Acad. Nicolae Dabija – catehet creştin ortodox. Interviu în exclusivitate în revista Tabor

Pe 15 iulie 2018 scriitorul basarabean Nicolea Dabija împlineşte frumoasa vârstă de 70 de ani, motiv pentru care dorim să-l omagiem printr-un articol dedicat activităţii catehetice a poetului, prozatorului, istoricului, scenaristului, politicianului şi academicianului român. Iar pentru ca imaginea de catehet creştin a intelectualului Nicolae Dabija să fie completă vom publica un interviu în exclusivitate în care acesta îşi explică convingerile religioase de învăţător creştin laic.

În continuare găsiţi un rezumat al articolului şi interviului în exclusivitate publicat în Revista Teologică de prestigiu „TABOR”. NR. 7 / anul XI / Iulie 2017

Activitatea publică scriitorească a academicianului basarabean se împarte în trei mari etape, în funcţie de contextul istoric în care a trăit şi trăieşte. Cei 70 de ani de viaţă ai lui Nicolae Dabija, sărbătoriţi acum, s-au desfăşurat în imperiul comunist al URSS-ului, începând cu dezrădăcinarea şi rusificarea forţată a românilor din Basarabia de după cel de-al Doilea Război Mondial, continuând cu anii de linişte sovietică, apoi destrămarea paradisului roşu şi începerea luptei dintre moldovenism şi românism în cele două ţări româneşti, luptă care continuă până azi. Astfel, vorbim despre:

1. Perioada URSS, caracterizată în special prin lirică (poeme): „Ochiul al treilea” (1975), „Apă neîncepută” (1980), „Povești de când Păsărel era mic” (1980), „Zugravul anonim” (1985), „Aripă sub cămașă” (1989), etc.;
2. Perioada de mişcare socială (a independenţei Rep. Moldova până în anii 2010), caracterizată prin literatură de orientare civică şi istorică: „În căutarea identității. Istoria neamului românesc din Basarabia povestită pentru elevi” (3 ediţii), „Tema pentru acasă” (roman, 2009, 8 ediţii), seria de manuale de istorie „Daciada” (din 1991), seria de manuale „Limba și literatura română pentru diferite clase” (din 1991), etc.;
3. Perioada catehetică (după 2013) caracterizată prin misionarism creştin explicit: „Drumul spre Biserică” (cugetări creştine, 2013), „Biserica pe roţi” (cugetări creştine, 2014), etc.

Toată opera literară a scriitorului se clădeşte pe două coloane ce reprezintă substanţa creatoare din mintea şi sufletul lui Nicoale Dabija: românismul şi creştinismul. De aici, reiese clar calitatea de învăţător creştin a academicianului Nicolae Dabija. Calitate care este explicată detaliat în interviul care urmează prezentării creaţiei acestuia.

Astfel, Nicoale Dabija a fost puternic marcat de exemplul de viaţă duhovnicească a unchiului său, părintele Serafim Dabija. Scriitorul basarabean este cunoscut publicului larg în special prin poeziile sale, în centrul cărora aşează credinţa, căci afirmă că „fără credinţă orice poezie este searbădă, nu are cuvântul ziditor”. Acest lucru reiese şi din apariţiile pe neaşteptate a adresării „Doamne” chiar cu înclinaţie de rugăciune în versurile poetului:

„Nu am, Doamne, nimic, şi-s bogat.

Sunt, Doamne, cel mai bogat, că te am.

Cu fiece mugur ce iese din ram – Te-am aflat,

cu cerul ce-mi intră în casă prin geam!”

Vorbim aşadar de credinţă şi crez artistic, care pentru Nicoale Dabija se împletesc, căci mărturiseşte că a învăţat să scrie când avea 5 ani în timp ce bunica îl învăţa să-şi facă cruce. Astfel, ţine pixul sau tocul în timpul scrisului cu trei degete precum şi-aş face cruce. O cruce nu tocmai uşoară pentru românii de dincolo de Prut, cruce cu care scriitorul Nicoale Dabija se identifică şi îşi identifică întreaga creaţie, de aceea, de credinţă este legat românismul şi de românism este legată credinţa. Scriitorul crede că „e foarte important ca noi cei despărţiţi de graniţă să ne regăsim în aceleaşi rugăciuni. Şi atunci Dumnezeu se uită la noi ca la un singur neam. Dar dacă vom spune rugăciuni diferite, în limbi diferite şi Dumnezeu se va uita mai altfel la noi.”

Însă această legătură între credinţă şi românism nu este una de natură segregaţionistă, şovină, ci una de identitate personală, căci, pentru Nicolae Dabija viitorul poporului român din cele două ţări româneşti este legat de Biserică, este legat de credinţa ortodoxă a neamului românesc. De aici şi viziunea asupra Biserici „Pe jumătate-n cer. Pe jumătate-n pământ”. Adică, o biserică lucrătoare şi jertfitoare, o „biserică pe roţi”, aflată în permanentă mutare pentru propria apărare, cum a fost de altfel şi istoria românilor, în special a românilor basarabeni.

Nicolae Dabija este un scriitor creştin atât în ceea ce înseamnă principiile pe care le expune, cât şi convingerea cu care scrie, căci crede că „fiecare cuvânt are pază îngerească, iar fără această pază îngerească orice carte de-a noastră este moartă.”

Astfel, crede că orice scriitor trebuie să fie un învăţător al binelui, să propage binele. Scriitorul trebuie să facă mai mult decât simplul scris, şi să devină învăţător al binelui. Deşi, cu modestie, Nicolae Dabija se vede pe sine doar „un veşnic ucenic…”. Iar în acest sens, scriitorul mărturiseşte în interviul acordat o revelaţie dumnezeiască personală care i-a marcat misiunea de scriitor al limbii române şi al credinţei creştine.

În încheierea articolului omagial dedicat Acad. Nicolae Dabija apare şi recenzia personală a unei conferinţe dintr-o biserică a scriitorului basarabean în care acesta a demonstrat că este un catehet creştin laic în toată puterea cuvântului.

La mulţi ani, maestre Nicolae Dabija!

Prof. Florin I. Bojor