnezeului nostru împreună?
Deşi Europa nu mai este creştină, totuşi moştenirea istorică creştină încă este vine şi de Paşti avem zile libere şi vacanţă pentru elevi. 5 milioane de români din Europa nu se pot bucura deplin de acest privilegiu legal, deoarece Vestul şi Estul nu sărbătoresc Paştile împreună.
Ceea ce este trist, e că abia peste vreo 30 sau 40 de ani vom putea sărbători Paştile împreună. Din păcate, unii creştini ortodocşi au făcut dogmă din calendarul iulian, iar dacă am trece acum la Paştile pe calendarul gregorian ne-am trezi cu o schismă a acestora, o ruptură mare în sânul poporului român. Din această situaţie ne vor scoate tinerii români de azi, care sunt mult mai pragmatici decât generaţia noastră sau a părinţilor noştri. Tehnologizarea şi viaţa sub imperiul ceasului va face ca uniformizarea totală a calendarului românilor cu ceilalţi europeni şi diaspora din vestul Europei să devină realitate.
De subliniat este poziţia fraţilor greco-catolici, care din foarte multă pedagogie pentru a nu sparge unitatea poporului român ţin Paştile împreună cu noi, deşi ar putea foarte simplu să le ţină cu fraţii romano-catolici. Într-o situaţie similară sunt şi fraţii neo-protestanţi care ţin la unitatea poporului român şi sărbătorim împreună Paştile, deşi ar putea să le ţină deodată cu ceilalţi neo-protestanţi din lumea întreagă.
Prin urmare, sărbătorirea Paştilor la o dată comună e în mâna tinerei generaţii care o va face realitate când, peste ani, le va veni rândul să decidă…
prof. Florin I. Bojor
PRO POLITICA: Prof. Florin Ioan Bojor: Paşti fericite pentru fraţii şi surorile catolice şi protestante!
102 persoane s-au solidarizat, cu date de identitate sub semnătură, împotriva demolării fostei Biblioteci Judeţene din Bistriţa!
Protestul legal de azi, 21 martie 2024, împotriva demolării clădirii fostei Biblioteci Judeţene din Bistriţa a fost un succes!
102 persoane s-au solidarizat, cu date de identitate sub semnătură, pe listele deschise în timpul protestului între orele 14:00 şi 17:00.
Alte sute de persoane care treceau pe strada Gării cu autobuzul sau maşina au luat la cunoştinţă, prin mesajul: „Stop demolare!” de pe marea pancartă de lângă clădire, despre intenţia proprietarului de a o dărâma şi ineficienţa instituţiilor statului român care până în prezent nu au găsit soluţia salvatoare.
Datorită presei prezente ştirea protestului s-a răspândit în mediul online local ajungând până la ziare şi televiziuni naţionale.
Cred că e foarte important ca această susţinere populară a bistriţenilor faţă de „Vila Ciuta”, cum este cunoscută după celebrul avocat dr. Demetriu Ciuta, cel care a construit-o, să ajungă la cunoştinţa judecătorilor. La Tribunalul Cluj este pe rol un proces în care actualul proprietar, dezvoltatorul imobiliar din Cluj, cere demolarea acestei clădiri de suflet a bistriţenilor.
De asemenea, consider că demersurile cetăţeneşti publice pe lângă instituţiile statului trebuie să continue pentru ca fosta Bibliotecă Judeţeană să fie salvată!
prof. Florin I. Bojor
TIMP ONLINE: Apărătorii clădirii în stil Art Nouveau de pe str. Gării spun: Stop demolare!
GAZETA DE BISTRIŢA: Protest în faţa clădirii care a adăpostit, în trecut, Biblioteca Judeţeană. În locul ei se va construi un bloc cu 10 etaje
SĂPTĂMÂNA ONLINE: Protest pentru salvarea Vilei Ciuta, organizat de Bistrița Civică. Stop Demolare!
Protest legal: STOP demolării clădirii fostei Biblioteci Judeţene din Bistriţa!
Victoria României în cazul Roşia Montană ne arată că Tribunalul Internaţional a luat în considerare protestele românilor împotriva distrugerii patrimoniului nostru. Păstrând proporţiile, nişte dezvoltatori imobiliari din Cluj doresc să demoleze emblematica clădire a bistriţenilor: fosta clădire a Bibliotecii Judeţene din inima Bistriţei, de lângă Trezorerie, Poliţie şi Poşta Veche. S-au făcut multe demersuri cetăţeneşti (semnături, petiţii, cereri, discuţii), iar demolatorul a dat în judecată instituţiile statului pentru a i se permite distrugerea frumoasei clădiri de suflet a bistriţenilor.
E timpul să ieşim în stradă legal, civilizat, fără vreo implicare politică, pentru a ne apăra amintirile frumoase şi imaginea oraşului în faţa buldozerelor. Comuniștii nu au demolat-o, ci au preţuit-o, dezvoltatorii imobiliari vor să o dărâme. STOP demolării!
prof. Florin I. Bojor
P.S. ca profesor, dincolo de sentimente şi estetică, mă interesează ca elevii mei de la profilul restaurare să aibă de lucru după finalizarea şcolii. Dacă demolăm ceea ce este vechi şi frumos în Bistriţa, unde să ne muncească tinerii, oare nu-i condamnăm noi înşine să emigreze?
JOI, 21 martie 2024, orele 14:00 – 17:00
Loc: lângă clădirea fostei Biblioteci Judeţene, str. Gării, nr. 2, Bistriţa
Cum a fost sărbătorită Ziua Maghiarilor de Pretutindeni 2024 în Transilvania?
Curios să văd cum a fost sărbătorită în România Ziua maghiarilor de pretutindeni, am căutat informaţii în toată Transilvania despre ceremoniile din 15 martie 2024 şi am ajuns la următoarele concluzii:
1. Maghiarii şi românii trăiesc în pace, de aceea, nu am găsit niciun incident public la vreo festivitate.
2. De la ceremonii, marşuri, defilări, depuneri de coroane, dansuri publice, spectacole etc. lipseşte cu desăvârşire steagul Uniunii Europene!!! Semn că populaţia maghiară participantă consumă discursul anti-european al lui Victor Orban. Se pare că pentru organizatori Uniunea Europeană e o vacă bună numai de muls când e vorba de bani, dar când e vorba de sărbători, nu mai avem nevoie de UE, deci pentru ce să fie cinstit steagul UE? Scopul principal al formării Uniunii Europene este tocmai evitarea războiului în Europa. Pacea şi prosperitatea românilor şi a maghiarilor din Transilvania ţin de Uniunea Europeană. Dacă nu mă credeţi, mergeţi în afara UE să vedeţi cât de bine se trăieşte…
3. Politicienii UDMR, cum se ştie, sug la două ţâţe, când sunt în Guvernul de la Bucureşti e bună România, când sunt la evenimente publice din ţară, dar cu autorităţi din Ungaria primarii nu mai poartă eşarfa tricoloră a României. Ne îmbrăcăm şi vorbim în funcţie de interes…
La mulţi ani, din nou, maghiarilor de pretutindeni!
prof. Florin I. Bojor
La Mulţi Ani, maghiari de pretutindeni!
Dragi fraţi şi surori maghiare, mă bucur pentru sărbătoarea voastră de astăzi: Ziua maghiarilor de pretutindeni. O sărbătorire a egalităţii, libertăţii şi fraternităţii.
În privinţa punctului 12 al proclamaţiei comemorate astăzi: „Unio”, adică Unirea cu Transilvania, rămânem la hotărârea dată de Marea Adunare Naţională a Românilor de la Blaj din 1848: NU!
Chiar dacă pe clădirea Parlamentului din Budapesta este arborat steagul Ţinutului Secuiesc, nu-mi pot imagina că cineva şi-ar dori un război civil între români şi maghiari.
Suntem în marea familie europeană şi din contră, lumea îşi doreşte să călătorească şi să se bucure de tot ceea ce înseamnă Europa, nu să revenim la garduri de sârmă ghimpată şi ură.
La Mulţi Ani, maghiari de pretutindeni!
prof. Florin I. Bojor
Maria Căpitan, bunica soţiei mele Ioana Bojor, a plecat la Domnul…
Zilele acestea au fost de tristeţe pentru familia mea. Bunica Maria Căpitan, „Muca” după cum o alinta familia, a trecut la cele veşnice. Maria, cunoscută ca Uţa Căpitan, născută Lucesc, a văzut lumina zilei acum 84 de ani, în data de 8 septembrie 1939, din părinții Ioan și Ana (Anuța) Lucesc.
Copilăria, școala și prima parte a tinereții le-a petrecut în Buduș cu părinții și cu fratele Ionel.
S-a căsătorit cu Căpitan Toader în anul 1955 și au avut împreună o fată și un băiat, pe Rodica și pe Duţu. Au trăit împreună 62 de ani, până când soțul a plecat la Domnul, timp în care au ridicat o casă şi o gospodărie. În aceste zile se împlineau 7 ani de când mama, bunica și străbunica Uța era văduvă.
Și-a dedicat viața grijii față de familie, a lucrat la C.A.P., iar după revoluție s-a ocupat cu agricultura şi vânzarea produselor proprii. A iubit Biserica lui Hristos și comunitatea satului Buduș.
La bătrâneţe, neputința trupului nu i-a îngăduit să se descurce singură, așa că a fost luată în grija fiicei Rodica, până în ultima clipă a vieții. În acești 7 ani, a fost internată și la Centrul de îngrijire a vârstnicilor din Budacu de Jos, vreme de doi ani și jumătate.
A revenit din nou la Sărata, unde s-a bucurat de căldura familiei până în data de 8 martie 2024, când, a fost internată de urgență, iar în 9 martie, și-a dat obștescul sfârșit.
A avut o viaţă frumoasă fiindu-i alături copiii, nepoții, strănepoții, rudele și mulți prieteni.
Astăzi, 12 martie, când o conducem spre locul de veci, ştiu că în inima strănepoţilor Filip, Ana şi Eva Bojor va rămâne mereu vie până când ne vom revedea la cea de-a doua venire a Mântuitorului Iisus Hristos!
Să te ierte Dumnezeu, bunico, şi să dormi în pace! Veşnică pomenire!
prof. Florin I. Bojor
Veșnică pomenire deținuților politici din perioada comunistă!
Veșnică pomenire deținuților politici din perioada comunistă!
BISTRIŢEANUL: FOTO/VIDEO – BISTRIȚA: Lumânări, flori și rugăciuni pentru deținuții politici care s-au stins în pușcăriile comuniste
Decizie neaşteptată a tribunalului în cazul Roşia Montană
Lacrimi şi suspine în rândul trădătorilor români părtaşi la jefuirea ţării în cazul Roşia Montană!
Tribunalul de Arbitraj din Washington a dat dreptate României şi noi, simplii cetăţeni, nu vom mai plăti despăgubirile de miliarde cerute de compania Gabriel Resources.
Sincer, nici nu-mi vine să cred cum de am câştigat procesul la cât de vânzător de ţară este sistemul cleptocratic din România…
Felicitări avocaţilor patrioţi care s-au bătut pentru România!
Mulţumim tribunalului internaţional pentru dreptatea făcută!
Dragi servicii secrete din România, vă rugăm, faceţi-vă treaba pentru ca ţara asta să nu mai fie vândută de către cleptocraţi!
prof. Florin I. Bojor
Răscoala lui Horea şi ridicarea împotriva sistemului cleptocratic de azi
Astăzi, 28 februarie, comemorăm moartea martirică a eroilor Horea, Cloşca şi Crişan împreună cu ţăranii omorâţi în 1784 în faimoasa răscoală (în jur de 1500 de persoane). Ecourile ridicării iobagilor din Transilvania s-au răspândit în toată Europa datorită presei, broşurilor şi a operelor de artă din acea perioadă.
Răscoala a fost un macro-eveniment titrat de la presa din Sibiu (Siebenbürger Zeitung), la Viena, Bratislava, Brno, Regensburg, Weimar, Frankfurt, Erlangen, Gotha, Zittau, Stockholm, Haga, Utrecht, Bruxelles, Gent, Hervé, Bouillon, Paris, Avignon, Madrid, Roma, Parma, până la Londra (The Times). Iar personalități importante precum poetul Friedrich Schiller sau marele revoluționar francez Jacques Pierre Brissot şi-au arătat admirația faţă de Horea, cel supranumit „Rex Daciae”, adică regele Daciei.
Multă lume de azi vede o comparație clară între clasa nobiliară de atunci şi cleptocraţii de astăzi, de aceea, avem încetăţenită expresia de „baroni locali” pentru vârfurile politice din teritoriu ale sistemului cleptocratic din România.
Este evident că oamenii sistemului doresc privilegii boierești: pensii speciale, pensionări înainte de 50 de ani, salarii foarte mari, protecţia averilor acumulate, acces la putere pentru a face şi mai multe averi, prioritate în sistem pentru copiii lor etc.
Din perspectiva comparaţiei între cele două clase nobiliare, cea a secolului al XVIII-lea şi cea a cleptocraţilor de azi e foarte interesantă lucrarea revoluţionarului francez J. P. Brissot, pomenit mai sus, care în 1785, la câteva luni distanță de moartea martirică a corifeilor ardeleni, îi adresează o scrisoare deschisă împăratului Iosif al II-lea de la Viena: „A doua scrisoare a unui apărător al poporului către împăratul Iosif al II-lea, despre reglementările sale privind emigrarea și, în principal, despre revolta valahilor [românilor]: unde se discută în profunzime dreptul de revoltă al poporului” (Seconde lettre d’un défenseur du peuple a l’empereur Joseph II, sur son réglement concernant l’émigration, et principalement sur la révolte des Valaques: où l’on discute à fond le droit de révolte du peuple), Dublin, 98 p. Aici, gânditorul francez spune: „eu sunt cel dintâi care apăr cauza românilor sacrificați forţei în această insurecţie şi repet că vor fi sclavi şi nefericiţi. A-i pedepsi pentru exercitarea acestui drept, înseamnă a-i pedepsi pentru că sunt oameni. Sau că tu, împărate Iosif al II-lea, eşti convins de acest adevăr sau că nu crezi încă în el. În cazul întâi nu trebuie să pierzi un singur moment ca să restitui românilor libertatea şi să le acorzi o proprietate. Dacă însă eşti de părere că trebuie să respecți uzurparea nobililor, dacă nu vrei să dispui să li se restituie libertatea, există un mijloc simplu de a face dreptate tuturor: permite românilor să emigreze…”
Cât de bine se potrivesc aceste cuvinte scrise acum 239 de ani cu logica regimului neo-comunist! Părinţii sistemului Iliescu – Brucan nu au dorit să ne restituie libertatea! Dornici de a consolida puterea cleptocraţilor în conceptul „partidului mare”, au realizat că pentru a nu avea opoziţie reală cel mai bine e ca românii care se satură de sistem să emigreze.
Dar odată începută această spirală a emigraţiei, nici măcar sistemul cleptocratic nu o mai poate controla. El se alimentează din sângele poporului român rămas în ţară şi creează iluzia că se poate schimba prin alegeri, care ascund aceeaşi pădure după noi copaci, special lăsaţi şi puşi în faţă de sistem.
În acest context al emigraţiei, al diluării sindicatelor şi societăţii civile, protestul din 10 august 2018, înăbușit în gaze lacrimogene şi bastoane este marea ridicare concentrată împotriva sistemului din ultimii 20 de ani. O altă ridicare paşnică, democratică, civilizată este foarte greu să mai apară în viitorul apropiat…
Veşnică pomenire eroilor Horea, Cloşca şi Crişan!
prof. Florin I. Bojor
TIMP ONLINE: Răscoala lui Horea şi ridicarea împotriva sistemului cleptocratic de azi
ZIAR DE BISTRITA: Florin Bojor: „Răscoala lui Horea şi ridicarea împotriva sistemului cleptocratic de azi!”
Florin Ioan Bojor 