Monthly Archives: Noiembrie 2012

Sfinţii Andrei: Ziua Naţională a Creştinilor Români

Sfinţii Andrei: Ziua Naţională a Creştinilor Români

Sfinţii Andrei: Ziua Naţională a Creştinilor Români

Astăzi, 30 noiembrie creştinii români sărbătoresc certificatul de naştere în creştinism. Dacă învierea din morţi a lui Iisus Hristos reprezintă naşterea creştinismului, venirea Apostolului Andrei (cel întâi chemat în cinul ucenicilor lui Iisus) în Dobrogea este cartea de naştere a creştinismului românesc. Căci, apostolul – trimisul Mântuitorului a venit să spună dacilor, grecilor, sciţilor, sarmaţilor şi latinilor: „Am găsit pe Mesia!” (Ioan 1, 41).

Dacă am fi acum 19 secole şi am fi în Tomis atunci ne-am întâlni cu un oarecare evreu (Andrei), vorbitor de greacă care a venit în piaţa publică să ne spună că prietenul său, Iisus Hristos a înviat din morţi şi de aceea este Dumnezeu, iar dacă noi vom crede că El a înviat şi vom face ceea ce ne-a spus El să facem atunci vom învia şi noi. Învierea înseamnă fericire, mântuire, salvare, rai, împărăţia cerurilor, viaţă veşnică, etc. Acest mesaj reprezintă centrul creştinismului, prima predică a Apostolilor – kerigma. (F.Ap. 2,36)

Sfinţii Andrei: Ziua Naţională a Creştinilor Români

Sfinţii Andrei: Ziua Naţională a Creştinilor Români

De unde ştim că Andrei a fost la strămoşii noştri? Pentru că poporul român s-a născut creştin, noi n-avem ca cei de lângă noi (sârbi, bulgari, unguri, ruşi, etc.) o dată în care ne-am încreştinat.

Apoi, însăşi formula numelui Dumnezeului creştin din limba română este cea greacă, limba în care au predicat apostolii şi ucenicii lui Iisus, limba în care s-au scris cărţile Noului Testament. Noi românii, n-am tradus numele lui Iisus Hristos, ci am păstrat formula originală Ιησούς Χριστός, adică am pronunţat şi apoi am scris grafia Iisus în formula etimologică, ea reproducând sunetul η din Ιησούς prin „i”.

Prezenţa Sf. Andrei pe teritoriul României o atestă scriitorii creştini Origen, Clement Alexandrinul şi Eusebiu de Cezareea când spun că ucenicul lui Iisus a predicat vestea cea bună – Evanghelia în Sciţia – Scythia Minor sau Dacia Pontică (Dobrogea), iar vestigiile creştine de la Tomis, Callatis, Noviodunum, Dinogeţia, Halmyris, Histria, Axiopolis, Capidava, etc. sunt o mărturie în plus.

Sfinţii Andrei: Ziua Naţională a Creştinilor Români

Sfinţii Andrei: Ziua Naţională a Creştinilor Români

Iar sângele martirilor timpurii: Zotic, Atal, Camasie şi Filip de la Niculiţel sau Epictet şi Astion de la Halmyris, sau Sava de la Buzău ne spun că predica Apostolului Andrei a dat roade în credinţa strămoşilor noştri.

Toate acestea mărturisesc faptul că românii s-au născut creştini la predica celui întâi chemat de către Iisus Hristos, Apostolul Andrei.

Tot astăzi ne aducem aminte şi de marele corifeu ardelean, Andrei Şaguna, creatorul conştiinţei naţionale a transilvănenilor.

Sfinţii Andrei: Ziua Naţională a Creştinilor Români

Sfinţii Andrei: Ziua Naţională a Creştinilor Români

Dacă politicienii de astăzi au distrus sistemul educaţional românesc, Andrei Şaguna a fost cel care în secolul XIX a adus scrisul şi învăţământul în satele transilvănene, înfiinţând şi dotând cu personal profesionist 800 de şcoli, creând o academie teologico-pedagogică la Sibiu, asociaţia Astra şi ziarul Telegraful Român. Toate acestea urmează crezul de o viaţă a mitropolitului Transilvaniei: „la libertate prin cultură”.

Dacă cel dintâi Andrei ne-a adus creştinismul, cel de-al doilea ne-a adus cultura… Între creştinism şi cultură fiind identitatea poporului român, de aceea, 30 noiembrie este ziua naţională a creştinilor români, urmând ca pe 1 decembrie să ne aducem aminte de punerea în practică a creştinismului şi culturii în unire…

Prof. Florin I. Bojor    

Anunțuri

Despre Sfinţi şi sfinţenie la Marţea Gândirii Creştine

Calinic de la Nicula

Calinic de la Nicula

Marţea trecută, 27 noiembrie 2012, Părintele Calinic de la Mânăstirea Nicula a fost invitatul serii duhovniceşti de la catedrala din Bistriţa, Marţea Gândirii Creştine. Tema pe care părintele duhovnic a tratat-o a fost „Sfinţi şi sfinţenie”.

Călugărul de la Nicula a deschis dezbaterea de la simpla constatare: de ce sunt pictate persoane în biserică? De ce sunt sfinţii pe pereţi? Apoi, a argumentat modelul de viaţă al sfinţilor, actualizarea asemănării cu Dumnezeu din interiorul fiecăruia şi exemplul demn de urmat pentru a fi fericiţi. Sfinţii sunt cei ce mijlocesc prin rugăciunile lor pentru noi înaintea Mântuitorului Iisus Hristos, casnicii lui Dumnezeu, cei ce ne spun cum este dincolo…

Sfinţii ne descoperă iubirea Sfintei Treimi şi încarnează pilda fiului risipitor arătând marea iertare a lui Dumnezeu pentru cei ce se pocăiesc, căci ei au administrat libertatea lor pe calea indicată de Mântuitorul nostru, făcând din „vase de lut” temple ale Duhului Sfânt (1 Cor 3,16). Ei au înţeles cel mai bine porunca Domnului Iisus Hristos: „Cine vrea să vină după Mine, să se lepede pe sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie!” (Mc. 8,34) şi au născut din credinţa lor faptele bune necesare pentru fericirea eternă.

Marţea Gândirii Creştine

Marţea Gândirii Creştine

Oratorul creştin a subliniat apoi prin multe exemple din viaţa sfinţilor felul în care aceştia sunt actuali în timpul nostru şi necesitatea de a-i urma pentru a înţelege şi mai mult modelul suprem de viaţă: Iisus Hristos.

La evenimentul asociaţiei creştine, Clubul Internaţional Transilvania a participat şi artista de muzică folclorică Maria Condrea care a interpretat cu căldură şi evlavie mai multe pricesne.

În luna decembrie 2012 la catedrala din Bistriţa (Biserica Sfinţii Trei Ierarhi) sunt aşteptaţi alţi mari duhovnici creştini.

Prof. Florin I. Bojor  

Ziua României, ziua centralismului?

Ziua României, ziua centralismului?

Ziua României, ziua centralismului?

Sistemul centralizat nu înseamnă patriotism, după cum nici autonomia nu înseamnă lepădarea de naţiune. Sau poate raţiunea a fugit de la noi? Sau poate confundăm esenţa cu accidenţii, marfa cu ambalajul, identitatea cu sistemul?

Nimeni nu contestă identitatea de români a transilvănenilor. Suntem români ca naţionalitate şi lucrul acesta este adânc bătut în mădularele noastre, însă sistemul centralizat nu este identitatea noastră.

Esenţa este identitatea de român, însă accidenţii îi alegem noi, marfa este conştiinţa de român, dar ambalajul noi îl punem.

Sistemul centralizat nu este şi niciodată nu va fi mai mult decât un accident, un ambalaj care este necesar să-l schimbi atunci când miroase, când este putred, când îţi întoarce maţele pe dos, ca nu cumva să se scârbească esenţa, marfa cea bună.

Ziua României, ziua centralismului?

Ziua României, ziua centralismului?

Asta se întâmplă acum: sistemul centralizat face ca românilor să le fie ruşine, să recunoască că sunt români, să le fie greaţă când aud sintagma <<statul român>>. Oare ce gospodină, atunci când îşi pregăteşte legumele proaspete, curate, spre a le conserva pentru la iarnă, le va pune în borcane murdare, sparte? Dacă sunt murdare, oare nu le va curăţa? Dacă sunt sparte, oare nu le va schimba?

Aşa şi noi nu putem exprima esenţa de român într-un sistem stricat, murdar, putred care acum lucrează în decăderea naţiunii române, care acum parazitează fericirea, spiritul, interesul, viaţa românilor.

Pentru a înţelege ce înseamnă regionalizarea trebuie să facem în mintea noastră o distincţie clară şi categorică: sistemul centralizat nu este naţiunea română!

Numai pornind de la această lămurire conceptuală putem pricepe cum poţi să fi cel mai mare iubitor al patriei române şi în acelaşi timp să vrei autonomia regională a provinciei tale.

Ziua României, ziua centralismului?

Ziua României, ziua centralismului?

Numai aşa sângele varsat de strămoşii noştri pentru patria română curge în noi. Ei n-au luptat şi n-au murit pentru sistemul  centralizat, ci pentru naţia română. Dacă ar fi murit pentru acest sistem nu ne-am simţi identificaţi cu lupta lor. Luptă ce arde în noi prin fiinţa ce o respirăm: fiinţa română.

A fi naţionalist nu înseamnă a iubi sistemul centralizat, şi nici cel ce iubeşte sistemul centralizat nu este naţionalist. Cel ce crede că prin ataşamentul său faţă de sistemul centralizat face un favor naţiei se înşeală!

Se amăgeşte crezând că acest mod iubeşte naţiunea, căci a iubi naţiunea înseamnă a lupta pentru binele ei în contextul timpului istoric pe care îl trăim: Europa se îndreaptă spre autonomii, regionalizare sau federalizare, iar sistemele centralizate sunt anacronice din perspectiva ineficienţei economice, administrative, fiscale, culturale în lumea în care trăim.

Spre exemplu, Germania sau Elveţia sunt state federale, iar asta nu înseamnă că locuitorii landurilor germane nu se simt germani, ori nu afirmă unitatea naţională a Germaniei (lucru confirmat de altfel prin reunificarea din 1989).

Ziua României, ziua centralismului?

Ziua României, ziua centralismului?

Cantoanele Elveţiene sunt compuse din trei etnii: franceză, germană şi italiană, însă cu toţii se identifică ca fiind elveţieni. Sau să amintim cazul Statelor Unite ale Americii, unde 50 de state federale afirmă de manieră agasantă simţământul naţiei americane. Italia este structurată în comunităţi autonomice teritoriale, însă locuitorii îşi afirmă naţionalitatea de italieni; şi exemplele ar putea continua.

Oare noi românii având un sistem autonomic regional nu ne-am mai simţi români? Nici pe departe, simţământul de român nu rezidă într-o organizare politică centralizată, căci „statul nu este guvernul, nici măcar statul oficial.

Statul este asociaţia umană care realizează idealul politic având ca şi suport fizic un teritoriu (Adolfo Posada), ca şi element personal un popor, iar ca şi element juridic o putere suverană. Această putere suverană poate schimba forma (formele de guvernământ)”.

Dacă puterea suverană este emisă de către popor, un popor din care emană puterea statului, atunci statul este inferior poporului, iar poporul are putere existenţială asupra statului. Ca atare, statul depinde de popor şi nu poporul de stat, iar „suverania este puterea absolută şi perpetuă a unei republici” (J. Bodin).

Prof. Florin I. Bojor

E nevoie de un ziar creştin local la Bistriţa?

Vocea Creştinilor 1

Vocea Creştinilor 1

De mai mult timp meditez la apariţia unui ziar creştin, foaie duminicală creştină care să prezinte într-un stil accesibil marelui public evenimente, interviuri  creştine, relatări, campanii civice şi morale din judeţul Bistriţa-Năsăud.

Stilul accesibil al ziarului ar contribui la propovăduirea valorilor creştinismului, iar prin prezentarea activităţilor creştine la care mulţi dintre cititori participă, aceştia s-ar simţi integraţi mai mult; cunoscut fiind faptul că activităţile la care receptorii nu sunt numai elemente pasive, ci există şi un activism al acestora, mesajul transmis este mult mai bine sădit.

De aici şi posibilul nume al ziarului „Vocea Creştinilor” adică mărturia prezenţei lor la activităţile organizate şi expunerea evenimentelor creştine care îi interesează fără ca să fie intercalate, ca în ziarele obişnuite, cu ştiri cu caracter imoral, care incită la păcate sau lipsite de importanţă pentru viaţa şi fericirea eternă.

Vocea Creştinilor 2

Vocea Creştinilor 2

În Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului există de aproape 100 de ani o revistă creştină de mare profunzime şi complexitate: Renaşterea. „Vocea Creştinilor” nu ar intra în nici  o concurenţă cu prestigioasa revistă teologică, căci acest mic ziar în primul rând nu este revistă, apoi nu are un stil de specialitate şi nu se axează pe studii teologice sau articole doctrinare.

Pe de altă parte ziarul ar fi şi un bun magazin în care sunt prezentate evenimentele organizate de către Clubul Internaţional Transilvania (seri duhovniceşti, activităţi cu tinerii, campanii civice, etc.)

Însă pentru ca ziarul „Vocea Creştinilor” să existe e nevoie de mulţi paşi: aprobarea şi binecuvântarea mitropoliei pentru ca ziarul să fie acceptat, formalităţile legale pentru ca ziarul să fie vândut, posibila vânzare la bisericile ortodoxe prin preoţii din parohiile judeţului Bistriţa –Năsăud, firma de editare, firma de distribuţie, etc.

Poate cândva la Bistriţa va exista „Vocea Creştinilor”…

Prof. Florin I. Bojor

Vocea Creştinilor 2

Vocea Creştinilor 2

Vocea Creştinilor 2B

Vocea Creştinilor 2B

Vocea Creştinilor 1

Vocea Creştinilor 1

Vocea Creştinilor 1B
Vocea Creştinilor 1B

Marţea Gândirii Creştine: despre suferinţă şi păcat

Marţea Gândirii Creştine

Marţea Gândirii Creştine

Seara duhovnicească a Transilvaniei: Marţea Gândirii Creştine şi-a deschis din nou porţile pentru un ciclu de conferinţe în postul Crăciunului 2012 la Catedrala din Bistriţa (Biserica Sf. Trei Ierarhi) (marţi, 20 noiembrie).

Cel care a inaugurat sesiunea de dezbateri creştine a Clubului Internaţional Transilvania şi a partenerilor săi a fost Părintele Natanael de la Mânăstirea Parva, cu tema de discuţie „Atitudinea Mântuitorului Iisus Hristos faţă de suferinţă şi păcat”.

Duhovnicul originar din Petroşani a început analiza subiectului propus de la antropologia creştină: omul creaţie a lui Dumnezeu; chip chemat la asemănarea cu Dumnezeu; suflet şi trup. Apoi a accentuat eliberarea adusă de Hristos din robia păcatului şi a morţii vindecând firea căzută în păcat şi restaurând omul.

Marţea Gândirii Creştine

Marţea Gândirii Creştine

Astfel, bunătatea divină este vindecătoare, mântuitoare. De aceea, Iisus Hristos „stă la uşă şi bate” (Apoc. 3,20) şi „bucurie se face în cer pentru un păcătos care se întoarce” (Lc. 15,10) şi tot El în Sfânta Biserică (farmacia sufletului nostru) ne oferă prin cele 7 sacramente, sfinte taine, leacuri pentru fericirea noastră eternă. În alte cuvinte, botezul – lepădare de diavol, mirungerea – întărirea în viaţa cea nouă, euharistia – împărtăşirea cu sângele regenerator, spovedania – spălarea de păcate, maslul – vindecare de boli sufleteşti şi trupeşti.

Marţea Gândirii Creştine

Marţea Gândirii Creştine

În concluzie, păcatul dezintegrează, îndulcire amăgitoare, căci fericirea propusă este falsă… Întorşi la Dumnezeu, realizăm că Iisus Hristos este lumina lumii şi El este modelul pentru a trece prin suferinţa lumii acesteia în aşteptarea „cerului nou şi a pământului nou” (2 Pt. 3,13).

Cu Catedrala din Bistriţa plină de iubitori de înţelepciune, Marţea Gândirii Creştine îl aşteaptă pe 27 noiembrie la 18:00 pe Părintele Calinic de la Mânăstirea Nicula care va vorbi despre „Sfinţi şi sfinţenie”.

Prof. Florin I. Bojor

 

Marţea Gândirii Creştine revine!

Marţea Gândirii Creştine la Catedrala din Bistriţa

Marţea Gândirii Creştine la Catedrala din Bistriţa

Seara duhovnicească a Transilvaniei revine la Bistriţa printr-un nou ciclu de conferinţe în postul Crăciunului 2012: Marţea Gândirii Creştine, organizate de către Clubul Internaţional Transilvania la catedrala din Bistriţa (Biserica Sf. Trei Ierarhi).

Astfel, pe 20 noiembrie la ora 18:00 sesiunea spirituală îl are ca invitat pe Părintele Natanael de la Mânăstirea Parva, cu tema de dezbatere „Atitudinea Mântuitorului Iisus Hristos faţă de suferinţă şi păcat”. Pe 27 noiembrie la aceeaşi oră, 18:00 Părintele Calinic de la Mânăstirea Nicula va discuta despre „Sfinţi şi sfinţenie”.

Întâlnirile de seară vor continua şi în decembrie cu mulţi alţi duhovnici şi teme interesante de analiză creştină. Fiecare eveniment, pe lângă expunerea invitatului va avea intervenţii artistice cu pricesne şi colinde şi un dialog deschis cu toţi cei prezenţi.

Prin urmare, la catedrala din Bistriţa de pe str. Alexandru Odobescu, nr. 5 vă aşteptăm la un circuit de meditaţii, rugăciune, analiză religioasă şi muzică creştină tradiţională.

Colaboratori: Parohia Sfântul Vasile cel Mare Bistriţa, Parohia Sfântul Ioan Gură de Aur, Bistriţa şi Radio Renaşterea 102 FM

Florin I. Bojor      

Secretar, Clubul Internaţional Transilvania

www.clubultransilvania.wordpress.com

0749.705.243

Cele 2 alianţe politice (USL şi ARD) iubesc bogaţii!

Fraternitatea economica crestina

Fraternitatea economica crestina

După intrarea noastră în era capitalismului feroce prin Revoluţia din 1989, sintagma de „dreptate socială” a dispărut din discursul public generalizat şi am început să ne însuşim termenii liberalismului târziu: patron, rentabil, business, capital, economie de piaţă, etc. visând la îmbogăţire.

Chiar şi fenomenul diasporei româneşti din aceşti ani se încadrează pe aceeaşi axă: pendulaţia dinspre comunism spre capitalism. Iar aceşti 23 de ani se pare că au capitalizat foarte repede societatea românească astfel încât discuţia despre echitate socială, distribuţia bogăţiei au fost trecute cu vederea în faţa productivităţii, eficienţei şi a profitului.

Aşa se explică cum principalele alianţe politice din România, USL şi ARD discută dreptatea socială prin ochelarii liberalismului feroce, sărutând interesele bogaţilor şi uitând de populaţia sărăcită a României. Când este vorba de impozitul pentru munca făcută de cetăţenii României, una din cele două puteri vorbeşte de cotă progresivă de impozitare a veniturilor salariale de 16%, 12% şi 8%, iar alta de cotă unică pe venit şi profit 12%.

Cele 2 alianţe politice (USL şi ARD) iubesc bogaţii!

Cele 2 alianţe politice (USL şi ARD) iubesc bogaţii!

În alte cuvinte, o persoană care câştigă 100 de milioane pe lună, 10.000 RON va plăti impozit pe venit 16%, adică va rămâne în mână cu 84 de milioane, 8400 RON, după unii şi 88 de milioane, 8800 RON după alţii (12%). În timp ce altă persoană care câştigă 10 milioane, 1000 RON va rămâne în mână cu 9,2 milioane, 920 RON după unii şi 8,8 milioane după alţii, 880 RON.

Acum se pune întrebarea cum trăieşte cineva cu 84 de milioane şi altcineva cu 8,8 milioane atâta timp cât costurile de viaţă (preţuri, cheltuieli de întreţinere şi comunicaţii) sunt la fel? Este oare aceasta dreptatea socială? E oare corect faţă de ceilalţi ca unii să rămână cu atâţia bani în mână? Se poate vorbi astfel de progres social? Raportând la creştinism, oare sunt creştini cei care exploatează astfel pe semenii lor?

Capitalismul: oprirea plăţii lucrătorilor

Capitalismul: oprirea plăţii lucrătorilor

Toate acestea arată că partidele politice luptă pentru capitalul bogaţilor? Oare ei reduc oamenii simpli la „unelte vorbitoare” menite să supravieţuiască până luna viitoare şi să asigure îmbogăţirea comuniştilor reciclaţi în capitalişti?

Dacă am vorbi în termeni de ideologii pentru cele două mari alianţe, deopotrivă socialismul cât şi liberalismul şi-au întors faţa de la săraci… Atunci, care e dreptatea? Cine mai ţine oare cu săracii şi unde se ascunde adevărul pentru un proiect de societate corectă, echitabilă, bună, în alte cuvinte democratică?

Dacă dintre cele 3 idealuri ale Revoluţiei Franceze (1789) accentul numai pe libertate ne-a dus la capitalism, accentul numai pe egalitate ne-a dus la comunism, oare fraternitatea unde ne va duce?

Liberalismul: iubirea de arginţi

Liberalismul: iubirea de arginţi

Poate salva fraternitatea societatea noastră din criza de sistem şi valori? Oare e timpul ca doctrina socială a Bisericii să salveze România? Oare e necesar ca morala creştină să aibă o voce activă în spaţiul public?

De aceeea vom vorbi de fraternitatea economică, un principiu economic creştin care pune în strânsă legătură fructul muncii noastre cu binele comun. Fraternitatea economică încarnează dreptatea socială creştină şi reuşeşte să creeze un echilibru între săraci şi bogaţi respectând libertatea, iniţiativa, egalitatea de şanse, solidaritatea, setea de muncă, beneficiul muncii, etc.

Fraternitatea economică reiese din maxima patristică: „ora et labora”, roagă-te şi munceşte!

Socialismul: lenea

Socialismul: lenea

Dacă liberalismul (capitalismul) scoate în evidenţă egoismul, lăcomia, zgârcenia şi avariţia, socialismul în schimb, lenea, minciuna, resentimentul şi invidia, fraternitatea economică pune stăvilar egoismului prin solidaritate, lăcomiei prin distributivitate, zgârceniei, avariţiei prin dărnicie, lenii prin chemarea la muncă, minciunii prin adevăr, resentimentului prin echilibru, invidiei prin ambiţie.

Capitalismul reduce dorinţa oamenilor de a munci la puterea capitalului, iar socialismul la mâna instituţiilor, fraternitatea economică aduce capitalul şi instituţiile la stadiul de obiectiv secundar sau simplu mijloc de subzistenţă după maxima Sf. Ap. Pavel: „cel ce nu vrea să lucreze, nici să nu mănânce”.

Acum se pune problema: ar putea accepta partidele din România ca şi filosofie economică, fraternitatea creştină?

Prof. Florin I. Bojor

De ce m-am săturat de capitalism?

De ce m-am săturat de capitalism?

De ce m-am săturat de capitalism?

Trăim într-o societate în care foarte multă lume îşi doreşte o afacere şi acest lucru se observă cel mai mult în visele elevilor români, care nu aspiră la cultivarea unei capacităţi sau pasiuni personale ci sunt însetaţi de capital.

Înainte de a vorbi despre obiectivele personale, de dorinţa de a deveni antreprenor, de întemeierea unei afaceri, de gândul la succes sau eşec, pentru a aduce un răspuns coerent e nevoie să vorbim despre mentalitatea, antropologia în care ne încadrăm (ego-centrism, postcomunism, hedonism, creştinism).

De ce m-am săturat de capitalism?

De ce m-am săturat de capitalism?

Dacă gândim din perspectiva egocentrismului, postcomunismului şi hedonismului ne vom încadra mai mult sau mai puţin în capitalismul relativizat, unde obiectivul central este capitalul, raportarea unilaterală la el şi înmulţirea lui fie din posesivitate, plăcere, modă, etc.

Astfel, în calitate de creştin, capitalul reprezintă numai un obiectiv secundar sau simplu mijloc de subzistenţă (Sf. Ap. Pavel: „cel ce nu vrea să lucreze, nici să nu mănânce”) şi nicidecum obiectivul central sau suportul central al concepţiei existenţiale.

Din această perspectivă „antreprenoratul” trece pentru mine prin antropologia creştină. Cum poate fi un creştin antreprenor? Investiţia să respecte morala creştină, să fie direcţionată spre binele comun, să fie raportată la preţul just, iar profitul să nu fie scopul central al afacerii, ci secundar.

Dacă pentru un capitalist atributul „succes” se acordă creşterii de capital (curba ascendentă de capital), pentru un creştin calificativul „succes” înseamnă maxima utilizare a banului pentru binele comun (pilda talanţilor).

De ce m-am săturat de capitalism?

De ce m-am săturat de capitalism?

Personal, profitul dintr-o afacere l-aş investi în curentul de gândire în care cred: postmodernitatea creştină.

Nereuşita, din perspectivă creştină reprezintă tocmai cheia de înţelegere a antropologiei creştine în raport cu materia: omul este administrator şi nu proprietar, singurul proprietar al universului este Dumnezeu. Prin urmare, eşecul ca şi antreprenor îl văd ca şi încercare, maturizare sprirituală sau de ce nu, poarta spre un nou drum în viaţa de pe pământ.

Prin urmare, dacă Fukuiama afirma că: „capitalismul este sfârşitul istoriei”, realitatea se pare că este pe cale să îi infirme profeţia – criza actuală economică şi de sistem. Şi atunci, avem în faţă 2 alternative: antreprenorul capitalist sau antreprenorul creştin?

Prof. Florin I. Bojor

Panourile Civice: Vreau Morală de la Parlamentarul meu?

Panouri Civice: Vreau MORALA de la parlamentarul meu?

Panouri Civice: Vreau MORALA de la parlamentarul meu?

Începerea campaniei electorale pentru alegerile din 9 decembrie 2012 debutează şi în campania noastră civică: „Vreau Morală de la Parlamentarul meu?” cu panourile civice în oraşul Bistriţa şi împrejurimi.

Textul expus pe bannerele civice reprezintă titlul campaniei noastre etice: „Vreau MORALĂ de la PARLAMENTARUL meu?” O întrebare oarecum retorică… Iar pentru a sublinia manifestul nostru de mişcare de conştientizare civică panourile sunt din material textil alb şi sunt scrise manual cu vopsea neagră.

Panouri Civice: Vreau MORALA de la parlamentarul meu?

Panouri Civice: Vreau MORALA de la parlamentarul meu?

Un mesaj clar, negru pe alb asemenea unui strigăt: ce principii de morală, de etică trebuie să aibă aleşii noştri? În alte cuvinte, e nevoie de morală pentru a administra, guverna viaţa celorlalţi? E nevoie ca noi să le cerem etică celor care ne conduc şi doresc să ne conducă?

Prof. Florin I. Bojor

Turismul creştin de agrement

Week-end Crestin

Week-end Crestin

Când se vorbeşte despre turism religios ne gândim în general la forma convenţională de turism religios – pelerinajul. Însă în ultimii ani sub influenţa occidentală a apărut şi la noi: turismul religios de agrement. Această formă de turism nu este o formă originală de turism ci mai degrabă o îngemânare, interferenţă, cumulare a diferitelor forme de turism de agrement pe de o parte şi activităţi cu caracter creştin pe de altă parte.

Astfel, formele turismului de agrement (turismul ecvestru – echitaţie; turismul de aventură sau extrem, speoturismul, alpinismul, montain-bike-ing-ul, săritul cu parapanta; turismul pentru practicarea sporturilor de iarnă – schi, schi de tură; turismul pentru sporturi nautice – surfing-ul, scufundările, caiac-ul, canoe, rafting-ul, etc.) se îmbină cu meditaţia, rugăciunea, închinarea la icoane, interpretarea de muzică religioasă, participarea la servicii religioase, împărtăşirea cu sfintele taine ale creştinismului, etc.

Dacă pelerinajul creştin se adreseză tuturor categoriilor de vârstă şi în special vârstnicilor, turismul creştin de agrement îi vizează pe tineri. De altfel, ieşirea din formele tradiţionale de manifestare religioasă îi atrage pe tineri iar interdisciplinaritatea turismului creştin de agrement face din el o activitate care se încadrează deopotrivă în formarea curriculară a elevilor, iar pe de altă parte în atracţiile normale ale timpului nostru.

Turismul creştin de agrement are ca şi finalitate promovarea valorilor, conduitei şi moralei creştine, formarea şi dezvoltarea resurselor umane, autocontrolul şi dezvoltarea capacităţii de organizare, dezvoltarea diverselor abilităţi sportive, dezvoltarea curajului, dezvoltarea dinamicii grupului, îmbunătăţirea unităţii grupului, dezvoltarea potenţialului de conducere, creşterea respectului faţă de sine şi de alţii, îmbunătăţirea abilităţilor de comunicare, creşterea încrederii în echipă, respectul faţă de natură, etc.

Toate acestea pot ajuta atât în viaţa socială, dar cel mai important în viata spirituală…

Universitatea Crestina de Vara

Universitatea Crestina de Vara

Avantajele turismului creştin de agrement reies pe de o parte din finalităţile acestuia iar pe de altă parte din comunicarea între activităţile sportive şi cele spirituale, după dictonul latin al poetului Juvenal (sec I) „o minte sănătoasă într-un corp sănătos” (Mens sana in corpore sano), care împreună converg spre cunoaşterea de sine nosce te ipsum et nosces universum et deos” (cunoaşte-te pe tine însuţi şi cunoaşte universul şi zeii). Am putea reformula: cunoaşte-te pe tine însuţi şi vei înţelege universul şi pe Dumnezeu sau cunoscând universul şi pe Dumnezeu te cunoşti pe tine însuţi, în alte cuvinte, turismul creştin de agrement este o deschidere spre autocunoaştere.

Pericolele turismului creştin de agrement ţin de neatingerea scopului formaţional creştin al tinerilor datorită fragmentarismului şi concentrării într-o anumită activitate sportivă. De asemenea, accidentele care pot apare datorită lipsei de pregătire a îndrumătorilor sau a incapacităţii acestora de a-i tempera pe tineri. De aceea, pentru realizarea turismului creştin de agrement trebuie să avem formatori specializaţi atât în activităţile spirituale (cunoscători ai teologiei) cât şi în activităţile de agrement (cunoascători ai sportului, geografiei, turismului, etc.).

Se pare că sincretismul postmodernităţii este adânc înfipt în mentalitatea noastră şi plictiseala este adevăratul duşman al activităţilor, de aceea îmbinarea între spiritual şi material, între activ şi pasiv răspunde cerinţelor gândirii noastre. De altfel, faimoasa maximă a Sfinţilor Părinţi creştini: „ora et labora” (roagă-te şi munceşte) îşi găseşte şi aici aplicarea: roagă-te şi fă turism de agrement!

Prof. Florin I. Bojor