Arhive blog

Sistemul din România a omorât tinerii

Sistemul din România a omorât tinerii

Sistemul din România a omorât tinerii

Analizând situaţia actuală a României şi lipsa de sens real, de orientare, de dezvoltare a ţării e  firească întrebarea: ce s-a întâmplat? De ce suntem aici? Răspunsul este complex şi există mai multe variabile care trebuie luate în considerare pentru înţelegerea adecvată a realităţii. Dintre aceaste variabile vom analiza problematica tinerilor.

În România actuală între tineri găsim 4 antropologii (viziuni despre om): 1. Egoist – posesivă; 2. Postmodernă Hedonistă; 3. Postmodernă Stoică şi 4. Postmodernă Creştină.

În ceea ce înseamnă acţiunea publică a celor 4 antropologii observăm: cea dintâi, egoist – posesivă, grupează oamenii concentraţi pe depozitatea unor sume cât mai mari şi absorţia a cât mai multe proprietăţi; a doua, postmodernă hedonistă, acumulează persoanele care se axează pe confort şi plăcere ca şi bun suprem. A treia, postmodernă stoică grupează tinerii care aspiră la un interes general şi se raportează la valorile stoicismului democratizat. A patra, postmodernă creştină, reprezintă minoritatea creştină care se bazează pe principiile creştine şi este încadrată în contextul postmodernităţii. În cei 20 de ani, ca şi acum de altfel, primele două antropologii au erodat şi diminuat cantitativ constant pe celelalte două, făcând ca postmodernitatea stoică şi creştină să fie o minoritate.

Sistemul din România a omorât tinerii

Sistemul din România a omorât tinerii

Prin urmare ce s-a întâmplat cu tinerii în ultimii 20 de ani?

Primul lucru care se poate afirma este că trecerea de la comunism la capitalism a însemnat afirmarea dorinţei generalizate de câştigare de bunuri şi obţinerea unor venituri cât mai mari, într-un timp cât mai scurt. De aici, se explică migraţia în exterior şi crearea unei noi realităţi: diaspora. Pe acestă dreaptă, regresul demografic apare de la sine, fără o situaţie aşezată într-un anumit loc nici gândurile pentru a întemeia familie cu copii nu sunt concrete.

Un alt punct îl reprezintă apatia generalizată a tinerilor faţă de spaţiul public, născută prin decepţia clasei politice a părinţilor, impenetrabilitatea sistemului politic văzut prin accentul exacerbat pe individualism şi îmbogăţire rapidă. O ecuaţie în care domină pragmatismul, lipsa argumentului autorităţii, neîncrederea în semeni, instituţii, etc.

Neimplicarea tineretului în spaţiul public este datorată şi de gândul la migraţie: tânărul nu se implică să schimbe ceva atâta timp cât speră să plece din acel loc.

Sistemul din România a omorât tinerii

Sistemul din România a omorât tinerii

Suportul direct al manifestărilor postmodernităţii tinerilor din România actuală îl reprezintă pe de o parte sistemul politic şi pe de altă parte sistemul educaţional. Prin reformele fără orientare şi finalitate, prin degradarea treptată a condiţiei dascălului şi intelectualizarea nefondată s-a pierdut din vedere aspectul formativ al persoanei umane: totul s-a rezumat la informaţie.

În calitate de profesor de liceu pot spune, oarecând analfabeţii erau cei ce nu mergeau la şcoală, astăzi analfabeţii sunt cei ce merg la şcoală. Sistemul educaţional actual pentru generaţia postmodernă este unul anacronic din perspectiva rezultatelor: nu avem cetăţeni specializaţi în muncile cotidiene şi domestice (tâmplari, electricieni, bucătari, instalatori, constructori, etc.). Intelectualizarea excesivă actuală, nu răspunde tipologiei elevului postmodern, nevoilor pieţei, şi natalităţii în curs de scădere. Sistemul formează „persoane care nu gândesc”, căci se uită finalitatea formaţională a învăţământului.

În acest context, putem afirma: sistemul din România a omorât tinerii, sistemul din România a distrus viitorul acestei ţări, noi suntem vinovaţi că ne-am anihilat speranţa…

Prof. Florin I. Bojor

Schimbarea în România: postmodernitatea creştină

Schimbarea în România: postmodernitatea creştină

Schimbarea în România: postmodernitatea creştină

Analiza antropologiilor următorilor 20 de ani ne descoperă posibilele orientări ale sistemelor de gândire, morale, economice, sociale şi politice. În România actuală găsim 4 antropologii (viziuni despre om): 1. Egoist – posesivă; 2. Comunist – Nazistă; 3. Postmodernă Hedonistă; 4. Postmodernă Creştină.

În ceea ce înseamnă acţiunea publică a celor 4 antropologii observăm: cea dintâi, egoist – posesivă, grupează oamenii concentraţi pe depozitatea unor sume cât mai mari şi absorţia a cât mai multe proprietăţi; a doua, comunist – nazistă, este antropologia aflată în dezintegrare progresivă, cuprinde cetăţenii modernităţii care mai cred în instituţii, care aspiră la un interes general, care trăiesc încă paternalismul mental şi stau înrădăcinaţi într-o nostalgie a unor timpuri apuse. A treia, postmodernă hedonistă, acumulează persoanele care se centrează pe confort şi plăcere ca şi bun suprem. A patra, postmodernă creştină, reprezintă minoritatea creştină care se bazează pe principiile creştine şi este încadrată în contextul postmodernităţii.

Marea întrebare care se naşte: încotro? Spre ce finalitate să ne îndreptăm? Pornind de aici, putem analiza realist următorii 20 de ani şi implicit schiţa o traiectorie de parcurs. Dacă mergem în direcţia ultimilor 20 de ani (individualizare, îmbogăţire rapidă, ruptura socială, îngustarea credibilităţii, nivelarea ideologică, etc.) e posibil ca în contextul mondial (ridicarea Chinei şi a ţărilor arabe, decadenţa americană şi lipsa de sens europeană) şi intern (regresul demografic, distanţarea românilor din Diasporă, îndatorarea până la faliment, etc.) să ne trezim că România se pregăteşte în următorele secole de dispariţie.

Schimbarea în România: postmodernitatea creştină

Schimbarea în România: postmodernitatea creştină

Astfel, din cele 4 antropologii semnalate mai sus, pas cu pas, gândirea comunist – nazistă va dispărea (moartea fizică a exponenţilor). Lupta dându-se între cele 3 antropologii rămase, iar acestora se va mai adăuga una: postmodernitatea stoică, reminiscenţă din cea comunistă şi relativizare a celei creştine. Spre deosebire de acestea două, celelalte două (egoist – posesivă şi postmodernă hedonistă) urmează direcţia politică machiavelică şi viziunea istorică generalizată a acestora se restrânge în universul propriu, familiar şi de prieteni cel mult. Pe termen scurt funcţionează (a funcţionat de altfel 20 de ani), însă pe termen lung aduce dispariţia naţională (exemplu, căderea Imperiului Roman, Imperiului Otoman, Imperiului Habsburgic, etc.).

Atunci ce e de făcut? Cum poate apărea schimbarea?

Schimbare înseamnă în primul rând sens, cale de parcurs şi aici vorbim despre încarnarea filosofiei binelui comun (Sf. Tomas de Aquino) sau a interesului general (Aristotel) şi a minimului de justiţie socială explicită (pentru naşterea speranţei, ambiţionarea muncii şi a natalităţii) reprezintă singura ieşire pe termen lung din decadenţa actuală a poporului român.

Cum? Prin aducerea în prim plan a reprezentanţilor postmodernităţii creştine şi a postmodernităţii stoice, care să confere credibilitate discursului public prin coerenţa în viaţa personală (mesianism politic). Iar ca şi structură de acţiune: persoana publică şi cercul lui de structură sau partidul proiect, concret, pragmatic (ideologiile dreapta, stânga, centru au murit).

Schimbarea în România: postmodernitatea creştină

Schimbarea în România: postmodernitatea creştină

Momentan, pe de o parte, structura partidică din România nu permite apariţia oamenilor de calitate, integritate morală şi viziune a binelui comun pentru schimbarea şi continuitatea noastră. Iar pe de altă parte, mediile de comunicaţii nu promovează constant posibili reprezentanţi ai posmodernităţii creştine şi stoice. Ca şi critică internă trebuie afirmat şi faptul că nici clerul din România nu a adus încă un discurs public concentrat pe anticorupţie, justiţie socială, critică a decadenţei politice, etc.

Prin urmare, pentru schimbare e nevoie de oameni NOI, care să creadă în ceea ce fac şi să-şi demonstreze credinţa prin modelul de viaţă personal. Nu promisiunea câştigului mai poate da viaţă sistemului social, economic şi politic din România, ci credibilitatea jertfei, a sacrificiului din partea agenţilor sistemului. Legile, oricât de bune ar fi ele, fără oameni care să le aplice realist, care să gândească cum să le aplice mai bine şi să demonstreze ei înşişi aplicarea lor, nu au nici un efect. Schimbarea începe din interiorul omului, fără acest lucru, chiar legea e prilej de poticnire şi fraudă. Dacă nu vor fi lăsaţi şi ajutaţi oamenii postmodernităţii creştine şi stoice să direcţioneze spaţiul public în timpul următor, România va pierde şi pe termen lung, inclusiv cei bogaţi vor sărăcii şi cei puternici vor deveni slabi…

Prof. Florin I. Bojor

Visez o Românie Nouă

Visez o Românie Nouă
România anului 2030

 

Romania Noua - Florin I. Bojor

Adevărul e că acum 10 ani nimeni nu-şi putea imagina că migraţia românilor va fi un fenomen aşa de amplu, profund şi cu repercusiuni atât de imprevizibile şi de lungă durată. Românii s-au autoexilat din România (aproape 4 milioane de oameni) nu din vina vreunui partid, ci din carenţa unui sistem economic, social, politic, etc.

Asta nu înseamnă că partidele politice ale acestor 20 de ani erau rele, nu! Dar  sistemul nu se ridica la nivelul aşteptărilor şi ambiţiilor românilor. Era o energie pe care sistemul per ansamblu o frâna. Ei vroiau să alerge pe autostrada „Europa” cu 120 km pe oră, iar sistemul îi frâna la 40 – 50. Astfel se explică apatia generalizată a românilor din Europa pentru tot ceea ce înseamnă „spaţiul public” – polisul.

Romania Noua - Florin Bojor

Prin urmare, realitatea de la care începem viziune pentru următorii 20 de ani este următoarea: existenţa unei diaspore, regresul demografic, apatia generalizată a românilor faţă de spaţiul public, sincretismul politic, democraţia relativizată şi generalizată, accentul exacerbat pe individualism şi îmbogăţire rapidă, pragmatism, lipsa argumentului autorităţii, neîncrederea în semeni, instituţii, lipsa de speranţă; într-un cuvânt: postmodernitatea specific românească.

Analiza antropologiilor următorilor 20 de ani ne descoperă posibilele orientări ale sistemelor de gândire, morale, economice, sociale şi politice.

În România actuală găsim 4 antropologii (viziuni despre om): 1. Egoist – posesivă; 2. Comunist – Nazistă; 3. Postmodernă Hedonistă; 4. Postmodernă Creştină.

Romania Noua - Florin I. Bojor

În ceea ce înseamnă acţiunea publică a celor 4 antropologii observăm: cea dintâi, egoist – posesivă, grupează oamenii concentraţi pe depozitatea unor sume cât mai mari şi absorţia a cât mai multe proprietăţi; a doua, comunist – nazistă, este antropologia aflată în dezintegrare progresivă, cuprinde cetăţenii modernităţii care mai cred în instituţii, care aspiră la un interes general, care trăiesc încă paternalismul mental şi stau înrădăcinaţi într-o nostalgie a unor timpuri apuse. A treia, postmodernă hedonistă, acumulează persoanele care se centrează pe confort şi plăcere ca şi bun suprem. A patra, postmodernă creştină, reprezintă minoritatea creştină care se bazează pe principiile creştine şi este încadrată în contextul postmodernităţii.

Marea întrebare care se naşte: încotro? Spre ce finalitate să ne îndreptăm? Pornind de aici, putem analiza realist următorii 20 de ani şi implicit schiţa o traiectorie de parcurs. Dacă mergem în direcţia ultimilor 20 de ani (individualizare, îmbogăţire rapidă, ruptura socială, îngustarea credibilităţii, nivelarea ideologică, etc.) e posibil în contextul mondial (ridicarea Chinei şi a ţărilor arabe, decadenţa americană şi lipsa de sens europeană) şi intern (regresul demografic, distanţarea românilor din Diasporă, îndatorarea până la faliment, etc.) să ne trezim că România se pregăteşte în următorele secole de dispariţie.

Romania Noua - Florin I. Bojor

Astfel, din cele 4 antropologii semnalate mai sus, pas cu pas, gândirea comunist – nazistă va dispărea (moartea fizică a exponenţilor). Lupta dându-se între cele 3 antropologii rămase, iar acestora se va mai adăuga una: postmodernitatea stoică, reminiscenţă din cea comunistă şi relativizare a celei creştine.

Spre deosebire de acestea două, celelalte două (egoist – posesivă şi postmodernă hedonistă) urmează direcţia politică machiavelică şi viziunea istorică generalizată a acestora se restrânge în universul propriu, familiar şi de prieteni, cel mult. Pe termen scurt funcţionează (a funcţionat de altfel 20 de ani), însă pe termen lung aduce dispariţia naţională (exemplu, căderea Imperiului Roman, Imperiului Otoman, Imperiului Habsburgic, etc.).

Toate cele expuse anterior ţin de aspectul formativ al persoanei umane, însă pentru a ajunge la acest aspect trebuie avut în vedere latura informativă şi educaţională a următorilor 20 de ani. În calitate de profesor de liceu pot spune, oarecând analfabeţii erau cei ce nu mergeau la şcoală, astăzi analfabeţii sunt cei ce merg la şcoală.

Romania Noua - Florin I. Bojor

Sistemul educaţional actual pentru generaţia postmodernă este unul anacronic din perspectiva rezultatelor: nu avem cetăţeni specializaţi în muncile cotidiene şi domestice (tâmplari, electricieni, bucătari, instalatori, constructori, etc.). Intelectualizarea excesivă din ultimii ani, nu răspunde tipologiei elevului postmodern, nevoilor pieţei, şi natalităţii în curs de scădere. Sistemul formează „persoane care nu gândesc”, căci se uită finalitatea formaţională a învăţământului. Aplicarea reformei educaţionale Băsescu sper să însemne ieşirea din orbecăiala sistemului educaţional din prezent.

Prin urmare, încarnarea filosofiei binelui comun (Sf. Tomas de Aquino) sau a interesului general (Aristotel) şi a minimului de justiţie socială explicită (pentru naşterea speranţei, ambiţionarea muncii şi a natalităţii) reprezintă singura ieşire pe termen lung din decadenţa actuală a poporului român.

Romania Noua - Florin I. Bojor

Cum? Prin aducerea în prim plan a reprezentanţilor postmodernităţii creştine şi a postmodernităţii stoice, care să confere credibilitate discursului public prin coerenţa în viaţa personală (mesianism politic). Iar ca şi structură de acţiune: partidul proiect, concret, pragmatic (ideologiile dreapta, stânga, centru au murit).

Adică, un partid postmodern care afirmă principiile de schimbare a mentalităţii, unitate a neamului românesc şi regenerare a economiei; afirmă valorile democratice europene şi promovează o moralitate creştină tradiţională (principii generale) şi are ca şi obiective:

–       Relansarea economică prin accentuarea industriei energiilor renovabile (România are un potenţial puternic în acest sens: energie eoliană, energie hidroelectrică, carburanţi ecologici, etc.); prin accelerarea dezvoltării infrastructurii (program de angajare directă pentru firme mici şi mijlocii, puşcăriaşi); prin promovarea turismului (exploatarea mitului „Dracula” şi „Nicolae Ceauşescu”) şi a comerţului la nivel naţional şi internaţional (crearea lanţului de supermarketuri – BioRom, care să comercializeze exclusiv produse româneşti);

Romania Noua - Florin I. Bojor

–       Identificarea, recuperarea şi conservarea valorilor româneşti de pretutindeni (program de întoarcere acasă a românilor din Diasporă, care vin cu o experienţă nouă în muncă şi pot reforma mecanismul muncii din România, consolidarea lingvistică şi culturală a familiilor de români care vor rămâne definitiv în străinătate, politica de recunoaştere a lor acolo ca şi minoritate etnică, etc. (credibilitatea financiară a României ţine şi de forţa Diasporei);

–       Unirea Basarabiei cu România (investiţii directe ale României în Rep. Moldova şi crearea unui partid care să cuprindă studenţii basarabeni educaţi în România);

–       Depolitizarea instituţiilor publice şi impunerea criterilor meritocratice (funcţionalitatea celor 4 legi fundamentale ale Reformei Băsescu (muncii, justiţiei, protecţiei sociale, educaţiei);

–       Relansarea agriculturii prin încurajarea producătorilor de produse ecologice şi împăduriri masive (pe o piaţă cu agricultură industrializată (Spania, Italia, Grecia, Franţa, Germania) numai produsele biologice româneşti mai pot concura: lanţ supermarketuri – BioRom) apoi planul „împădurile rapidă” cu exploatare la 20 şi 30 de ani pentru lemn în consumul domestic, încălzire şi industrial (renumele internaţional al lemnului românesc);

Romania Noua - Florin I. Bojor

–       Descentralizarea sistemului administrativ prin transfer real de atribuţii şi finanţare obiectivă de la instituţiile centrale la cele locale (Modelul Bojor de Regionalizare);

–       Debirocratizarea masivă a întregului sistem din România şi informatizarea acestuia (legile Reformei Băsescu sunt bune, însă normativele de aplicare nasc un circuit complicat care le decredibilizează şi implicit nasc posibilitatea corupţiei);

–       Practicarea şi implementarea unor politici fiscale echitabile, menite să asigure justiţie socială, echilibru profesional şi să ambiţioneze munca.

Pentru toate aceste măsuri de evoluţie a următorilor 20 de ani e nevoie de oameni NOI, care să creadă în ceea ce fac şi să-şi demonstreze credinţa prin modelul de viaţă personal.

Nu promisiunea câştigului mai poate da viaţă sistemului social, economic şi politic din România, ci credibilitatea jertfei, a sacrificiului din partea agenţilor sistemului. Legile, oricât de bune ar fi ele, fără oameni care să le aplice realist, care să gândească cum să le aplice mai bine şi să demonstreze ei înşişi aplicarea lor, nu au nici un efect.

Schimbarea începe din interiorul omului, fără acest lucru, chiar legea e prilej de poticnire şi fraudă. Dacă nu vor fi lăsaţi şi ajutaţi oamenii postmodernităţii creştine şi stoice să direcţioneze spaţiul public în timpul următor, România va pierde şi pe termen lung, inclusiv cei bogaţi vor sărăcii şi cei puternici vor deveni slabi…

Prof. Florin I. Bojor

Marţea Gândirii Creştine: Despre Rugăciune…

Marţea Gândirii Creştine: Despre Rugăciune...

Clubul International Transilvania şi

Protopopiatul Ortodox Român Bistriţa

vă invită la

Ciclul de Conferinţe

 Marţea Gândirii Creştine

 Despre Rugăciune…

Părintele Chiril de la Parva,

stareţul Mânăstirii Sf. Ap. Petru şi Pavel, Parva   

20 decembrie 2011, ora 18:00

 Loc: Sala de Conferinţe

a Protopopiatul Ortodox Român Bistriţa,

Piaţa Unirii 9, Bistriţa

 Întâlnirile de seara ale Clubului International Transilvania

www.clubultransilvania.wordpress.com              0749.705.243

 

 

El Martes del Pensamiento Cristiano

Marţea Gândirii Creştine Despre Rugăciune…

El Club Internacional Transilvania y el Arciprestado Ortodoxo Rumano Bistrita, Transilvania le invita al Ciclo de Conferencias: “El Martes del Pensamiento Cristiano
Sobre la Oración…

Padre Chiril de Parva, abad del monasterio de San Pedro y Pablo, Parva

20 de diciembre 2011, 18:00 horas

Lugar: Sala de Conferencia del Arciprestado Ortodoxo Rumano Bistrita, Plaza de la Unió, no. 9. Bistrita, Transilvania, Rumania

Los encuentros de la tarde del Club Internacional Transilvania

Florin I. Bojor, secretario del Club Internacional Transilvania

www.clubultransilvania.wordpress.com

0040.749.705.243

The Christian Tuesday Thought

Marţea Gândirii Creştine Despre Rugăciune…

The Transylvania International Club and the Romanian Orthodox Arxiprest of Bistrita invites you to a Cycle of Conferences: “The Christian Tuesday Thought”

About the praying…

Father Chiril from Parva, abbot of the monastery of St. Peter and Paul, Parva

December 20, 2011, 18:00

Location: The Romanian Orthodox Arxiprest Room Conference Bistrita, Union Square 9, Bistrita, Transylvania, Romania

The Evening meetings of the International Club Transylvania

Florin I. Bojor, secretary of the Transylvania International Club

www.clubultransilvania.wordpress.com

0040.749.705.243

Ce s-a întâmplat cu România Nouă?

Finalitatea  proiectului România Nouă  a fost şi este aceea de a schimba mentalitatea românilor din ţară, în alte cuvinte: curentul postmodern din România. De aceea, la început România Nouă a fost ziarul Mişcării Românilor din Europa, MRE, prima organizaţie românească paneuropeană ce adună asociaţii româneşti din aproape toate colţurile Europei.

Apoi din ziar, România Nouă a devenit proiect de partid politic în România: Partidul Românilor din Diasporă.

Am pornit împreună cu toţi membrii fondatori şi colaboratorii noştri la realizarea acestui partid, folosind ca şi bază încadrarea românilor în concepţia europeană contemporană, unde ideea este mai importantă oarecum decât persoana. Dar particularitatea românilor este diferită; întors în România am observat că mentalitatea noastră este într-o oarecare privinţă mult mai postmodernă decât în întreaga Europă. Imperiul ideilor în România este anihilat, ce e cel mai important: persoana, cine vorbeşte, nu ceea ce spune.

Dacă la început, folosind metoda tradiţională cercul România Nouă a început să strângă semnături pentru legalizarea Partidului România Nouă (25.000 din 17 judeţe, minim 700 pe judeţ), pas cu pas au realizat că scopul central al mişcării: schimbarea mentalităţii era departe de înfăptuire.

Oamenii acordau acea semnătură de susţinere, însă considerau că România Nouă va fi tot acelaşi lucru ca şi politica românească. Mereu erau întrebările: cine e în spate? Ce se urmăreşte defapt? Ce fapte meritorii de “importanţă universală” au făcut membrii fondatori ca să le acordăm semnătura? Ce primim în schimb?

În concluzie, era tipica mentalitate paternalistă a milogului, a slugii: “noi vă dăm semnătura, voi ce ne daţi?” “Să vedem ce se dă…”

Prin urmare, a înmatricula un nou partid politic care să doarmă într-un sertar cu acte şi pe o pagină de internet nu merită atâta osteneală din partea membrilor fondatori şi a colaboratorilor acestora.

Atunci, ce e de făcut?

  1. Continuarea şi accentuarea în Spania a politicii Partidului Românilor din Spania, PIRUM, care după alegerile locale din Mai 2011 este considerat de presa spaniolă ca “revelaţia alegerilor”, “al cincilea partid din Spania cu viitor după marile partide spaniole”,  etc.
  2. Continuarea şi accentuarea spiritului revoluţiei postmoderne spaniole: 15 M unde cercul PIRUM a fost şi este activ.
  3. Afirmarea României Noi, RN ca şi curent de gândire postmodernă, depăşind graniţele de partid politic (adevărata problemă a României fiind mentalitatea şi sistemul).   
  4. Accentuarea (prin reafirmare şi mediatizare) şi pregătirea personalizată a candidaţiilor cercului România Nouă ca şi noii oameni care se dedică existenţial spaţiului public. Prezentarea candidaţiilor România Nouă la alegerile din 2012 din România în calitate de independenţi, pentru ca personalitatea candidaţiilor să fie scoasă şi mai tare în evidenţă.