Studiu de caz România rurală: Cum sistemul protejează demolarea unei foste grădiniţe (clădire săsească) şi construirea unei case asemănătoare cu aproape o jumătate de milion de euro. Totul din bani publici…

Fosta Gradinita, Lechinta, 382, BN

Fosta Gradinita, Lechinta, 382, BN

Lechinţa. Jud. Bistriţa-Năsăud. Zvonurile. Noiembrie 2019.

Aud în satul în care am copilărit şi unde ne reparăm casa săsească din 1883 că fosta grădiniţă din perioada comunistă până în 2016, veche clădire săsească de la finalul secolului al XIX-lea va fi demolată, pentru ca pe locul ei să se ridice o casă asemănătoare pentru a fi noul sediu de poliţie din sat.

Dialog Primaria Lechinta si celelalte institutii 1

Dialog Primaria Lechinta si celelalte institutii 1

Întreb în stânga, întreb în dreapta, nimeni nu ştie nimic… Mă gândesc că poate e o bârfă: cum să demolezi o clădire de care se leagă amintirile a generaţii şi generaţii de lechinţeni? Cum să demolezi o clădire care din exterior pare la fel de bună ca celelalte case săseşti din sat? Cum să nu reabilitezi puţinele clădiri vechi emblematice pe care zona rurală le mai are?

Caut pe internet informaţii şi găsesc declaraţiile primarului Lechinţei, domnul Romeo Florian (primar din partea Partidului Social Democrat, PSD):

1. „va începe construirea unui sediu al Poliției Lechința, în parteneriat cu MAI (Ministerul Afacerilor Interne) și CJ (Consiliul Judeţean), postul de poliție locală funcționând din 1 februarie în incinta sediului fostei primării”[1].

2. „Potrivit lui Romeo Florian, în urma unei discuții avute cu ministrul de Interne, Carmen Dan, la Lechința va fi construit un imobil care va adăposti postul local de poliție dar și mai multe apartamente unde vor locui polițiștii: „Va fi o construcție pe modelul celei în care am făcut sediul SMURD și ISU, mai ales că,  Secţia 3 Poliţie Rurală este funcționabilă, ea desfășurându-și activitatea în fostul sediu al primăriei Lechința, în chirie, vechiul post, clădirea fiind înapoiată unui cetățean austriac. Să sperăm că ne vom mișca foarte repede cu acest imobil”[2].

Dialog Primaria Lechinta si celelalte institutii 2

Dialog Primaria Lechinta si celelalte institutii 2

Totuşi mă gândesc, ca simplu om, că va fi o reabilitare, nu au cum să demoleze o clădire de suflet a satului… Apoi, primesc de la cineva anunţul de pe SEAP (Anunţ SEAP SCN1050235)[3]. Intru pe site şi rămân uluit: mai întâi, fosta grădiniţă va fi demolată, pentru că ceva „specialişti” spun că aşa e bine, apoi cu 1.940.034,78 lei, fără TVA, vor construi o casă asemănătoare celei existente cu scopul de a fi sediu de poliţie…

Plângerile. Decembrie 2019

Uluit fiind, încep să fac calcule: 1.940.034,78 lei cu un TVA de 19% (368.606,61 lei) înseamnă un total de 2.308.641,39 lei, care transformaţi în Euro la cursul BNR de 4,78 lei dau un rezultat năucitor: 483.191,65 de euro, în traducere liberă: aproape o jumătate de milion de euro pentru o casă nouă la ţară.

Nu-mi vine să cred, mai întâi fosta grădiniţă va fi demolată şi apoi cu o căruţă de bani vor face un nou sediu de poliţie. Mă întreb: oare nu era mai ieftin să cumpere fostul sediu de poliţie retrocedat, despre care se spune în sat că noul proprietar vrea să-l vândă cu 35.000 de euro şi pe acela să-l modernizeze? Dar dacă statul român are o jumătate de milion de euro pentru o casă nouă la ţară, de ce nu reabilitează construcţia actuală? Dacă e aşa de rea, de ce nu s-a prăbuşit până acum?

Anunt SEAP Construire Sediu Politie Lechinta

Anunt SEAP Construire Sediu Politie Lechinta

Stau pe gânduri, oare ca simplu cetăţean ar trebui să reacţionez? Ce să fac: din Lechinţa majoritatea tinerilor au plecat, fie la Cluj, fie în străinătate. La Primărie ce să mai vorbesc, dacă deja din august 2019 e pus anunţul cu licitaţia pe SEAP? Voi reuşi eu să-i conving că mai bine ar reabilita fosta grădiniţă decât să o demoleze? În niciun caz…

Atunci, ajung la concluzia: să mă adresez autorităţilor superioare, poate vor salva ele fosta grădiniţă de la demolare şi în clădirea reabilitată vor face sediu de poliţie. Astfel, încep să scriu:

Dialog Directia pentru Cultura BN si alte institutii - caz Lechinta

Dialog Directia pentru Cultura BN si alte institutii – caz Lechinta

1. Prefectului judeţului Bistriţa-Năsăud, domnul Stelian Dolha (Cerere nr. 24602 / 16.12.2019);

2. Ministrului Culturii, domnul Bogdan Gheorghiu, spre a clasa ca monument istoric vechea şi frumoasa clădire săsească (Propunere de clasare BCDS nr. 869 / 20.12.2019). În acest sens, am fundamentat cererea de clasare ca monument istoric pe baza criteriilor legale: a) criteriul vechimii (vechime medie 1870 – 1920); b) criteriul referitor la valoarea arhitecturală, artistică și urbanistică (replică civilă neogotică a bisericii evanghelice săseşti gotice din apropiere, elementele de Art Nouveau); c) criteriul referitor la frecvență, raritate și unicitate (singura clădire neogotică din zona de câmpie a judeţului Bistriţa-Năsăud); d) criteriul referitor la valoarea memorial-simbolică (grădiniţa unde au făcut primii paşi în viaţă generaţii şi generaţii de locuitori);

3. Direcţiei Judeţene pentru Cultură Bistriţa-Năsăud (Petiţie nr. 1587 / 20.12.2019);

4. Ministrului de Interne, domnul Marcel Vela (Petiţie Secretariatul General M.A.I. nr. 44490/23.12.2019);

5. Preşedintelui României, domnul Klaus Iohannis (Petiţie on-line în 23 decembrie 2019 şi înregistrată nr. 24785 / 16.01.2020).

 

Răspunsurile autorităţilor. Ianuarie 2020

Cum statul român este unul ierarhic, începem cu răspunsurile de sus în jos:

Raspuns Prefectura BN - caz Lechinta

Raspuns Prefectura BN – caz Lechinta

1. Preşedintele României trimite petiţia spre soluţionare Instituţiei Prefectului Bistriţa-Năsăud, care răspunde o dată direct: „problema ridicată în petiţie, cu referire la administrarea teritoriului unei Unităţi Administrativ Teritoriale, aparţine strict Autorităţilor Publice Locale (Răspuns Nr. IIB 24602 / 135 / 13.01.2020); şi a doua oară la cererea Preşedintelui repetând acelaşi lucru (Răspuns Nr. IIB 1215 / 12 / 21.01.2020);

2. Ministrul Afacerilor Interne trimite petiţia spre soluţionare Inspectoratului General al Poliţiei Române, Direcţia de Logistică, care răspunde: „imobilul în cauză nu se află în administrarea M.A.I. (…)” deci, „vă recomandăm să vă adresaţi în mod direct Primăriei Comunei Lechinţa.” (Răspuns Nesecret nr. 2.516.202 / 13.01.2020);

3. Ministerul Culturii trimite petiţia spre soluţionare Direcţiei Judeţene pentru Cultură Bistriţa-Năsăud, care răspunde, că: „imobilul nu este obiectiv monument istoric, nu este situat în zonă de protecţie construită a monumentelor istorice sau în zonă construită protejată”. Adică, îmi spun situaţia pe care o ştiam şi oricine o poate afla pe internet (wikipedia). Că, expertul contractat de Primăria Lechinţa propune demolarea. Şi, că „clasarea unui imobil se poate realiza în baza unei documentaţii (studiu istorico-arhitectural…) întocmite de un specialist / expert atestat de Ministerul Culturii”. Adică, cetăţene, degeaba te adresezi Ministerului Culturii. Tu, din banii tăi proprii plăteşte un specialist / expert atestat tot de ei ca să clasezi ca monument istoric o clădire a statului. (Răspuns nr. 51 / 17.01.2020).

Concluzii

Raspuns pentru Presedintele Romaniei - caz Lechinta

Raspuns pentru Presedintele Romaniei – caz Lechinta

După 5 petiţii adresate insituţiilor superioare ale statului român, toate, repet, TOATE, îmi spun că nu e treaba lor şi să-mi adresez nemulţumirile Primăriei Lechinţa. Cu alte cuvinte, mi-am pierdut vremea degeaba, căci dacă Primăria Lechinţa a decis că e bine să se demoleze fosta grădiniţă şi să se facă pentru poliţie o casă nouă cu aproape o jumătate de milion de euro nimeni din statul român nu poate opri o demolare şi reabilita o clădire emblematică a satului, mai mult, nimeni din statul român nu consideră că e prea mult aproape o jumătate de milion de euro pentru o casă nouă la ţară.

La 30 de ani după Revoluţie, propunerile cetăţenilor de rând în faţa planurilor autorităţilor locale sunt apă de ploaie. Zona rurală a României nu are societate civilă şi cum numărul mandatelor primarilor este nelimitat, primarii din România rurală sunt adevăraţii stăpâni ai locului. Dacă se spune că există baroni locali la nivel judeţean, la nivelul localităţilor de la ţară există adevăraţi stăpâni. Satele din România sunt luate pe persoană fizică de primari şi ei sunt dumnezeii localităţii. Astfel, când multă lume vorbeşte de descentralizare, uită că fără societate civilă descentralizarea transformă România rurală într-o republică de state – sate, unde primarii îşi construiesc o întreagă curte prin Consiliul Local şi este suficient să primească ceva bani pe filieră de partid pentru ca dumnezeirea lor să se continue de la un mandat la altul şi comunităţile locale depopulate de tineri să le fie captive.

Raspuns MAI - caz Lechinta

Raspuns MAI – caz Lechinta

În satele din România rurală nu mai există dezbateri săteşti „sfatul satului”, de altfel şi dezbaterile pe bugetul oraşelor e o simplă fanfaradă menită să fie bifată pentru a da aspectul de democraţie. Cum nu există societate civilă la ţară şi toată lumea se cunoaşte cu toată lumea, pe fondul migraţiei, când puterea ajunge în mâna cuiva, relaţiile de dependenţă faţă de primărie, mentalitatea capului plecat, educaţia de frică faţă de autorităţi a persoanelor de vârsta a treia etc. fac ca puterea primarilor să fie demnă de nobilii din vechime.

Petiţiile adresate personalităţilor care conduc România prin structura birocratică stufoasă din jurul lor, „armata de funcţionari” şi principiul care guvernează instituţiile statului român: „să nu ne punem rău cu colegii de la cealaltă instituţie”, fac ca demersurile cetăţeneşti să fie zadarnice. Când îi scrii ministrului cutare sau inclusiv Preşedintelui României eşti conştient că solicitarea ta nu ajunge la respectiva persoană, ci la un funcţionar, care decide ierarhic să trimită în teritoriu solicitarea ta. Adică, degeaba te adresezi la o instituţie superioară, căci ea va apela la o instituţie din teritoriu, unde oamenii din sistem se cunosc între ei şi după cum ne învaţă zicala românească: „corb la corb nu-şi scoate ochii”.

Raspuns Directia pentru Cultura BN - caz Lechinta

Raspuns Directia pentru Cultura BN – caz Lechinta

Mai mult, cetăţeanul care se implică în treburile statului este luat de foarte mulţi funcţionari drept nebun, dezaxat, care îşi bagă nasul unde nu-i fierbe oala, iar teoria conspiraţiei e în floare: „de aia a pus plângere, că vrea să-i ia locul la domnu primar!”

Cât despre Ministerul Culturii şi direcţiile sale judeţene, acestea nu au personal pentru contraexpertiză, să vadă dacă o clădire chiar trebuie demolată. Căci, dacă ne gândim că edificii mult mai deteriorate precum castelele din Comlod şi Posmuş din acelaşi judeţ sunt propuse spre reabilitare şi nu demolare, înseamnă că diferenţa între „răutăţi şi vechituri” o face Lista Monumentelor Istorice. Dar cum nu au personal pentru clasarea din oficiu, tot cetăţeanul ar trebui să plătească clasarea clădirilor statului. Bine că avem claie de funcţionari (la modă coafeze şi amante) la alte instituţii, mulţi dintre ei lucrând inutilităţi, dar la clasarea şi experizarea posibilelor monumente istorice nu avem personal.

În concluzie, când un simplu cetăţean din zona rurală vrea binele comun al localităţii şi ca banii să fie utilizaţi la maxim, prin demersurile pe care le poate face către instituţiile centrale ale statului, nu face altceva decât să-şi facă duşmani în instituţiile locale…

 

Prof. Florin I. Bojor

 

P.S. la ora redactării acestui studiu de caz (31 ianuarie 2019) a început demolarea fostei grădiniţe din Lechinţa.

[1] Romeo Florian, în Eugen Gheorghe, Ce investiții se vor derula anul acesta în comuna Lechința, din 15.02.2019, pe https://timponline.ro/ce-investitii-se-vor-derula-anul-acesta-in-comuna-lechinta/ , accesat 12.12.2019

[2] Romeo Florian, în Alin Cordoş, Romeo Florian: Proiectul cadastrului pentru comuna Lechința a intrat în linie dreaptă, din 18.06.2019, pe http://mesagerulbn.ro/romeo-florian-proiectul-cadastrului-pentru-comuna-lechinta-a-intrat-in-linie-dreapta/ , accesat 12.12.2019

[3] Anunţul şi toată documentaţia de licitaţie, inclusiv demolarea sunt pe site-ul: https://sicap-prod.e-licitatie.ro/pub/notices/simplified-notice/v2/view/100076818 , accesat 21.12.2019

About Florin Ioan Bojor

teolog, filosof, traducator, jurnalist si politician roman. teólogo, filósofo, traductor, periodista y político rumano. theologian, philosopher, translator, journalist and politician Romanian.

Posted on ianuarie 31, 2020, in Opinii şi Activităţi and tagged , , , , . Bookmark the permalink. Un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: