Category Archives: Opinii şi Activităţi

Opinii şi Activităţi

Răspunsul candidatului PLUS pentru Primăria Bistriţa, Lorant Sas la scrisoarea deschisă de unire a opoziţiei împotriva PSD-ului

Raspuns Lorant Sas pentru Florin Bojor

Stimate domnule Florin Bojor,

Ca urmare a scrisorii deschise pe care ați adresat-o candidaților opoziției la Primăria Bistrița, în calitate de președinte al filialei Bistrița-Năsăud a Partidului Libertate Unitate Solidaritate (PLUS) și de candidat al PLUS Bistrița-Năsăud la Primăria municipiului Bistrița, fac următoarele precizări:

Membrii PLUS din filiala Bistrița-Năsăud sunt deciși să nu irosească voturile cetățenilor municipiului Bistrița la alegerile locale din toamnă.

Membrii PLUS din filiala Bistrița-Năsăud și din municipiul Bistrița sunt conștienți că este nevoie de o alianță a partidelor de dreapta pentru a maximiza șansele de eliminare a PSD din administrația locală, ceea ce ar aduce posibilitatea unei schimbări autentice, în beneficiul cetățenilor.

Membrii PLUS din filiala Bistrița-Năsăud au înțeles că, în contextul politic actual, orgoliile nu pot avea ca efect decât ratarea ocaziei de a construi o Bistriță cu adevărat modernă și europeană.

PLUS Bistrița-Năsăud își dorește să implementeze, în următorii patru ani, programele sale care vizează:

– Sănătate și siguranță în comunitate;

– Administrație profesionistă și corectă;

– Economie curată și locuri de muncă pentru o comunitate prosperă;

– Servicii publice adaptate secolului XXI;

– Comunitate conectată la cultura autentică;

– Școli conectate la tehnologie;

– Egalitate de șanse.

PLUS Bistrița-Năsăud crede că doar o alianță a partidelor de dreapta la alegerile locale poate genera o majoritate în Consiliul Local și un primar care vor susține implementarea acestor programe.

De aceea, PLUS Bistrița-Năsăud a decis să susțină pentru Primăria Bistrița candidatura domnului Ioan Turc, președintele Partidului Național Liberal Bistrița-Năsăud.

Menționez că PLUS este parte a Alianței USR–PLUS. În cadrul acesteia, nu s-a luat încă o decizie în ceea ce privește alianțele la nivel local.

Vă asigur de faptul că în PLUS Bistrița-Năsăud, atât dumneavoastră, cât și societatea civilă, veți avea întotdeauna un partener de dialog, fiindcă idealul nostru este comun: de a le oferi locuitorilor Bistriței un viitor mai bun, acasă.

Cu deosebită considerație,

Lorant Sas, președinte PLUS Bistrița-Năsăud

Răspunsul candidatului PNL pentru Primăria Bistriţa, Ioan Turc la scrisoarea deschisă de unire a opoziţiei împotriva PSD-ului

Raspuns Ioan Turc pentru Florin Bojor

Stimate domnule Florin Ioan Bojor,

Înțelegând îngrijorarea dvs. și a multor altor concitadini cu privire la soarta alegerilor locale din această toamnă, vă răspund scrisorii deschise în încercarea de a clarifica poziția mea și a partidului pe care îl conduc la nivel județean.

Avem discuții atât cu dl. Ionuț Simionca, președintele județean al PMP, cât și cu dl. Călin Stan de la USR-Plus, în urma cărora, sper, vom reuși să ieșim cu o formulă unitară la alegerile locale. În ceea ce mă privește, sunt decis să candidez și să câștigăm alegerile alături de zecile de mii de bistrițeni care s-au săturat de administrația PSD.

Sunt reprezentantul unui partid mare, istoric, cu mulți oameni de valoare, dar am intrat în această competiție în urma unor sondaje de opinie ce au arătat care sunt preferințele și așteptările bistrițenilor. Cunosc bine problemele municipiului, dar și soluțiile care ne vor îmbunătăți viața. Voi valorifica în interesul bistrițenilor experiența celor mai buni primari din România, edilii PNL Emil Boc de la Cluj, Ilie Bolojan de la Oradea, Mircea Hava – primar de Alba Iulia până anul trecut – sunt doar câteva exemple.

Vreau ca lucrurile să se întâmple repede, pentru că nu mai avem timp. Toate orașele din Ardeal ne-au luat-o înainte. Cu voia românilor, PNL va fi principalul partid de guvernământ în următorii 4 ani, context în care sunt decis să fructific absolut toate oportunitățile interne de finanțare. Consider că Primăria Bistrița, cea mai grea instituție publică la nivel județean, cu cel mai mare buget. dar și cu cele mai multe probleme, nu poate fi un premiu pentru debut în administrație.

Am învățat mult de-a lungul anilor și doresc să-mi pun experiența în slujba oamenilor. Am lucrat ani de zile în mediul privat, înainte de a fi în serviciul public, făcând consiliere juridică pentru societăți comerciale importante din județ (Plastsistem din grupul Teraplast, Matcon, Top-Romchim etc.). În relativ scurta perioadă de viceprimar, 2005-2007, am inițiat proiecte importante pentru bistrițeni.

De pildă, reabilitarea capitală a uneia dintre cele mai importante axe de transport, din bani guvernamentali: Libertății, Independenței, Gării, Republicii, 1 Decembrie, Calea Moldovei. Rămâne până astăzi cea mai mare investiție guvernamentală în municipiu, de 250 de mld. lei vechi. Mai mult, am asigurat REABILITAREA CAPITALĂ (nu bituminarea superficială) a 32 de străzi din municipiu. Am gestionat intrarea în insolvență a societății de termoficare în regim centralizat, Proditerm, o gaură neagră pentru bugetul public, dar și achiziționarea a 1000 de centrale de apartament, cu montaj inclus, pentru cazurile sociale. Aceste familii, care rămăseseră debranșate de la căldură și apă caldă, au beneficiat de gratuitate și nimeni nu a avut de suferit la venirea iernii.

Am gândit și am demarat reabilitarea centrului istoric și am făcut primul pas prin proiectul de construire a blocurilor pentru chiriașii din centrul vechi, după care nu s-a mai întâmplat nimic (casele ar fi urmat să intre în reabilitare capitală). Totodată, aici am inventariat curțile și am dezafectat 450 de cotețe, practic scoțând porcii și caii din buricul târgului. Dacă, după 14 ani de la acest demers, unii au improvizat noi cotețe, este deja problema actualei administrații, incapabilă să impună legalitatea în centrul istoric.

Am inițiat proiectul Parcului industrial de la Sărata, coroborat cu un campus pentru învătământul universitar tehnic și profesional, proiect distrus de administrația PSD care a urmat, dar pe care îl voi revitaliza. De asemenea, am demarat un program de modernizare a infrastructurii de învățământ – de exemplu, Căminul pentru preșcolari de pe Aleea Șieului sau Liceul de Arte “Corneliu Baba”, reabilitate și dotate corespunzător.

În scurta activitate de deputat, am învățat mecanismele procesului legislativ, dar și modul în care se structurează raporturile de putere la nivel macro. De 10 ani, coordonez activitatea Registrului Comerțului în județ, timp în care am ajuns să înțeleg foarte bine realitatea economică bistrițeană și să-i cunosc cu adevărat pe cei mai mulți dintre antreprenori. Însă mai știu că administrația publică se conduce după reguli specifice, este despre servirea comunității înainte de toate, prin servicii și lucrări de calitate și prin asigurarea tututuror pârghiilor în vederea dezvoltării economiei locale. Administrația publică implică un CONTRACT SOCIAL, de aceea mecanismele de consultare publică și cele de derulare a proiectelor publice după MANUAL și după reguli de TRANSPARENȚĂ sunt esențiale. În administrație, trebuie asigurat ECHILIBRUL între toate părțile interesate, inclusiv prin crearea unui climat de colaborare, nu de dispută sterilă în CONSILIUL LOCAL, unde mecanismele de management diferă de cele din mediul privat.

Sunt convins că discuția cu reprezentanții celorlalte partide care se opun PSD trebuie să se facă pe proiecte, dar nu neapărat și cu cei care forțează candidaturi, independente sau nu, doar pentru a rupe din electoratul dreptei și a-i distruge șansele de victorie. Proiectul meu și al PNL pentru Bistrița este unul care va schimba paradigma. El poate fi armonizat cu proiectul celor care vor cu adevărat să dinamizeze și să modernizeze vechiul nostru burg.

Ioan Turc, președintele PNL Bistrița-Năsăud

Răspunsul candidatului PMP pentru Primăria Bistriţa, Ionuţ Simionca la scrisoarea deschisă de unire a opoziţiei împotriva PSD-ului

Raspuns Ionut Simionca pentru Florin Bojor

Domnule Florin Ioan Bojor,

După cum știți eu am început de mult timp demersurile unei alianțe la nivel municipal. În luna Februarie 2020 am trimis scrisori tuturor partidelor parlamentare (pnl, usr, plus) de dreapta și tuturor celor care își anunțaseră candidatura pentru a face un sondaj în baza căruia să stabilim un candidat UNIC, în spatele căruia să se alinieze toți ceilalți candidați. Chiar dacă nu am primit încă nici un răspuns pozitiv în acest sens, eu îmi doresc să facem o alianță pentru Mun. Bistrița și nu numai, iar candidații să fie desemnați pe baza acestui sondaj comun.

Ionuţ Simionca, deputat, vicepreședinte al Partidului Mișcarea Populară şi preşedinte PMP Bistrița-Năsăud

De ce mă obligați să votez un candidat la Primăria Bistrița care va pierde?

Stefan cel Mare – candidati primaria Bistrita

– Scrisoare deschisă către candidații opoziției pentru Primăria Bistrița –

Dragi candidați ai opoziției la Primăria Bistrița:

Stimate domnule Ioan Turc (PNL),

Stimate domnule Ionut Simionca (PMP),

Stimate domnule Dan Dumitru Ciobanica (P. Verde),

Stimate domnule Stan Calin (USR),

Azi e ziua Sfântului Voievod Ştefan cel Mare, simbol al creştinismului românesc, al înfloririi şi progresului şi al unirii românilor înaintea pericolelor, în plus pentru bistriţeni este ziua domnitorului nostru care a stăpânit o parte din judeţ. Deci, o zi de meditaţie pentru politicienii ce doresc să cârmuiască Bistriţa.

În calitate de simplu cetățean care a protestat în stradă de atâtea și atâtea ori împotriva abuzurilor PSD, observ cum mă obligați să-mi irosesc votul la alegerile locale pentru Primăria Bistrița de peste 3 luni. Deși, toți vă vedeți primari, realitatea e alta, candidatul PSD va lua cu cel puțin un vot mai mult decât dumneavoastră!

De ce? Pentru că alegerile sunt într-un singur tur și pentru că patru candidaturi ale opoziţiei fac ca votul anti-PSD să se fragmenteze. Ca să nu mai amintim de faptul că jumătate dintre bistrițeni nu votează, fie pentru că nu-i interesează, fie pentru că nu mai au încredere în nimeni, fie pentru că sunt plecați în străinătate sau la studii în centrele universitare etc. Deci, vorbim de același bazin electoral între care cei mai mulți simpatizează PSD-ul. Singura șansă de a învinge PSD-ul este alierea, unirea tuturora în jurul unei singure candidaturi la Primăria Bistrița. Şi aici e mare problemă: cine să cedeze, cine să facă un pas în spate?

Domnule Ioan Turc, vă rog să nu confundați voturile pentru președintele Iohannis cu posibilele voturi pentru dumneavoastră. Și sper că nu sunteți atât de cinic, încât să urmăriți un oarecare punctaj pentru o altă candidatură, sacrificand astfel șansa bistrițenilor de a scăpa de PSD.

Domnule Ionuț Simionca, oricâtă popularitate ați agonisit în acești ani, stema politică pe care o duceți în spate „Băsescu” nu are cum să vă asigure majoritatea voturilor.

Domnule Călin Stan, una a fost votul împotriva lui Dragnea la europarlamentare și altceva e să fii ales primar, în primul rând trebuie să fii cunoscut înainte de a candida, iar ascuns în spatele unei sigle de partid nu puteți învinge PSD-ul.

Domnule Dan Ciobănică, când vă văd pe dumneavoastră îmi amintesc de candidatura mea independentă din 2016. Diferenţa e că eu doream un loc în Consiliul Local, adică un loc din 21 de locuri, pe când dumneavoastră doriți locul maxim, deci realizați că este imposibil să învingeţi PSD-ul.

Problema mea e că pe unul dintre dumneavoastră eu trebuie să vă votez și marea mea durere e că vă votez degeaba: candidatul PSD va învinge pentru că orgoliile dumneavoastră ne sacrifică pe noi, pe toți bistrițenii sătui de PSD.

Categoric vorbim de orgolii, căci toți 4 aveți asigurată funcția de consilier local, deci veți avea poziția din care vă puteți face cunoscute proiectele și opiniile pentru binele comun al bistrițenilor, dar ambițiile dumneavoastră sunt mult mai mari și aici apare egoismul față de noi, cei care suntem condamnați fie să nu mergem la vot, ceea ce ar însemna nepăsarea noastră față de treburile cetății, fie să vă votăm așa în joacă, știut fiind de toată lumea că PSD câştigă.

Deci, dacă cu adevărat iubiți Bistrița mai mult decât propria carieră politică, în ceasul al 11-lea, vă rog să lăsaţi orgoliile de-o parte, să vă întâlniți, să negociaţi, să mergeți la notar pentru a consemna negocierea, iar opoziția să ne pună în față un singur candidat împotriva PSD-ului. Dacă nu, să știți că sunteți părtași și vă faceți vinovați de victoria PSD-ului!

prof. Florin I. Bojor

ACTUALIZARE: Ştirea despre intenția de a candida la Primăria Bistrița a domnului Lorant Sas (PLUS) nu a ajuns până la mine… Din această cauză în scrisoarea deschisă publicată pe facebook şi în presă în 2 iulie 2020 nu apare menţionat. Ulterior, mesajul i-a fost adresat și dumnealui cu scuzele de rigoare.

Oportunitate: putem crea primul Muzeu al Satului Viu din România prin relocarea Muzeului Satului Brănean, aducerea altor gospodării arhaice din Transilvania şi construirea unor spaţii de cazare în acelaşi stil tradiţional

Muzeul National Bran. Foto facebook

Către Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud,

Către Prefectura Bistriţa-Năsăud,

Către Primăria şi Consiliul Local Lechinţa,

Către Primăria şi Consiliul Local Şieu-Măgheruş,

Către Complexul Muzeal Judeţean Bistriţa-Năsăud,

– Scrisoare deschisă –

Stimate autorităţi locale,

Judeţul Bistriţa-Năsăud duce lipsa unui muzeu al satului care să fie atracţie turistică, spaţiu de educaţie al identităţii naţionale pentru tinerele generaţii, sursă de venituri financiare şi locuri de muncă conexe pentru comunitatea bistriţeană.

Muzeul Satului de la Bran, judeţul Braşov e aproape de închidere, iar dacă situaţia nu se rezolvă Bistriţa-Năsăud ar putea primi casele? 

Mesaj Muzeul National Bran

Joi, 18 iunie 2020, executorul judecătoresc s-a prezentat din nou la Muzeul Național Bran, mai precis la “Secția Etnografică în Aer Liber” sau Muzeul Satului Brănean cum mai este cunoscut pentru a pune în aplicare executarea silită. „Proprietarii au cerut evacuarea imediată și necondiționată a muzeului din spațiul respectiv (TERENUL), dar în urma motivației aduse de conducerea muzeului, executorul și noii proprietari au decis amânarea până în data de 26.06.2020, când muzeul ar trebui să predea atât monumentele de arhitectură populară, cât și obiectele de patrimoniu existente în spațiul acestora.” se anunţă pe pagina de facebook a muzeului.

Cu alte cuvinte, 18 monumente de arhitectură populară, clasate în categoria A, cu caracter de unicat – gospodării tradiţionale vechi din Transilvania – trebuie să fie relocate în alt spaţiu. La acest nucleu de case se pot adăuga în anii următori alte gospodării tradiţionale de pe tot cuprinsul Transilvaniei, născându-se astfel în judeţul Bistriţa-Năsăud cel mai frumos muzeu tradiţional din România.

Originalitatea, atractivitatea, sustenabilitatea şi profitul financiar al investiţiei poate fi dat de închirierea în regim turistic a unor case noi construite la aceleaşi dimensiuni, în acelaşi stil arhitectural şi din aceleaşi materiale tradiţionale intercalate între cele ale muzeului. Astfel, vorbim de un muzeu viu în care unele case sunt destinate vizitării, iar altele sunt locuite de turişti.

Una dintre posibilele locaţii pe domeniul public pentru construirea Muzeului Satului Viu al Transilvaniei este păşunea dintre satul Ţigău (comuna Lechinţa) şi satul Arcalia (comuna Şieu-Măgheruş).

De ce această locaţie şi ce beneficii pentru comunitate poate aduce un muzeu tradiţional în care te poţi caza?

Muzeul Satului intre Arcalia si Tigau, BN

Locaţia propusă are toate ingredientele pentru a deveni sălaşul perfect pentru viitorul Muzeu al Satului Viu Transilvănean:

1. este o vale de o mărime considerabilă, la altitudinea de 400 m, cu succesiunea de deal şi vale spre Ţigău, Chiraleş, Lechinţa şi Sărăţel, conform viziunii „spaţiului mioritic” a filosofului Lucian Blaga;

2. este înconjurată de pădure, conform zicalei: „Codru-i frate cu românu!”;

3. este în vecinătatea locului marii bătălii de la Chiraleş din 1068, când românii au fost învinşi de unguri, inaugurându-se astfel stăpânirea feudală maghiară a zonei, care a dus la construirea satului transilvănean românesc preponderent din lemn, cârpici şi paie şi foarte rar din piatră, potrivit statutului românilor de iobagi, de „toleraţi”, care nu făceau parte din cele trei „naţiuni” privilegiate ale Transilvaniei;

Muzeul Satului Viu din Transilvania

4. are dublu acces din Ţigău şi Arcalia şi este conectat cu DJ 151, DJ 172G şi în apropierea DN 17 (E 58) şi DN 15 A pentru accesul auto şi este conectat cu 2 linii de cale ferată 406 (Bistriţa – Luduş) şi 400 (Dej – Braşov) pentru accesul feroviar, deci, acces rutier şi feroviar foarte uşor;

5. are în apropiere reţeaua de electricitate, apă şi gaz pentru confortul noilor case tradiţionale destinate primirii oaspeţilor, cunoscut fiind că turiştii interesaţi de tradiţii, de arhaic doresc ca locaţiile să fie construite cât mai autentic, dar cu confortul actual: baie, apă caldă, căldură, electricitate, TV, internet etc.;

6. comunităţile rurale din Arcalia şi Ţigău încă mai au câteva vaci, cai şi oi care pasc în zonă pentru a recrea autenticitatea satului românesc („venitul ciurdei”);

7. există în Arcalia, Sărăţel, Chiraleş şi Lechinţa persoane defavorizare care posedă atelaje trase de cai şi care au mare nevoie de comenzi pentru a nu renunţa la animale şi a-şi putea întreţine familiile (economie socială: „plimbări cu căruţa şi cu sania”);

Muzeul Satului intre Arcalia si Tigau, BN

8. există în judeţul Bistriţa-Năsăud mai multe ansambluri de folclor şi elevi la Liceul de Muzică (canto popular şi instrumentişti) care au nevoie de un spaţiu autentic pentru a-şi desfăşura activitatea artistică;

9. există în judeţul Bistriţa-Năsăud absolvenţi de studii superioare în turism care au nevoie de un loc de muncă;

10. există în judeţul Bistriţa-Năsăud meşteşuguri populare care fără un astfel de spaţiu permanent, sustenabil şi vizitat de turişti vor dispărea etc.

Autorităţile locale bistriţene pot salva patrimoniul de la Bran şi deschide Muzeul Satului Viu al Transilvaniei.

Mă adresez domniilor voastre, stimate autorităţi locale, cu rugămintea:

1. de a vă arăta deschiderea pentru un astfel de muzeu, mai cu seamă că de-a lungul anilor au fost mai multe iniţiative de a avea un Muzeu al Satului la noi în judeţ;

2. de a identifica rapid banii necesari relocării celor 18 gospodării monument istoric din Muzeul Naţional de la Bran;

3. de a face toate demersurile legale pentru deschiderea Muzeului Satului Viu al Transilvaniei;

4. de a adresa o solicitare scrisă către Ministerul Culturii şi Muzeul Naţional Bran în care să vă exprimaţi deschiderea pentru efectuarea relocării patrimoniului „Secției Etnografice în Aer Liber” care este evacuată silit;

5. de a vă arăta disponibilitatea de a primi prin transfer angajaţii actuali ai Muzeului Naţional Bran pe aceleaşi posturi în cazul în care Secția Etnografică în Aer Liber ajunge în judeţul Bistriţa-Năsăud.

Cu mulţumiri,

prof. Florin I. Bojor

 

De ce un POPĂ ca rector UBB poate aduce noul, progresul și dezvoltarea?

Ioan Chirila - Facultatea de Teologie Ortodoxa UBB

Ioan Chirila – Facultatea de Teologie Ortodoxa UBB

Sunt Florin I. Bojor, profesor la două licee din Bistrița, doctorand UBB şi scriu aceste rânduri nu pentru că mi-ar fi cerut cineva sau aș avea ceva de câștigat, ci pentru că este dureros să găsesc intoleranță religioasă la 30 de ani de la căderea (teoretică a) comunismului în universitatea pe care o iubesc și care m-a format.

Sunt laic și majoritatea elevilor mei de liceu sunt atei. Totuși, ei au ales să participe la orele de religie pentru că sunt artiști, iar artiștii sunt curioși din fire, deschiși dialogului și educați în spiritul umanismului, tolerant, democratic, luminos, împăciuitor etc. Îmi doresc să vină la orele de religie și pentru că eu pun în aplicare ceea ce am învățat în Universitatea Babeș-Bolyai: echilibrul, dezbaterea fundamentată pe argumente logice, raționale, respectul pentru toate opiniile și prețuirea pentru fiecare persoană în parte.

Până la nivelul de doctorand al UBB trec prin fața ta mulți profesori, și dintre ei, îmi aduc aminte cu drag de un profesor care acum 15 ani vorbea de argumentare rațională în fața clișeelor religioase, de deschidere în fața prejudecăților confesionale, de implicare în fața delăsării studențești, de ascultare a fiecărei opinii în fața totalitarismului didactic, de haz în fața rigidităţii, de merit în fața promovării pe pile, de sprijinire a iniţiativelor studențești în fața pasivității și tipicului „nu se poate”. Acesta este profesorul Ioan Chirilă, cel despre care am aflat că şi-a depus candidatura pentru a fi rectorul prestigioasei Universități Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Știrea m-a bucurat și m-a întristat deopotrivă. M-am bucurat pentru că profesorul Ioan Chirilă este un om al deschiderii, al lucrului bine făcut, al muncii, al echilibrului și al forței de argumentare, dar m-am întristat pentru că spiritul anti-clerical persistă încă în UBB, deși prejudecățile marxiste din universitate ar fi trebuit să apună în acești 30 de ani de libertate.

În concepția noastră un preot – un popă cum spunem noi românii – nu are multe șanse să fie rectorul celei mai importante universități românești. Poate fi briliant, precum este profesorul Chirilă, însă atâta timp cât este și preot parcă nu dă bine. Nu am ajuns la gradul de înțelepciune la care să vedem o slujire comunitară religioasă ca un plus pentru un rector. Un exemplu în acest sens ar fi Fundația laică Varkey care a acordat la Dubai titlul de cel mai bun profesor din lume pentru anul 2019, cu un premiu de 1 milion de dolari, unui preot călugăr franciscan, profesor de fizică şi matematică dintr-un sat african, Peter Tabichi din Kenya[1].

Şi totuşi, dacă cei ce vor vota alegerea noului rector sunt aşa cum se definesc: deschişi, echilibraţi, toleranţi, democratici, umanişti, atunci nu ar fi o minune ca preotul Ioan Chirilă să fie ales rector UBB. Din însăşi alegerea unui preot pe cea mai înaltă demnitate a universităţii transilvănene, acum în postmodernitate, la 30 de ani de la căderea comunismului, ar ieşi noutatea. Un nou, care ar ajunge în toată mass-media: „uitaţi-vă ce echilibrat, ce deschis, ce liber a ajuns să fie mediul academic de la Cluj, care într-o Europă laică, chiar anti-religioasă alege un cleric drept rector”. De aici şi premizele progresului în ochii lumii academice europene: „dacă la Cluj, în postmodernitate, într-o ţară postcomunistă un preot e rectorul universităţii, înseamă că meritul personal, toleranţa, acceptarea tuturor opiniilor, libertatea ca fiecare om să poate ajunge pe toate funcţiile indiferent de convingerile şi practicile sale religioase, arată că şi progresul tehnologic, ştiinţific poate avea loc, de vreme ce nu mai există setereotipuri, prejudecăţi, clişee de mentalitate”. Planul managerial al profesorului-preot Ioan susține dezvoltarea UBB.

În concluzie, popa Ioan Chirilă, profesor pentru generaţii şi generaţii de umanişti a demonstrat în cursul activităţii sale didactice meritocraţia, înţelepciunea, echilibrul şi puterea prin care să aducă noul, progresul şi dezvoltarea, acestea fiind argumentele pentru alegerea sa ca rector al Universităţii Babeş-Bolyai.

Prof. drd. Florin I. Bojor, profesor la Liceul de Arte „Corneliu Baba” şi Liceul de Muzică „Tudor Jarda” din Bistriţa

[1] Jedidajah OTTE, Kenyan science teacher Peter Tabichi wins $1m global award, în ziarul „The Guardian”, din 24 martie 2019, on-line pe

https://www.theguardian.com/education/2019/mar/24/kenyan-science-teacher-peter-tabichi-wins-1m-global-award, accesat 24.02.2020

Studiu de caz România rurală: Cum sistemul protejează demolarea unei foste grădiniţe (clădire săsească) şi construirea unei case asemănătoare cu aproape o jumătate de milion de euro. Totul din bani publici…

Fosta Gradinita, Lechinta, 382, BN

Fosta Gradinita, Lechinta, 382, BN

Lechinţa. Jud. Bistriţa-Năsăud. Zvonurile. Noiembrie 2019.

Aud în satul în care am copilărit şi unde ne reparăm casa săsească din 1883 că fosta grădiniţă din perioada comunistă până în 2016, veche clădire săsească de la finalul secolului al XIX-lea va fi demolată, pentru ca pe locul ei să se ridice o casă asemănătoare pentru a fi noul sediu de poliţie din sat.

Dialog Primaria Lechinta si celelalte institutii 1

Dialog Primaria Lechinta si celelalte institutii 1

Întreb în stânga, întreb în dreapta, nimeni nu ştie nimic… Mă gândesc că poate e o bârfă: cum să demolezi o clădire de care se leagă amintirile a generaţii şi generaţii de lechinţeni? Cum să demolezi o clădire care din exterior pare la fel de bună ca celelalte case săseşti din sat? Cum să nu reabilitezi puţinele clădiri vechi emblematice pe care zona rurală le mai are?

Caut pe internet informaţii şi găsesc declaraţiile primarului Lechinţei, domnul Romeo Florian (primar din partea Partidului Social Democrat, PSD):

1. „va începe construirea unui sediu al Poliției Lechința, în parteneriat cu MAI (Ministerul Afacerilor Interne) și CJ (Consiliul Judeţean), postul de poliție locală funcționând din 1 februarie în incinta sediului fostei primării”[1].

2. „Potrivit lui Romeo Florian, în urma unei discuții avute cu ministrul de Interne, Carmen Dan, la Lechința va fi construit un imobil care va adăposti postul local de poliție dar și mai multe apartamente unde vor locui polițiștii: „Va fi o construcție pe modelul celei în care am făcut sediul SMURD și ISU, mai ales că,  Secţia 3 Poliţie Rurală este funcționabilă, ea desfășurându-și activitatea în fostul sediu al primăriei Lechința, în chirie, vechiul post, clădirea fiind înapoiată unui cetățean austriac. Să sperăm că ne vom mișca foarte repede cu acest imobil”[2].

Dialog Primaria Lechinta si celelalte institutii 2

Dialog Primaria Lechinta si celelalte institutii 2

Totuşi mă gândesc, ca simplu om, că va fi o reabilitare, nu au cum să demoleze o clădire de suflet a satului… Apoi, primesc de la cineva anunţul de pe SEAP (Anunţ SEAP SCN1050235)[3]. Intru pe site şi rămân uluit: mai întâi, fosta grădiniţă va fi demolată, pentru că ceva „specialişti” spun că aşa e bine, apoi cu 1.940.034,78 lei, fără TVA, vor construi o casă asemănătoare celei existente cu scopul de a fi sediu de poliţie…

Plângerile. Decembrie 2019

Uluit fiind, încep să fac calcule: 1.940.034,78 lei cu un TVA de 19% (368.606,61 lei) înseamnă un total de 2.308.641,39 lei, care transformaţi în Euro la cursul BNR de 4,78 lei dau un rezultat năucitor: 483.191,65 de euro, în traducere liberă: aproape o jumătate de milion de euro pentru o casă nouă la ţară.

Nu-mi vine să cred, mai întâi fosta grădiniţă va fi demolată şi apoi cu o căruţă de bani vor face un nou sediu de poliţie. Mă întreb: oare nu era mai ieftin să cumpere fostul sediu de poliţie retrocedat, despre care se spune în sat că noul proprietar vrea să-l vândă cu 35.000 de euro şi pe acela să-l modernizeze? Dar dacă statul român are o jumătate de milion de euro pentru o casă nouă la ţară, de ce nu reabilitează construcţia actuală? Dacă e aşa de rea, de ce nu s-a prăbuşit până acum?

Anunt SEAP Construire Sediu Politie Lechinta

Anunt SEAP Construire Sediu Politie Lechinta

Stau pe gânduri, oare ca simplu cetăţean ar trebui să reacţionez? Ce să fac: din Lechinţa majoritatea tinerilor au plecat, fie la Cluj, fie în străinătate. La Primărie ce să mai vorbesc, dacă deja din august 2019 e pus anunţul cu licitaţia pe SEAP? Voi reuşi eu să-i conving că mai bine ar reabilita fosta grădiniţă decât să o demoleze? În niciun caz…

Atunci, ajung la concluzia: să mă adresez autorităţilor superioare, poate vor salva ele fosta grădiniţă de la demolare şi în clădirea reabilitată vor face sediu de poliţie. Astfel, încep să scriu:

Dialog Directia pentru Cultura BN si alte institutii - caz Lechinta

Dialog Directia pentru Cultura BN si alte institutii – caz Lechinta

1. Prefectului judeţului Bistriţa-Năsăud, domnul Stelian Dolha (Cerere nr. 24602 / 16.12.2019);

2. Ministrului Culturii, domnul Bogdan Gheorghiu, spre a clasa ca monument istoric vechea şi frumoasa clădire săsească (Propunere de clasare BCDS nr. 869 / 20.12.2019). În acest sens, am fundamentat cererea de clasare ca monument istoric pe baza criteriilor legale: a) criteriul vechimii (vechime medie 1870 – 1920); b) criteriul referitor la valoarea arhitecturală, artistică și urbanistică (replică civilă neogotică a bisericii evanghelice săseşti gotice din apropiere, elementele de Art Nouveau); c) criteriul referitor la frecvență, raritate și unicitate (singura clădire neogotică din zona de câmpie a judeţului Bistriţa-Năsăud); d) criteriul referitor la valoarea memorial-simbolică (grădiniţa unde au făcut primii paşi în viaţă generaţii şi generaţii de locuitori);

3. Direcţiei Judeţene pentru Cultură Bistriţa-Năsăud (Petiţie nr. 1587 / 20.12.2019);

4. Ministrului de Interne, domnul Marcel Vela (Petiţie Secretariatul General M.A.I. nr. 44490/23.12.2019);

5. Preşedintelui României, domnul Klaus Iohannis (Petiţie on-line în 23 decembrie 2019 şi înregistrată nr. 24785 / 16.01.2020).

 

Răspunsurile autorităţilor. Ianuarie 2020

Cum statul român este unul ierarhic, începem cu răspunsurile de sus în jos:

Raspuns Prefectura BN - caz Lechinta

Raspuns Prefectura BN – caz Lechinta

1. Preşedintele României trimite petiţia spre soluţionare Instituţiei Prefectului Bistriţa-Năsăud, care răspunde o dată direct: „problema ridicată în petiţie, cu referire la administrarea teritoriului unei Unităţi Administrativ Teritoriale, aparţine strict Autorităţilor Publice Locale (Răspuns Nr. IIB 24602 / 135 / 13.01.2020); şi a doua oară la cererea Preşedintelui repetând acelaşi lucru (Răspuns Nr. IIB 1215 / 12 / 21.01.2020);

2. Ministrul Afacerilor Interne trimite petiţia spre soluţionare Inspectoratului General al Poliţiei Române, Direcţia de Logistică, care răspunde: „imobilul în cauză nu se află în administrarea M.A.I. (…)” deci, „vă recomandăm să vă adresaţi în mod direct Primăriei Comunei Lechinţa.” (Răspuns Nesecret nr. 2.516.202 / 13.01.2020);

3. Ministerul Culturii trimite petiţia spre soluţionare Direcţiei Judeţene pentru Cultură Bistriţa-Năsăud, care răspunde, că: „imobilul nu este obiectiv monument istoric, nu este situat în zonă de protecţie construită a monumentelor istorice sau în zonă construită protejată”. Adică, îmi spun situaţia pe care o ştiam şi oricine o poate afla pe internet (wikipedia). Că, expertul contractat de Primăria Lechinţa propune demolarea. Şi, că „clasarea unui imobil se poate realiza în baza unei documentaţii (studiu istorico-arhitectural…) întocmite de un specialist / expert atestat de Ministerul Culturii”. Adică, cetăţene, degeaba te adresezi Ministerului Culturii. Tu, din banii tăi proprii plăteşte un specialist / expert atestat tot de ei ca să clasezi ca monument istoric o clădire a statului. (Răspuns nr. 51 / 17.01.2020).

Concluzii

Raspuns pentru Presedintele Romaniei - caz Lechinta

Raspuns pentru Presedintele Romaniei – caz Lechinta

După 5 petiţii adresate insituţiilor superioare ale statului român, toate, repet, TOATE, îmi spun că nu e treaba lor şi să-mi adresez nemulţumirile Primăriei Lechinţa. Cu alte cuvinte, mi-am pierdut vremea degeaba, căci dacă Primăria Lechinţa a decis că e bine să se demoleze fosta grădiniţă şi să se facă pentru poliţie o casă nouă cu aproape o jumătate de milion de euro nimeni din statul român nu poate opri o demolare şi reabilita o clădire emblematică a satului, mai mult, nimeni din statul român nu consideră că e prea mult aproape o jumătate de milion de euro pentru o casă nouă la ţară.

La 30 de ani după Revoluţie, propunerile cetăţenilor de rând în faţa planurilor autorităţilor locale sunt apă de ploaie. Zona rurală a României nu are societate civilă şi cum numărul mandatelor primarilor este nelimitat, primarii din România rurală sunt adevăraţii stăpâni ai locului. Dacă se spune că există baroni locali la nivel judeţean, la nivelul localităţilor de la ţară există adevăraţi stăpâni. Satele din România sunt luate pe persoană fizică de primari şi ei sunt dumnezeii localităţii. Astfel, când multă lume vorbeşte de descentralizare, uită că fără societate civilă descentralizarea transformă România rurală într-o republică de state – sate, unde primarii îşi construiesc o întreagă curte prin Consiliul Local şi este suficient să primească ceva bani pe filieră de partid pentru ca dumnezeirea lor să se continue de la un mandat la altul şi comunităţile locale depopulate de tineri să le fie captive.

Raspuns MAI - caz Lechinta

Raspuns MAI – caz Lechinta

În satele din România rurală nu mai există dezbateri săteşti „sfatul satului”, de altfel şi dezbaterile pe bugetul oraşelor e o simplă fanfaradă menită să fie bifată pentru a da aspectul de democraţie. Cum nu există societate civilă la ţară şi toată lumea se cunoaşte cu toată lumea, pe fondul migraţiei, când puterea ajunge în mâna cuiva, relaţiile de dependenţă faţă de primărie, mentalitatea capului plecat, educaţia de frică faţă de autorităţi a persoanelor de vârsta a treia etc. fac ca puterea primarilor să fie demnă de nobilii din vechime.

Petiţiile adresate personalităţilor care conduc România prin structura birocratică stufoasă din jurul lor, „armata de funcţionari” şi principiul care guvernează instituţiile statului român: „să nu ne punem rău cu colegii de la cealaltă instituţie”, fac ca demersurile cetăţeneşti să fie zadarnice. Când îi scrii ministrului cutare sau inclusiv Preşedintelui României eşti conştient că solicitarea ta nu ajunge la respectiva persoană, ci la un funcţionar, care decide ierarhic să trimită în teritoriu solicitarea ta. Adică, degeaba te adresezi la o instituţie superioară, căci ea va apela la o instituţie din teritoriu, unde oamenii din sistem se cunosc între ei şi după cum ne învaţă zicala românească: „corb la corb nu-şi scoate ochii”.

Raspuns Directia pentru Cultura BN - caz Lechinta

Raspuns Directia pentru Cultura BN – caz Lechinta

Mai mult, cetăţeanul care se implică în treburile statului este luat de foarte mulţi funcţionari drept nebun, dezaxat, care îşi bagă nasul unde nu-i fierbe oala, iar teoria conspiraţiei e în floare: „de aia a pus plângere, că vrea să-i ia locul la domnu primar!”

Cât despre Ministerul Culturii şi direcţiile sale judeţene, acestea nu au personal pentru contraexpertiză, să vadă dacă o clădire chiar trebuie demolată. Căci, dacă ne gândim că edificii mult mai deteriorate precum castelele din Comlod şi Posmuş din acelaşi judeţ sunt propuse spre reabilitare şi nu demolare, înseamnă că diferenţa între „răutăţi şi vechituri” o face Lista Monumentelor Istorice. Dar cum nu au personal pentru clasarea din oficiu, tot cetăţeanul ar trebui să plătească clasarea clădirilor statului. Bine că avem claie de funcţionari (la modă coafeze şi amante) la alte instituţii, mulţi dintre ei lucrând inutilităţi, dar la clasarea şi experizarea posibilelor monumente istorice nu avem personal.

În concluzie, când un simplu cetăţean din zona rurală vrea binele comun al localităţii şi ca banii să fie utilizaţi la maxim, prin demersurile pe care le poate face către instituţiile centrale ale statului, nu face altceva decât să-şi facă duşmani în instituţiile locale…

 

Prof. Florin I. Bojor

 

P.S. la ora redactării acestui studiu de caz (31 ianuarie 2019) a început demolarea fostei grădiniţe din Lechinţa.

[1] Romeo Florian, în Eugen Gheorghe, Ce investiții se vor derula anul acesta în comuna Lechința, din 15.02.2019, pe https://timponline.ro/ce-investitii-se-vor-derula-anul-acesta-in-comuna-lechinta/ , accesat 12.12.2019

[2] Romeo Florian, în Alin Cordoş, Romeo Florian: Proiectul cadastrului pentru comuna Lechința a intrat în linie dreaptă, din 18.06.2019, pe http://mesagerulbn.ro/romeo-florian-proiectul-cadastrului-pentru-comuna-lechinta-a-intrat-in-linie-dreapta/ , accesat 12.12.2019

[3] Anunţul şi toată documentaţia de licitaţie, inclusiv demolarea sunt pe site-ul: https://sicap-prod.e-licitatie.ro/pub/notices/simplified-notice/v2/view/100076818 , accesat 21.12.2019

Cum ar fi dacă am muta capitala României de la București în Transilvania?

Schimbarea Capitalei României

Schimbarea Capitalei României

La 161 de ani de la Unirea Principatelor Române, în fața migrației masive din România, a dezechilibrului economic major dintre fostele provincii istorice ale țării, a dorinței de secesiune a unei părți dintre ardeleni și a decăderii morale a sistemului ce ne conduce din București, apare întrebarea: Cum ar fi dacă am muta capitala României de la București în Transilvania?

Motive:

– pregătirea Unirii cu R. Moldova (una e să spui în Basarabia că te unești cu Bucureștiul și alta e să spui că te unești cu Ardealul);

– încheierea oricărei revendicări secesioniste a Ținutului Secuiesc (cum să mai ceri autonomie pe criterii etnice și teritoriale când la tine în ușă e capitala României);

– dinamitarea mafiei din sistemul centralizat al României care își alege cu precădere dintre bucureșteni la șpriț oamenii pentru structurile importante;

– poluarea la cote alarmante a capitalei României;

– oprirea creșterii economice dezechilibrate față de restul țării (Bucureștiul înghite tinerii din sudul României);

– utilizarea comunitară a Casei Poporului, nu ca „dormitor” pentru o ciurdă de parlamentari;

– lipsa infrastructurii mari și aglomerația infernală pentru cei care vin din provincie (fără autostradă de centură, DN1 paralizat, calea ferată la pământ, conectarea greoaie cu aeroportul);

– schimbarea imaginii internaționale a politicienilor români asociați cu mahalaua de pe Dâmbovița;

– o mai bună apărare a viitoarei capitale a României în arcul carpatic;

– ridicarea demnității comunitare a celor din provincie călcată în picioare de decenii de către bucureșteni;

– construirea unui centru „smart city” politico-administrativ în noua capitală organizat mult mai practic decât în București (parlamentul, guvernul, ministerele, președinția, aeroportul, gara internațională, parcări, autostradă de centură etc. toate interconectate la nivelul tehnologiei actuale) și multe altele…

Prof. Florin I. Bojor

Cavalerii TEMPLIERI au mărit TAXA pe GUNOI? Nu e farsă. Există un Cod Secret la Bistrița?

Codul de la Bistrita

Codul de la Bistrita

Foarte mulți bistrițeni sunt supărați pentru creșterea taxei de salubritate, numită popular Taxa pe Gunoi, de la 79 de lei de persoană pe an în 2019 la 138 de lei în 2020. Creștere operată de firma SC Supercom SA cu votul majorității primarilor din ADI Deșeuri Bistrița-Năsăud și colectată de primăria fiecărei localități din județ.

Normal, te întrebi a cui e firma care a crescut atât de mult taxa pentru colectarea gunoiului? Supercom îl are ca patron pe un politician extrem de bogat: Ilie Ionel Ciuclea, fost senator PSD și mai apoi om de frunte în partidul lui Gabriel Oprea, UNPR. Ce te uluiește, e că patronul de la SC Supercom SA este și “Nobil Cavaler”, mai precis, “Mare Comandor al Marii Comanderii a Cavalerilor Templieri din România”, organizație masonică a Ritului York ce cuprinde 257 de Cavaleri Templieri (conform paginii ordinului ritulyork.ro).

Ilie Ionel Ciuclea cavaler templier

Ilie Ionel Ciuclea cavaler templier

Cum cavalerii templieri sunt subiect de istorie, legendă, literatură și film pentru secretele, misterele și ritualurile tainice care îi învăluie, iar patronul e chiar șeful cavalerilor templieri, apare întrebarea: au mărit cavalerii templieri taxa pe gunoiul bistrițenilor?

Nu știu. Dar la Bistrița apare un “Nou Cod Secret” mai real decât celebra poveste inventată de scriitorul Dan Brown, Codul lui Da Vinci, căci al nostru ne arde la buzunare. Dacă în acel cod cavalerii templieri erau purtătorii unui mare secret, în Codul de la Bistrița politicienii pesediști sunt purtătorii secretului majorării prețurilor pentru colectarea gunoiului bistrițenilor. Iar acest mister, noi simplii cetățeni nu-l putem elucida, dar îl putem sancționa la alegerile locale din vară!

 

Prof. Florin I. Bojor

Domnule ministru Daniel Suciu, ce planuri aveţi cu pârâul Lechinţa?

Pârâul Lechința

Pârâul Lechința

– Scrisoare deschisă –

Stimate domnule ministru Daniel Suciu,

Când un bistriţean ajunge pe unul dintre cele mai importante scaune ale ţării – Ministrul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice – e firesc să te gândeşti: ce va face acel mare demnitar pentru judeţul de unde vine, pentru zona de unde se trage? Acest gând nu este unul egoist, subiectiv sau redus interesului comunităţii locale, căci nu contravine grijii pe care acel ministru trebuie să o aibă faţă de toată ţara, ci se încadrează în logica pe care Sf. Ap. Pavel o spune despre episcopi şi preoţi: „Bine chivernisind casa lui (…), Căci dacă nu ştie cineva să-şi rânduiască propria lui casă, cum va purta grijă de Biserica lui Dumnezeu?” (1 Tim 3,4-5).

Apă Lechința

Apă Lechința

Acelaşi lucru îl putem spune şi despre conducătorii noştri politici şi despre dumneavoastră, domnule ministru. De aceea, ca unul care vă trageţi şi din zona de câmpie a judeţului Bistriţa-Năsăud, îndrăznesc să vă întreb: ce planuri aveţi cu pârâul Lechinţa?

Cum bine ştiţi zona de câmpie a judeţului Bistriţa-Năsăud este într-un regres demografic şi economic impresionant. De aceea, dezvoltarea turistică ar putea fi încă o pistă pentru bunăstarea şi oprirea migraţiei tineretului din zonă.

Lechința

Lechința

Pârâul Lechinţa, care străbate „capitala” zonei de câmpie a judeţului, localitatea Lechinţa poate fi amenajat pentru plimbări cu ambarcaţiuni cu pescaj mic, bărci, caiace, luntrii, etc. conform specialiştilor în domeniu de la Apele Române, însă e nevoie de o investiţie considerabilă în amenajarea albiei şi a malurilor. Comuniştii au făcut o primă amenajare, iar Sistemul de Gospodărire a Apelor Bistriţa-Năsăud a curăţat chiar anul trecut albia pârâului, însă fără o reamenajare a albiei, malurilor şi un mic baraj pentru a ridica nivelul apei, vegetaţia abundentă creşte din nou şi face ca plimbările cu ambarcaţiuni să fie anevoioase, iar în lunile secetoase imposibilă.

Nu e un secret pentru nimeni că turismul aduce dezvoltarea zonei respective. Viticultura, producţia de carne, lapte, brânzeturi şi ouă din zona Lechinţei pot deveni mult mai rentabile, iar multe case acum părăsite pensiuni profitabile, ca să nu vorbim de cea mai importantă dezvoltare a zonei: rămânerea tinerilor.

Domnule ministru Daniel Suciu, dezvoltaţi şi zona de câmpie a judeţului Bistriţa-Năsăud de unde vă vin rădăcinile!

Prof. Florin I. Bojor