Arhive blog

R. Moldova: săracă de dragul independenţei – Catalunia: unită de dragul bogăţiei

R. Moldova VS Catalunia - independenta

R. Moldova VS Catalunia – independenta

Pentru orice ţară independenţa poate fi libertate sau singurătate. Libertatea duce la prosperitate, dar singurătatea la sărăcie. Când e libertate şi când e singurătate? În funcţie de contextul istoric, de poziţia geografică şi de circumstanţele politice.

România din secolul XIX şi prima parte a secolului XX prin independenţă şi-a câştigat bunăstarea, România secolului XXI, la marginea Uniunii Europene prin aceeaşi independenţă şi-ar fi câştigat singurătatea, adică sărăcia. De aceea, faptul că am cedat o parte din independenţa noastră Uniunii Europene ne-a adus o oarecare bunăstare, dacă nu am fi făcut aşa e suficient să ne uităm la R. Moldova, la Ucraina, la Serbia şi să vedem cât de bine o duc…

În R. Moldova, dincolo de politicienii rămaşi în vremea războiului rece se pune problema profesorilor, a medicilor şi a micilor oameni de afaceri, adică a elitei educative, medicale şi patronale a ţării. Cum de profesorii şi medicii stau atât de flămânzi şi umiliţi de dragul independenţei? Cum de oamenii de afaceri stau atât de înjosiţi la mâna politicienilor? Cum de sunt atât de creduli să-şi imagineze că la graniţa dintre două imperii încordate UE şi Rusia, lor le va fi bine? Cum de nu văd că momentan prosperitatea şi siguranţa sunt în vest şi abia peste câteva generaţii poate vor fi în est, deşi politica Rusiei nu poate duce la aşa ceva.

În cealaltă parte a Europei, în Spania, în bogata regiune Catalunia, catalanii doresc să-şi câştige independenţa şi să-şi facă propriul stat, care să fie în Uniunea Europeană. Au făcut referendum, considerat ilegal de către Spania, au fost împiedicaţi la vot de către poliţiştii statali, au cerut medierea UE şi doresc să-şi declare unilateral independenţa.

Totuşi, jumătate din populaţia Cataluniei pare să-şi dorească mai degrabă unionismul cu Spania de frica sărăcirii. Efervescenţa şi bucuria procesului de independenţă au fost puse la pământ de către băncile catalane şi marile firme catalane care în aceste zile şi-au mutat sediile sociale în afara Cataluniei de frica rămânerii în afara Uniunii Europene.

Ca atare, aici graniţa între libertate pentru unii şi singurătate pentru alţii este foarte fină şi se pare că pragmatismul va învinge: vor alege bunăstarea în sânul Spaniei şi a UE şi vor încerca să reformeze Spania pentru a le fi şi mai bine.

Dacă în Catalunia două bănci: Caixa şi Sabadell au fost atât de pragmatice de frică să nu-şi piardă clienţii încât au influenţat statul spaniol ca să dea o lege ca ele să-şi poată schimba domiciliul social, în R. Moldova banii din bănci au fost furaţi de către politicieni şi mafia lor, celebrul jaf al secolului, rămânând ca tot oamenii săraci să plătească ca băncile să fie puse pe picioare.

În R. Moldova s-a crezut şi se pare că se mai crede că independenţi vor fi primiţi în UE, însă UE are fracturări în sânul ei precum Catalunia şi nu va accepta un stat independent ca Moldova fracturat în ideologii demult apuse.

Prin urmare, singura soluţie pentru bunăstarea R. Moldova este unirea cu România. Oare de ce moldovenii nu aleg pragmatismul unirii? Oare de ce profesorii, medicii şi micii oameni de afaceri nu aleg prosperitatea şi siguranţa pe care unirea cu România şi unirea cu UE o dau?

Prof. Florin I. Bojor  

Anunțuri

E ziuă naţională fără unirea Basarabiei cu România?

Unirea Basarabiei cu România

Unirea Basarabiei cu România

De ziua naţională a României, 1 decembrie ne aducem aminte că suntem români şi începem să evidenţiem faptele eroice ale românilor de la începutul secolului XX. Ne punem steaguri în geam, pe stâlpi, facem parade şi transmitem un mesaj de orgoliu naţional. Cam atât, melancolici, superficiali, bucuroşi că e nu lucrăm…

Dar prea puţini raportăm ziua naţională la prezent şi urmând exemplul înaintaşilor la unirea cu Republica Moldova. Nimeni dintre cei puternici n-are curajul sau interesul de a începe o campanie serioasă de sensibilizare a opiniei publice pentru unirea cu Basarabia şi implicit de a naşte o partidă unionistă.

Se pune întrebarea: de ce depărtarea de Basarabia?

  1. Patriotismul comunist a fost cultivat numai faţă de populaţia şi teritoriul României socialiste; Basarabia rămând o zonă uitată în mâna ruşilor;
  2. Natura bolnăvicioasă a patriotismului comunist (mitul cetăţii asediate, mitul conducătorului perfect, mitul supremaţiei naţionale, etc.) a adus cu sine saturaţia faţă de patriotism. În timp ce în Basarabia patriotismul reprezenta scutul conservării identităţii în faţa dezintegrării sovietice ruseşti;
  3. Indiferenţa românilor după 1989 faţă de chestiunile de politică externă;
  4. Orientarea slugarnică faţă de Occident – marele colac gratuit…
  5. Egoismul românilor şi lipsa de fraternitate pentru basarabeni (ce să avem noi cu „sărăntocii” ăia…);
  6. Slăbiciunea liderilor români faţă de o politică externă proprie (România printre primele state care a recunoscut independenţa R. Moldova);
  7. Incompetenţa politicienilor români pentru a avea o relaţie avantajoasă cu Rusia (preţul carburantului şi gazelor extrem de ridicat);
Unirea Basarabiei cu România

Unirea Basarabiei cu România

Una peste alta, Basarabia e în mintea multor români un teritoriu rusificat, sărăcit, infracţional, care nu merită importanţă, iar populaţia basarabeană nu este simţită ca fraternă, basarabenii nu sunt pentru ei români. Se pare că modelul reunificării germanilor este departe de mentalitatea noastră restrânsă în individualism.

Totuşi există o mână de tineri, mulţi dintre ei basarabeni care i-au convins pe prietenii lor că pentru a fi demni, vertebrali, buni, generoşi e nevoie să ieşim din egoism şi să gândim: „Iată cât de bine şi cât de plăcut este ca fraţii să locuiască împreună!” (Ps 133,1) sau la faptul că, un stat România care să cuprindă şi Basarabia ar fi mult mai puternic.

Aceştia sunt tinerii, asociaţiile şi ONG-urile grupate în Platforma Civică Acțiunea 2012 care a venit cu o iniţiativă ingenioasă înaintea alegerilor parlamentare din 9 decembrie invitând personal (la telefon sau direct) pe toţi candidaţii la Parlament să semneze Pactul pentru Basarabia www.pactbasarabia.ro

Oare care dintre politicienii bistriţeni este interesat de unirea Basarabiei cu România?

Prof. Florin I. Bojor

200 de ani de la anexarea Basarabiei

200 de ani de la anexarea Basarabiei

200 de ani de la anexarea Basarabiei

Pe data de 16 mai 1812, Rusia Imperialistă inaugura şirul de ocupaţii al Basarabiei: ţaristă, mai întâi şi apoi cea bolşevică. Azi cifra istorică este rotundă: 200 de ani de la prima cotropire, dintre care cea mai mare perioadă sub patronajul vulturului ţarist şi a secerei, ciocanului şi stelei comuniste.

Acum, Republica Moldova este un stat ce încă nu ştie prea bine înspre ce să navigheze, vest sau est, macinată de altfel, ca şi tot blocul estic de neocapitalism şi liberalism. Însă în contextul post-comunist capitalismul devine feroce iar liberalismul o sălbăticie…

16 mai e un moment care adesează o mare întrebare: se mai pot uni cele două ţări române? Ce ar trebui făcut pentru unire?

200 de ani de la anexarea Basarabiei

200 de ani de la anexarea Basarabiei

Contextul actual în care se află România: membră a Comunităţii Europene şi NATO aduce cu sine multe avantaje, dar în acelaşi timp necesitatea de reformă a sistemului pentru realizarea unirii Moldovei cu România.

În primul rând, se cere ca politica externă a României să fie direcţionată în acest sens. Politicienii români trebuie să dorească unirea celor două state, dar oare vor acest lucru? sau poate interesele meschine în vederea îmbogăţirii rapide le consumă toată puterea de gândire, de simţire şi implicit tot interesul. Până când iubirea de avere personală făcută pe spinarea contribuabilului va sacrifica misiunea la care au fost aleşi? Până când mentalităţile comuniste, debusolate de viaţă, vor conduce din spate suprimând interesele identităţii naţionale? Până când vom fi atât de fraieri să nu vedem lipsa de perspectivă a multor partide politice sau discursul anacronic şi lipsit de dorinţă de acţiune, al aşa-ziselor partide naţionaliste?

200 de ani de la anexarea Basarabiei

200 de ani de la anexarea Basarabiei

În al doilea rând România trebuie să propună o ofertă atrăgătoare pentru românii de dincolo de Prut, în sensul că aceştia prin intrarea în componenţa statului român să ducă un nivel de viaţă mai bun, să beneficieze de aceleaşi drepturi ca şi ceilalţi cetăţeni, să aibe un sistem autonomic care să le permită propria gestionare a fondurilor şi luare a deciziilor pe plan regional, local.

Problema care o ridică unificare celor două state, pe plan intern, o constituie minorităţile care locuiesc în Moldova: ucraineni, ruşi, găgăuzi, bulgari, etc. Faţă de acestea, România trebuie să le propună autonomia regională judeţeană (raională), pentru ca ele să nu se simtă dominate, mai bine zis cucerite de către statul român. Coerenţa raportării majorităţii la minorităţi, în toate părţile României, ne obligă la cooficialitazarea limbilor rusă şi ucraineană în ţinuturile unde aceste minorităţi reprezintă o majoritate simplă a populaţiei. Ca atare, autonomia regională judeţeană (raională), financiară, cooficializarea lingvistică sunt absolut necesare pentru ca propunerea de unire să primească atributele de actualitate în contextul paneuropean.

200 de ani de la anexarea Basarabiei

200 de ani de la anexarea Basarabiei

Principiul sistemului de guvernare îl reprezintă „unitatea în diversitate”. Aceste minorităţi reprezintă „diversitatea” (etnică, lingvistică) care prin autonomie se integrează în unitatea statului.

Pe plan extern, interesele Rusiei şi Ucrainei s-ar părea că intră în interferenţă cu dorinţa de unire a românilor. Aceste state doresc un stat tampon între Comunitatea Europeană şi ele, iar în acest fel Moldova este un satelit al lor. Ce e de făcut?

O politică inteligentă de bună vecinătate şi o serie de măsuri economice care să fie atractive oamenilor de afaceri din Rusia şi Ucraina care conduc defapt puterea politică a celor două state.

Dar dincolo de toate e nevoie de oameni la înălţimea timpului, avem aceşti oameni? 

Prof. Florin I. Bojor