Arhive blog

Thanks for Condolences!

Ioan Bojor

Ioan Bojor

Four months have passed since my father John Bojor died. Only now I found the strength to thank you on behalf of myself and my family for yours messages, thoughts and consolation.

Any expected or unexpected departure of any person and especially a parent leaves into the family a gap. A depth that draws itself deep thoughts, memories, regrets and a lot of love.  A depth of existence that condenses time and space.

In this situation you can best see the need for faith in the resurrection and the reality response that Jesus Christ, the Christian God offers. If I wouldn’t believe and expect „the resurrection of the dead and the eternal life” I do not know how I would explain the meaning of my life.

Until then remains the thread of love translated into the prayer for those who left, by which we pour into eternity and we return to our God. So long, my father! See you soon, my husband!

Prof. Florin Ioan, Florina Simona and Garofita BOJOR

Cine a fost Ioan Bojor?

Ioan Bojor

Ioan Bojor

Ioan Bojor s-a născut în localitatea Zagra din Judeţul Bistriţa-Năsăud, în 2 februarie 1952, într-o familie de ţărani români, fiind cel dintâi fiu a lui Flore Bojor şi al Nastasiei. Universul copilăriei l-a marcat mult; şcoala primară, întâmplările şi trăirile timpului şi spaţiului infantil vor fi adesea evocate pe tot parcursul vieţii.

În adolescenţă, ca majoritatea tineriilor de pe valea Someşului şi de pe Câmpie, în contextul industrializărilor masive, a părăsit satul şi lumea lui, îndreptându-se spre oraş. A intrat la Şcoala Profesională de Construcţii Mecanice din Bistriţa pe care a absolvit-o cu diploma de lăcătuş mecanic şi apoi Liceul cu Diploma de Bacalaureat la Seral.

A plecat la Cluj-Napoca, unde va intra la Şcoala de Soferi Profesionişti pe care a terminat-o cu categoriile de conducere specifice. Şi-a definitivat studiile prin Absolvirea şcolii de maiştri din Bistriţa, specializarea proiectant tehnic în construcţii metalice.

Stadiul Militar l-a efecutat la Tulcea. Întors în Bistriţa va intra ca şi proiectant tehnic la Fabrica „Utilaj” devenită ulterior Comelf, unde a lucrat timp de 25 de ani.

Tot în acest timp se căsătoreşte cu Garofiţa Varga, originară din Lechinţa, cu care va avea 2 copii: Florin Ioan şi Florina Simona.

Schimbările economice, sociale şi politice de după Revoluţia din 1989, ca de altfel pentru toţi românii, au însemnat afirmarea unor ambiţii de bunăstare a vieţii, astfel, Ioan Bojor împreună cu soţia sa şi familia au început să-şi construiască propria casă. A încercat şi afaceri personale, lucrând apoi 2 ani ca şi portar la Universitatea Babeş- Bolyai, extensia Bistriţa.

Derapajul economic treptat al acestor 20 de ani, au făcut ca acum 10 ani, Ioan Bojor să emigreze în Spania. Timpul petrecut în Spania va însemna o cotitură în mentalitatea şi cunoaşterea valorilor democratice şi europene din Peninsula Iberică. Va studia la Scoala de Limbi Moderne spaniola şi catalana şi va călătorii împreună cu familia prin toată Europa. Aici a lucrat în construcţia de locuinţe la firma Can Record din Sant Celoni, Barcelona.

Ioan Bojor a fost un familist convins, sprijindu-şi familia cu toată priceperea, munca şi dragostea. În plan public a fost membru fondator al mai multor organzaţii din Diasporă: Partidul Românilor din Spania, PIRUM; Casa România din Catalunia – Centrul Cultural Român din Barcelona; Asociaţia Culturală Română – Catalană;  Mişcarea Românilor din Europa, MRE. De asemenea, a impulsionat apariţia primului şi singurului Dicţionar Român – Catalan / Catalan – Român.

A trecut la cele veşnice pe 24 ianuarie 2012, într-un accident de muncă în localitatea Cistella, Catalunia, Spania.

Ca şi pasiuni a fost interesat de gândirea umană, politică, muzică populară, agricultură, construcţii metalice şi civile şi a încercat să fie cât se poate de apropiat de Biserică, crezând mult în unirea Bisericii Apusene cu cea Răsăriteană.  

Acest panegiric a fost citit, marţi 7 februarie 2012 la înmormântarea lui Ioan Bojor. Dumnezeu să-l ierte! Până la următoarea întâlnire la învierea morţilor…

Prof. Florin I. Bojor

La căpătâiul tatălui meu

Ioan Bojor

Pe Crucea Ta stăm înşiraţi în cuie

Şi paşii noştri duc către mormânt,

Fără a şti când e şi unde

Credinţa noastră cere un pământ.

Ne-am risipit viaţa şi unde nu e

Şi-am alergat în faptă şi cuvânt,

Fără a şti când locul şi ceasul vine

Cu uşa care duce pe un alt pământ.

Între dorinţe, gânduri şi cerinţe

Ne-am învârtit în cercul vieţii strâmt,

Şi căutam să dorm pe Crucea Ta, Iisuse

Fără a şti că Crucea Ta e pe un alt pământ.

Din toţi cei ce-i avem în astă lume

Când pleacă tatăl tău fără cuvânt,

Ai vrea să-i simţi buzele calde pe-a ta frunte

Şi să îţi spună că-i este bine pe acel pământ.

Dar mută este poarta care ne desparte

Şi numai Domnul s-a întors ca să ne dea cuvânt,

De atunci, iubind ne tot rugăm în coate

Ca să te joci cu tata pe acel pământ.

După ce lumina rece a soarelui dispare

Şi întunericul mă muşcă trimfând,

Mă-ntorc la tine să îţi cer iertare

Şi te aştept în prag pentru un nou pământ.

Florin I. Bojor