Monthly Archives: August 2014

Dacă aleșii migrează cum vor, ce rost mai au partidele politice?

Partidele Politice: iubirea de arginţi

Partidele Politice: iubirea de arginţi

Astăzi, joi 28 august 2014, de ziua sfântului Augustin avem de-a face cu ziua decesului partidelor politice din România. Dacă acum 1600 de ani sfântul Augustin anunța prin scrierile lui sfârșitul lumii antice, astăzi Guvernul României a pus capăt ideologiilor și partidismului din România, adică asistăm la sfârșitul modernității politice.

De altfel, decretul de azi este în România punctul culminat public al unui demers ce începe odată cu revoluția franceză intelectuală din mai 1968, se continuă cu căderea blocului comunist și apoi cu cei 25 de ani de tranziție înspre postmodernitate.

Dacă până azi multă lume mai putea fi prostită cu curente ideologice, acțiunea Guvernului ne arată adevărata față a politicii din timpul nostru: cercul de interese financiare, meschine, mafiote în jurul căruia toți roiesc precum viespii în jurul mierii. Iar cine lucrează cu miere se unge pe mâini, prin urmare, toți doresc mierea cât mai repede și prin orice mijloace. Astfel, se explică hotârârea Guvernului României de a da frâu liber migrației aleșilor locali înspre miere. Dar oare e suficientă pentru toți?

Timpul nostru prin neîncrederea majorității oamenilor în partidele politice, prin absența majorității populației la urnele de vot, prin erodarea discursului ideologic, prin cunoașterea imediată a faptelor politice prin mass-media, prin democrația și libertatea de exprimare, prin fraternitatea virtuală prin tehnologie, prin moartea argumentului autorității politice, prin lipsa de încredere față de instituțiile statului, prin cunoașterea mafiei și a corupției ce macină partidele politice, prin demagogia politicienilor, prin alianțele lor ilogice din punct de vedere doctrinar, prin setea de nou, de fraternitate comunitară, de bine comun, etc. și prin plictiseala de vorbele mincinoase ale politicienilor s-a schimbat din punct de vedere politic.

Astăzi imperiul ideologiilor din modernitate apune în România. Începând de astăzi oamenii nu vor mai crede în doctrine politice, convingeri partidice, sisteme și principii politice, curente de dreapta, centru, stânga sau formațiuni politice. De astăzi înainte modernitatea politică a murit lăsând loc postmodernității politice.

Astăzi nu este moartea democrației cum spun unii, ci din contră maxima descoperire a minciunii din partidele politice, astăzi politicienii ne arată cât de mârșavi sunt, ne mărturisesc ce mafii și cercuri de interese slujesc, ne spun câtă demnitate nu au și cel mai important vedem cât de naivi eram noi cetățenii ca să credem în ei!

Una peste alta, ordonanța de astăzi ne adresează deschis întrebarea: dacă aleșii migrează cum vor, ce rost mai au partidele politice?

Prof. Florin I. Bojor

Anunțuri

23 August – povestea unui rege slab

Regele Mihai I al Romaniei

Regele Mihai I al Romaniei Sursa: ro.wikipedia.org

Nu sunt un nostalgic al comunismului, nici băsist sau împotriva monarhiei. Din contră, consider că instaurarea monarhiei după Revoluția din ’89 ar fi fost singura soluție salvatoare pentru România. Problema este că regele Mihai nu a fost capabil de așa ceva…

Studiind mai mulți ani în Spania am văzut două exemple de luptă împotriva regimului dictatorial franchist: Josep Tarradellas – președintele din exil al Cataluniei și regele Juan Carlos I al Spaniei.

Cel dintâi, Josep Tarradellas, președintele catalanilor din exil între 1954 – 1977 și al guvernului catalan după întoarcerea din exil până în 1980, a reușit să unească diaspora catalană împotriva dictaturii lui Francisco Franco scriind aproape 100.000 de scrisori pentru a pregăti întoarcerea acasă. Celălalt, regele Jual Carlos I al Spaniei, lăsat de Franco succesor al său, a adus democrația înăbușind lovitura de stat din 23 februarie 1981 și a creat credibilitatea internațională pentru prosperitatea de acum a Spaniei.

Acum revenind la fostul rege Mihai I al României pot spune că Dumnezeu i-a dat cea mai mare binecuvântare posibilă: viață atât de lungă; și totuși, analizând din perspectiva simplului spectator pe scena istoriei pot spune că a ratat șansele pe care Dumnezeu i le-a dat, de trei ori a trecut carul istoriei pe lângă el și nu a fost capabil să se urce în el. Din păcate noi suntem cei care suferim deciziile proaste ale Regelui Mihai, adică neputința lui.

Printul Duda primit la Casa Romania din Catalunia

Printul Duda primit la Casa Romania din Catalunia

Mai întâi, episodul 23 august 1944 și predarea mareșalului Ion Antonescu la ruși, adică trădarea și înlăturarea singurului om de care se temeau rușii, în schimbul unor promisiuni mincinoase ale sovieticilor. Să nu ne așteptăm ca după trădarea unor aliați, ceilalți aliați să ne respecte, pentru că trădătorul e văzut tot timpul trădător… Dovada clară: România lăsată rușilor pentru 45 de ani și milioane de victime.

Deciziile regelui au însemnat pe termen lung însăși detronarea lui și a democrației din România.

Apoi, anii de exil ai regelui Mihai, în care a fost incapabil să unească românii din diasporă. Imaginați-vă ce credibilitate are un rege – singura alternativă – când îi caută și le scrie celor din diasporă pregătind întoarcerea în țară. Dar regele Mihai nu a reușit nici acest lucru. Nici măcar familia nu-i vorbește limba română…

În cele din urmă, Dumnezeu i-a dat o altă șansă după 1989, când în 1992 a reușit să ajungă în țară și a fost întâmpinat de sute de mii de oameni, dar și atunci frica față de Ion Iliescu și lipsa de curaj și dorință de sacrificiu l-au făcut să se întoarcă în exil.

Concluzia e firească, monarhia cu siguranță ar fi salvat România, dacă deciziile pripite ale fostului rege Mihai ar fi fost altele. Dacă “istoria este un tribunal în care se judecă popoarele și naţiunile” (N. Iorga) atunci, noi prin regele Mihai am pierdut acest proces.

Prof. Florin I. Bojor

Constantin Brâncoveanu și politicienii de azi

Sf. Constantin Brâncoveanu și politicienii de azi

Sf. Constantin Brâncoveanu și politicienii de azi

Calendarul creștin ortodox românesc consemnează pe 16 august martiriul pentru credința în Iisus Hristos al familiei Brâncoveanu. Anul acesta se împlinesc 300 de ani de la tragicul eveniment când creștinul Constantin Brâncoveanu împreună cu fii săi Constantin, Ștefan, Radu și Matei și ministrul său sfetnicul Iananche au fost decapitați la Constantinopol.

Astăzi Biserica subliniază în mod special fermitatea credinței acestora în dumnezeirea lui Iisus Hristos și curajul de a accepta moartea pentru această mărturisire. Ce este impresionant la acești martiri: erau politicieni și de aici paralela cu politicienii noștri de azi devine necesară.

Dacă domnitorul Constantin Brâncoveanu a domnit în Valahia 26 de ani, imediat vor fi 25 de ani de când politicienii noștri conduc România. Cum era acesta și cum sunt cei de acum?

Domnia lui Brâncoveanu era la confluența intereselor Constantinopolului, Vienei, Sankt Petersburgului, după cum astăzi noi suntem la confluența Washingtonului, Bruxelles-ului, Moscovei și Beijingului. Brâncoveanu a reușit să transforme Valahia într-o țară demnă, România de azi este o colonie a occidentului, iar oriunde în lume spui că ești român ești văzut de mâna a doua.

Domnitorul cunoștea limbile importante ale timpului său: greaca, latina și slavona, politicienii noștri de abia se descurcă cu limba română (cazul deputatului <Auto>).

Voievodul deși provenea dintr-o familie care a cochetat cu puterea a urcat treptat pe treptele administrației. Mulți dintre politicienii noștri au cochetat și ei cu puterea – turnători, informatori, ca apoi să înființeze un nou partid în care să se pună direct șefi.

Constantin Brâncoveanu a fost mai întâi paharnic, am zice azi stagiar, apoi postelnic de rangul doi, am zice azi secretar de stat, apoi logofăt, adică ministru al administrației. Ai noștri de azi, toți se văd președinți și directori – instituții, agenții de stat, filiale, partide, asociații, etc.

Deși a iubit atât de mult cultura, nu și-a dat doctoratul, după cum cei mai mulți politicieni de-ai noștri se laudă că l-au luat, iar apoi îl ascund prin sertare. El a înfiinţat Academia Domnească din București, nu pseudo-facultăți în care se trece cu X-uri, servite și plicuri.

În domnia sa s-a dovedit bun administrator al avuțiilor țării, nu vânzător de fier vechi al industriei, și a reușit prin construcțiile sale private și publice să nască un stil arhitectural eclectic ce-i poartă numele – stilul brâncovenesc (îmbinare între renascentist, bizantin și baroc). Politicienii noștri reușesc să-și facă case gen cotețe megalitice și mari proiecte pe hârtie.

Brâncoveanu a întărit rolul domniei, adică a guvernat țara, ai noștri ne aburesc cu statul de drept, haos administrativ și-și continuă afacerile personale, și aici sunt slabi, căci imperiile lor se construiesc pe corupție și minciună, în timp ce Brâncoveanu era numit de către dușmanii lui „altin bey” (adică prințul aurului).

Domnitorul a reorganizat sistemul fiscal, iar ai noștri schimbă codul fiscal aproape săptămânal născând tot mai multă birocrație și inutilitate administrativă.

A avut relaţii strânse cu Moldova și Transilvania, iar ai noștri nu pot face o conductă de gaze care să ajungă în Republica Moldova.

Copiii lui au acceptat martiriul dovedind credință, caracter, curaj și demnitate, copiii politicienilor noștri arată prostie, hoție, lăcomie și îngâmfare.

Concluzia este că Brâncoveanu s-a dovedit un gospodar desăvârșit și a creat o epocă de prosperitate și de pace pentru români. Ai noștri au creat imigrația românilor, decadența națională și subjugarea economică a noastră reducându-ne la simpli zilieri ce trăiesc de pe o zi pe alta. Dacă greșesc, vă rog să-mi scrieți!

Prof. Florin I. Bojor

Cel mai mare politician al catalanilor – de la zeu la hoț?

Jordi Pujol cu Dictionarul Roman Catlan in birou

Jordi Pujol cu Dictionarul Roman Catalan in birou

Am avut până acum ocazia să cunosc numai un om dintre politicieni care să fie iubit, admirat și chiar deificat de la oameni simpli, la intelectuali, de la săraci la bogați, de la aliații lui până la dușmanii lui.

Această persoană este Jordi Pujol, președintele Cataluniei timp de 23 de ani, liderul spiritual al independenței catalane, cel sub care prosperitatea i-a adus pe români în nordul Spaniei, cel care a vegheat construcția unei comunități de la pământ la cer. Cel care astăzi este văzut drept marea decepție a unei țări: Catalunia.

În România se știe prea puțin despre această personalitate europeană,  căci noi suntem închistați în politichia noastră de Dâmbovița în care saltimbancii, șarlatanii și parveniții fac jonglerii cu viața noastră…

Jordi Pujol i Soley era la sosirea mea în Catalunia (2004) eroul nației, cel care sub sloganul <facem țara, construim țara> a reușit în 23 de ani să recatalanizeze nordul Spaniei, a câștigat încrederea investitorilor străini și printr-o muncă destoinică a populației găseam miracolul catalan: o țară mult mai săracă decât România lui 1989 ajunsă acum destinația migrației mondiale…

În anii ce au urmat am auzit tot mai multe despre el: anii de închisoare, lupta împotriva dictaturii franchiste, descoperirile lui  medicale, familia numeroasă (7 copii), virtuțile și calitățile lui, în alte cuvinte mitul Jordi Pujol.

Jordi Pujol invitatie PIRUM

Jordi Pujol invitatie PIRUM

După publicarea Dicționarului Român – Catalan / Catalan – Român (2007) am avut posibilitatea să-l cunosc în biroul lui din centrul Barcelonei de lângă monumentala casă Battlo a lui Gaudi. Parcă era ieri, când m-a întâmpinat în salonul lui înconjurat de cărți și m-a uimit din start: mi-a vorbit de Ion I. C. Brătianu. Nu mă așteptam, mai cu seamă că mulți liberali din România care stau pe funcții barosane nu știu cine este acesta. Apoi mi-a dat un articol de-al său despre Ceaușescu și național comunismul românesc.

S-a legat o colaborare care a culminat cu invitarea lui la prezentarea Partidului Românilor din Spania, PIRUM (2009).

În aceste zile am rămas șocat când presa spaniolă a descoperit conturile sale de sute de milioane de euro ascunse în paradise fiscale timp de 34 de ani. Mai mult, este acuzat împreună cu membrii familiei sale de corupție, evaziune fiscală, deturnare de fonduri, spălare de bani, fraudă și minciună, ancheta judiciară fiind în desfășurare. Guvernul catalan i-a retras pensia viageră, biroul, premiile și titlurile.

Nu mi-a venit să cred cum munca unui om iubită de o comunitate întreagă se duce pe râpă în numai câteva ceasuri…  Chiar  dacă și-a cerut public iertare mitul Jordi Pujol se cufundă în Catalunia… Ce greu este de câștigat  încrederea oamenilor și cât de ușor se pierde în societățile vertebrale.

Marea întrebare: oare referendumul pentru independența Cataluniei din noiembrie 2014 va avea de suferit odată cu căderea liderului spiritual al acestuia – Jordi Pujol?

Prof. Florin I. Bojor