Monthly Archives: septembrie 2017

Dragă UDMR, ocupă-te de problemele reale ale maghiarilor bistriţeni nu de certuri între copii!

Florin I. Bojor Budapesta

Florin I. Bojor Budapesta

Dragă UDMR, ocupă-te de problemele reale ale maghiarilor bistriţeni nu de certuri între copii!

– scrisoarea deschisă –

Zilele acestea în presa locală şi în presa naţională (mediafax.ro, agerpres.ro) a apărut un comunicat de presă al UDMR Bistriţa-Năsăud prin care opinia publică era informată de cearta soldată cu injurii şi lovirea cu umbrela a unei fetiţe maghiare de clasa a V-a de către doi băieţi români de clasa a VI-a de la o şcoală bistriţeană.

Mulţumim presei pentru că prin publicarea acestui comunicat de importanţă naţională ne-a arătat cu ce se ocupă UDMR-ul: studierea certurilor dintre copii!

Cum la alegerile locale trecute am fost susţinut de către un număr mare de maghiari mă văd obligat să explic UDMR-ului (partid aflat în Consiliul Local Bistriţa) care sunt problemele reale ale comunităţii maghiare locale:

1. Biserica reformată maghiară din Sărata (localitate componentă a Bistriţei) stă să se prăbuşească, cu pereţi crepaţi şi tencuială care-ţi poate cădea oricând în cap;

2. Maghiarii din Sărata nu au canalizare şi fiecare se descurcă cum poate când e vorba de nevoi fiziologice;

3. Maghiarii din Sărata nu au gaz şi sunt nevoiţi să taie şi ultimele petice de pădure din zonă ca să nu rabde frig;

4. Unii maghiari din Sărata nu au asfalt şi tot mai des au de făcut reparaţii la maşini din cauza gropilor;

5. Maghiarii din Sărata trebuie să-şi ţină morţii în casă, deşi de ani de zile se tot vorbeşte de posibila capelă;

6. Maghiarii din Sărata au un cămin cultural care seamănă mai mult cu adăpost de animale decât cu spaţiu comunitar, etc.

Cu aceste probleme se confruntă şi românii şi rromii din Sărata, însă vi le menţionez cu precădere domniilor voastre, dragi udemerişti, pentru a înţelege ce atribuţii aveţi în calitate de politicieni. Atâta timp, cât educaţia, sancţionarea şi disciplinarea elevilor sunt atributele noastre ale profesorilor şi ale părinţilor, nu ale domniilor voastre, dragi politicieni.

Nicio minte normală din ţara asta nu este de acord cu ce i-au făcut copiii români fetiţei maghiare, însă până la a da comunicate de presă pe cale de partid e cale lungă; sau interesul UDMR-ului este să aprindă spiritele între maghiari şi români?

Prof. Florin I. Bojor 

Reclame

Ţarebojienismul – noua „erezie” din Rusia care poate ameninţa România

Tarebojienism Nicolae II al Rusiei

Tarebojienism Nicolae II al Rusiei

Toată lumea ştie că după căderea comunismului Rusia s-a întors la creştinismul ortodox, iar azi Biserica Ortodoxă Rusă este una dintre cele mai puternice instituţii ale Rusiei.

Despre frăţia dintre expansionismul ruşilor şi interpretarea lor proprie a creştinismului se ştie încă de pe vremea lui Filotei din Pskov care în 1510 îi scria cneazului Vasili al III-lea: „Două Rome au căzut. A treia rezistă. Și nu va mai exista o a patra. Niciuna nu va lua locul țaratului nostru creștin!”

De-a lungul timpului naţionalismul cuceritor ortodox rusesc a făcut multe victime şi a fost justificarea perfectă pentru imperialismul lor. Chiar dacă în timpul comunismului termenul „ortodox” a dispărut principiul de „aleşi” cu stăpânirea a rămas.

Azi domnia ţarului Putin este văzută ca o binecuvântare de la Dumnezeu de mulţi creştini ruşi, inclusiv de către unii ierarhi ortodocşi. În timp ce implicarea acestuia în treburile Bisericii s-a putut mirosi în neparticiparea ruşilor la Sinodul Panortodox din Creta. Dacă mai adăugăm faptul că convertirea ateilor comunişti nu are la bază o catehizare profundă şi nostalgia imperialistă a dus la canonizarea ultimului ţar Nicolae al II-lea (omorât de către bolşevici), se subînţelege că în Rusia se respiră un naţionalism îmbibat cu fragmente de creştinism ortodox.

În acest context de înţelegere superficială a creştinismului în rândul poporului a apărut o nouă opinie teologică: ţarebojienismul. Acest cuvânt provine din cuvântul „ţar” şi cuvântul „Bojie” care înseamnă Dumnezeu, deci „ţarul Dumnezeu” sau „Dumnezeul ţar” potrivit căreia ultimul ţar Nicolae al II-lea ar fi mielul de jertfă, ţapul de ispăşire pentru păcatele poporului rus. Este de fapt o doctrină mai veche apărută după moartea martirică a ţarului şi a familiei acestuia datorată „evreilor-bolșevici”. Astfel, ţarul Nicolae Romanov a răscumpărat păcatele poporului aducându-se el însuşi jertfă împreună cu familia sa.

Distanţa dintre opinie teologică şi erezie o reprezintă interpretarea care i se dă: simbolică, poetică în cazul opiniei teologice sau reală, practică în cazul ereziei. Astfel, dacă jertfa ţarului are caracter răscumpărător real, atunci contravine total creştinismului, unde singurul salvator – răscumpărător este Iisus Hristos.

Presa rusă identifică mai multe persoane aparţinând sectei: deputata Natalia Poklonskaia, fostul procuror al Crimeii, părintele Serghie (Nikolai Romanov) şi Alexander Kalinin, liderul „Statului Creștin Sfânta Rusie“, etc. Dar poate cei mai vizibili partizani ai acestei gândiri sunt o parte dintre manifestanţii ce doresc nedifuzarea filmului „Matilda” de luna viitoare. Unii dintre ei au trecut la acţiuni violente împotriva cinematografelor care vor difuza pelicula polemică a iubirii interzise dintre ţarul Nicolae al II-lea şi balerina Matilda Kshesinskaya de origine poloneză.

În contextul amintit anterior al fragmentării gândirii creştine din Rusia, pasul de la o opinie teologică a ţarebojienismului la erezie este oarecum predictibil…

În România nu poate apărea ţarebojienismului ca opinie teologică – erezie datorită accentuării caracterului naţional rusesc al ei, însă este periculoasă din perspectiva faptului că poate reprezenta unul dintre motoarele interne ruseşti de mobilizare pentru reintrarea noastră sub mâna protectoare a „fraţilor” de la Răsărit. Astfel, ţarebojienismului este o ameninţare ideologică externă pentru România prin mintea ruşilor care îi pot cădea pradă.

Prof. Florin I. Bojor

De ce România ar trebui să susţină independenţa Kurdistanului?

Independenta pentru Kurdistan

Independenta pentru Kurdistan

Cuvântul „kurd / kurzi” nu este prea clar în mintea românilor. Îl situăm undeva în lumea islamică, în Asia, însă fără prea mare interes. Prea puţini îşi amintesc despre puternicile legături dintre kurzii din Irak şi români în anii comunismului. Iar sub presiunea mediilor turceşti, kurzii sunt prezentaţi ca separatişti sau inclusiv ca terorişti care doresc să spargă Turcia. Oare aşa să fie?

Dacă ne-am uita la harta lingvistică a Orientului Mijlociu am observa că între Irak, Siria, Turcia şi Iran există o majoritate lingvistică care nu vorbeşte ca limbă maternă limba ţărilor anterior numite, ci vorbeşte limba kurdă cu unele dialecte.

Este în fapt situaţia Ţărilor Române din secolul XVIII când şi noi eram divizaţi după voinţa marilor puteri din jur: Transilvania era a maghiarilor şi a austriecilor, Moldova şi Ţara Românească a turcilor prin fanarioţi, iar Dobrogea în Imperiul Otoman; ca apoi la începutul secolului XIX Basarabia să fie anexată de către ruşi. Adică, vorbitorii de limbă română majoritari din aceste „ţări” ar fi descrişi ca separatişti de către guvernele care ne stăpâneau.

Situaţia de atunci a românilor e similară cu a kurzilor de azi, iar dacă pe noi agricultura ne-a ridicat în acele secole, pe ei azi îi ridică exploatarea petrolului.

Kurdistan stat independent

Kurdistan stat independent

Astfel, pe 25 septembrie 2017 este programat în regiunea de nord a Irakului, în zona majoritară a kurzilor primul referendum adevărat pentru independenţa lor. Comunitatea marilor puteri se opune acestei secesiuni kurde, după cum vedem că nu-i prea place nici ideea unirii dintre România şi Republica Moldova.

Însă kurzii sunt determinaţi să facă acest referendum şi ar fi nişte învinşi dacă nu l-ar face, mai cu seamă că sângele lor se varsă în principal în lupta cu Statul Islamic. Adică sunt buni drept carne de tun, dar nu sunt buni ca independenţi? Oare nu suntem noi europenii nişte ipocriţi, când ne bucurăm că luptă împotriva ISIS-ului, dar nu vrem ca ei să fie independenţi?

Adevărul este că un stat kurd independent desprins din Irak ar impulsiona realizarea visului lor legitim ca şi ceilalţi kurzi să se alipească cum ne-am alipit şi noi la 1918 de Regatul României. Astfel, între Turcia, Siria, Irak şi Iran ar apărea un nou stat cu o populaţie şi un teritoriu asemănător României.

Dacă visul nostru al românilor de a avea un stat independent după sute de ani de divizare şi subjugare a devenit realitatea, de ce nu am fi solidari cu kurzi ca şi ei să aibă statul lor independent?

Prof. Florin I. Bojor

Independence support for Kurdistan from Romania

Why should Romania support the Kurdistan independence?

Independenta pentru Kurdistan

Independenta pentru Kurdistan

The word „kurd / kurdish” is not very clear in the minds of the Romanians. We find him somewhere in the Islamic world, in Asia, but without much interest. Few people remember the strong ties between the Kurds from Iraq and the Romanians during the communist years. And under the pressure of Turkish media, the Kurds are presented as separatists or even as terrorists wishing to break Turkey. Is that so?

If we look at the linguistic map of the Middle East, we can see that there is a linguistic majority between Iraq, Syria, Turkey and Iran that does not speak as their mother tongue the languages of the previously called countries​​, but speaks Kurdish with some dialects.

It is in fact the situation of the 18th century of the Romanian Lands, when we were divided according to the will of the great powers around us: Transylvania belonged to Hungarians and Austrians, Moldavia and Wallachia to Turks through Phanariots, and Dobruja in the Ottoman Empire; then at the beginning of the nineteenth century Bessarabia was annexed by the Russians. That is, Romanian-speaking majority speakers in these „countries” would be described as separatists by the governing governments.

The situation of the Romanians at that time is similar to today’s Kurds, and if the agriculture raise us in those centuries, today they are raised by their oil.

Kurdistan stat independent

Kurdistan stat independent

Thus, on 25 September 2017, in the northern of Iraq, in the majority region of the Kurds, the first real referendum is scheduled for their independence. The community of the Great Powers opposes this Kurdish secession, as we see that they do not like the idea of ​​unification between Romania and the Republic of Moldova.

But the Kurds are determined to do this referendum, and they would be defeated if they did not, especially how their blood flowing mainly into the struggle with the Islamic State. Are they good as cannon meat, but are not they good as independent? Are not we, the Europeans, hypocrites, when we are glad that they are fighting ISIS, but do we not want them to be independent?

The truth is that an independent Kurdish state detached from Iraq would spur the realization of their legitimate dream, as the other Kurds join in, as we joined in 1918 by the Kingdom of Romania. Thus, a new state with a population and a territory similar to Romania would emerge between Turkey, Syria, Iraq and Iran.

If our dream of having an independent state after hundreds of years of division and subjugation has become reality, why would we not be solidarity with the Kurds to have their own independent state?

Prof. Florin I. Bojor

De ce nu învăţăm de la Spania şi de la Marea Britanie cum să facem unirea cu Rep. Moldova?

Modelul Bojor de Regionalizare Judeteana

Unirea dintre Români

În apropierea centenarului se vede tot mai clar că noi românii suntem foarte departe de a avea un plan clar, concret, practic pentru unirea dintre R. Moldova şi România. Atunci mă întreb, de ce nu ne uităm la exemplele de succes istoric pe care le oferă Spania şi Marea Britanie?

Chiar dacă în curând Catalunia se pregăteşte de referendum sau Scoaţia a trecut de curând printr-un referendum, totuşi cred că majoritatea a ştiut să gestioneze foarte bine situaţia ca de câteva sute de ani să fie uniţi. De asta cred că ar trebui să învăţăm de la ei, poate aşa reuşim şi noi românii să nu mai pierdem vremea şi să facem odată unirea pentru ca poporul nostru să se revigoreze şi să nu dispară.

Să explicăm: în Spania se vorbesc cel puţin patru limbi recunoscute ca limbi de toate academiile lumi: limba spaniolă, limba bască, limba catalană şi limba galiegă. Limba spaniolă este este limba oficială, iar celelalte limbi au cel puţin o regiune unde sunt cooficiale. Succesul Spaniei este următorul: în Spania limbii spaniole i se spune limba castiliană, dar de sute de ani statul a exportat şi internaţionalizat numele de spaniolă şi cum toţi suntem într-o logică firească a naţiilor vedem legătura intrinsecă între limbă şi naţie. Astfel, pe locuitorii Spaniei îi percepem ca spanioli chiar dacă vorbesc limbi diferite.

Marea Britanie prin hegemonia şi internaţionalizarea limbii engleze a făcut la fel cu Scoţia, cu Ţara Galilor şi cu Irlanda şi în generalizările minţii noastre pe toţi britanicii îi legăm de limba engleză.

Oare de ce noi românii nu suntem capabili să urmăm logica lor pentru a renunţa la diferenţa român – basarabean? Astfel, marea problemă de mentalitate pentru realizarea unirii dintre Republica Moldova şi România o reprezintă încă propaganda bolşevică în categoriile cărei am căzut din păcate şi noi românii.

Mai precis, propaganda rusească joacă cu simţul naţional conform căruia fiecare naţie are sau doreşte să aibă statul ei, iar dacă ai un stat înseamnă că eşti naţie. Aşa se face că dacă există Republica Moldova înseamnă că există şi naţia moldavă sau moldovenească.

Toată lumea ştie că acest lucru este un fals, însă în plasa structurală a bolşevicilor am căzut şi noi iubitorii de românism şi unionism. Cum? Atunci când le spunem locuitorilor din Republica Moldova că noi românii le suntem „fraţi” deja suntem în logica bolşevică, pentru că fraternitatea nu înseamnă identitate. Iar prin categoria de frate le conferim egalitate şi diferenţiere naţională.

Dacă noi am fi inteligenţi precum sunt castilieni sau englezii am folosi cuvântul român ca supra-identitate şi am îngloba identitatea naţională a locuitorilor din Republica Moldova în marea categorie de Român. Astfel, eu sunt ardelean, tu eşti moldovean de dincolo de Prut şi noi suntem români. Deci, nu trebuie să spunem unirea dintre români şi moldoveni, ci unirea dintre ardeleni, olteni, moroşeni, bănăţeni, munteni, moldoveni, etc. cu ceilalţi moldoveni de dincolo de Prut. Şi peste toate aceste identităţi locale tronează generalizarea de Român.

Cât timp stăm în logica limbajului de român şi moldovean – basarabean nu facem altceva decât să stăm în închisoarea minţii bolşevice care nu ne lasă să facem odată reunificarea dintre toţi românii de dincoace şi dincolo de Prut!

Prof. Florin I. Bojor  

Nevoia schimbării Leului cu Euro pentru a scăpa de sărăcie!

Partidele Politice: iubirea de arginţi

Partidele Politice: iubirea de arginţi

Datele statisticii economice arată că în România se câştigă mai mult, însă la cumpărături observăm că puterea noastră de achiziţie este aproape la fel de redusă. Adică, trăim aproape la fel, deşi economia duduie cum ne repetă politicienii.

Cele două tabere de politicieni citesc din datele statisticii fiecare ceea ce-i convine: unii spun că se taie de la investiţii, alţii că se trăieşte bine. Însă realitatea e simplă: investiţiile au nişte preţuri astronomice şi se pare că o roabă de asfalt e la fel de scumpă ca o roabă de aur. Iar noi cetăţenii chiar dacă avem o cantitate mai mare de bani cumpărăm aproape la fel ca mai de mult, când ni se spunea că e criză şi trăim prost.

Ceea ce înseamnă că realitatea este clară, indiferent de interpretările politicienilor: preţurile au crescut enorm în ultimii ani în România, iar statistica calculează nivelul mediu, în timp ce majoritatea populaţiei României trăieşte sub nivelul mediu, de asta se şi pleacă din România…

Atunci, ce e de făcut? Sunt multe măsuri de luat, însă una dintre ele a fost accentuată azi în discursul Preşedintelui Comisiei Europene, domnul Jean-Claude Junker, care a spus clar: Toate statele Europei în zona Euro, adică toată lumea să aibă moneda unică: Euro.

Capitalismul: oprirea plăţii lucrătorilor

Capitalismul: oprirea plăţii lucrătorilor

Normal că mafiile care conduc România nu doresc acest lucru, căci prima regulă a capitalismului este să câştigi cât mai mult, în timp ce muncitorii sunt unelte vorbitoare care sunt plătite la limita supravieţuirii. Adică, ei să fie tot mai bogaţi şi noi numai cât să nu murim de foame…

Normal că organele lor de presă or să strige în sus şi-n jos că ajungem la faliment ca Grecia şi multe alte spaime false, însă nu i-am văzut pe românii care au emigrat în Grecia să se întoarcă acasă dacă este aşa de rău în Grecia…

Normal că ştirea impulsionării aderării României la zona Euro de la cel mai înalt nivel nu este pe prima pagină a discursului public, atâta vreme cât marii funcţionari ai statului român ar pierde hăţurile cu care ne conduc în momentul în care Euro ar schimba Leul românesc…

Ce ar aduce bine României intrarea în zona Euro?

– nivelare socială;

– preţuri mai mici la multe produse, ca în Uniunea Europeană;

– stabilitate în faţa unei noii crize economice care se apropie;

– mult mai mare interes al europenilor în apărarea României în faţa atacurilor Rusiei;

– mult mai mare încredere a cetăţenilor Republicii Moldova pentru unirea cu România;

– accesul direct al României la viitorul Fond Monetar European, deci creditare mai ieftină;

– scăparea României de protecţionismul miniştrilor de finanţe faţă de confiscările dictate de justiţie prin subordonarea lor directă la viitorul „super-ministru” al Finanţelor Europene.

Prin urmare, dacă vrem să scăpăm de sărăcie şi să trăim mai bine trebuie să scăpăm de Leu şi să adoptăm Euro!

Prof. Florin I. Bojor

Referendum civic în R. Moldova pentru unirea cu România pe 27 martie 2018

Referendum Civic pentru Unire in R. Moldova

Referendum Civic pentru Unire in R. Moldova

În faţa politicienilor slabi din Republica Moldova şi România care sunt dezinteresaţi, incapabili, fricoşi, iar unii corupţi societatea civilă unionistă trebuie să facă un Referendum Civic adresat tuturor cetăţenilor din Republica Moldova cu privire la unirea Republicii Moldova cu România pentru binele comun al cetăţenilor din ambele ţări.

Unirea, dacă este să se facă se poate face numai de la om la om după cum românii au demonstrat la 1859 şi 1918 când oamenii au ales unirea prin reprezentanţi direcţi care să o pună în practică.

Astăzi votul liber este simbolul de bază al voinţei unui popor. Prin urmare, un referendum neoficial, dar făcut în piaţa publică de către societatea civilă se cere cu necesitate pentru ca cetăţenii să conştientizeze şi mai mult că binele comun ţine de comunitate şi nu numai de acţiunea personală, iar creşterea libertăţii de exprimare este deplinătatea democraţiei.

Prin referendumul pentru unirea cu România nu se neagă statalitatea Rep. Moldova, ci pur şi simplu se întreabă societatea în ce direcţie vrea să se îndrepte şi să-şi arate clar vectorul de mişcare.

Zicala politică: „viţelul deştept suge de la două vaci” într-o lume care-şi delimiteze cât mai bine sferele de putere nu mai ţine şi se transformă pentru Republica Moldova în zicala românească: „copilul cu două moaşe rămâne cu buricul netăiat”.

Referendumul pentru unire este o măsură necesară pentru salvarea ambelor părţi ale fostei Românii Mari, care de la an la an se face tot mai mică prin migraţia masivă din ambele state.

Cum în 2018, pe 27 martie se împlinesc 100 de ani de când basarabenii au ales să se unească cu Regatul României formând România mare, după 100 de ani oare nu este necesar ca societatea să fie întrebată din nou asupra acestui subiect vital în contextul sărăciei şi al migraţiei?

Oare trebuie să stăm tot timpul în spatele voinţei politicienilor ca ei să ne spună ce e mai bine pentru noi? Oare după atâţia ani de democraţie nu suntem capabili să facem un exerciţiu de voinţă populară dedicat viitorului pe termen lung al poporului din care facem parte?

Un astfel de referendum ne-ar arăta tuturora, unionişti şi neunionişti unde suntem şi ce vrea cu adevărat lumea.

Prof. Florin I. Bojor