Arhive blog

E oprită hoţia prin Modelul Alternativ de Regionalizare Judeţeană?

E oprită hoţia prin Modelul Alternativ de Regionalizare Judeţeană?

E oprită hoţia prin Modelul Alternativ de Regionalizare Judeţeană?

Problema fundamentală a sistemului actual centralizat este permisivitatea hoţiei morale; supraevaluarea costurilor de investiţii, administrare şi întreţinere; ineficienţa unor investiţii publice şi lipsa lor de necesitate actuală; risipa banului public, etc. În alte cuvinte, este mai uşor să furi atunci când banii sunt puşi într-un singur coş.

Descentralizarea prin Modelul Alternativ de Regionalizare Judeţeană face furtul banului public mult mai dificil. Dacă sistemul actual şi-a arătat faţa, iar societatea civilă şi presa au semnalat derapajele grave de la corectitudinea morală a agenţilor publici din statul român, noul sistem al regiunilor va merge în acelaşi sens în proasta administrare a spaţiului public.

De ce? Pentru că ambele sisteme, cel centralizat şi cel al regiunilor de „dezvoltare” lasă o distanţă imensă între plătitorul de taxe şi admistratorul acelor bani. Fie Cluj,  fie Bucureşti distanţa administrativă structurală şi psihologică este enormă…

În schimb, Modelul Alternativ de Regionalizare Judeţeană permite un mai mare control al banului din perspectiva plătitorului, cu cât distanţa dintre guvernat şi guvernator este mai mică, cu atât participarea guvernatului este mai mare.

Prin urmare, participare mai mare din partea populaţiei în actul administrativ se realizează atunci când formaţiunea administrativă este mai mică. De aceea, Modelul Alternativ de Regionalizare Judeţeană este mult mai democratic decât celelalte două.

În alte cuvinte, în cazul bistriţenilor participarea acestora într-o Regiune Judeţeană Bistriţa-Năsăud este mult mai activă, puternică, responsabilă şi eficientă decât în viitoarea Regiune Nord-Vest unde sunt alte câteva judeţe.

Revenind la tema hoţiei morale adminstrative, controlul public este mult mai eficace, direct şi cu repercusiuni reale atunci când distanţa dintre administratorul lucrărilor publice şi beneficiarul acestora este mai mică.

Asta nu înseamnă că într-un sistem Alternativ de Regionalizare Judeţeană nu se poate fura… Dar raportat la sistemul centralizat şi cel al regiunilor de dezvoltare, modelul de regionalizare judeţeană este mult mai aproape de cetăţean, căci acesta se poate exprima mult mai uşor guvernatorului şi astfel, să împiedice furtul, risipa, minciuna, înşelătoria şi haosul administrativ.

Prof. Florin I. Bojor     

Modelul Bojor ajunge la Traian Băsescu

Preşedintele României, Domnul Traian Băsescu a luat cunoştiinţă despre Modelul Bojor de Regionalizare Judeţeană.

Faptul că Preşedintele României află şi meditează asupra Modelului meu de Regionalizare Judeţeană mă bucură şi sunt încântat să văd că primul om din statul român este deschis şi la propuneri paticulare, care nu vin din partea partidelor politice din România.

E remarcabilă şi deschiderea Domnului Consilier de Stat, Gabriel – Cristian Piscociu care a prezentat Modelul Bojor preşedintelui României, afirmând: “Vă mulţumim pentru mesajul referitor la reorganizarea administrativ-teritorială a României şi vă informăm că am supus atenţiei Preşedintelui României, domnul Traian Băsescu, punctul dumneavoastră de vedere.”

Modelul Bojor de  Regionalizare Judeţeană nu este o răbufnire după o discuţie la o bere, sau o idee de a fi în pas cu discuţia momentului: regionalizarea; căci de 3 ani de zile lucrez prin bibliotecile din Spania, Italia şi Anglia la realizarea unui sistem administrativ, politic şi financiar viabil pentru România.

Pentru scrierea acestei cărţi (implicit întocmirea acestui sistem) am făcut şi un an de economie la Barcelona, studiind circuitul financiar al unui sistem descentralizat.

Sper ca anul acesta să termin această carte şi să public întreg Sistemul de Autonomii al României!

Cartea aceasta va cuprinde mai multe capitole despre necesitatea de Autonomie Regională Judeţeană, sistemul centralizat şi Autonomia  Regională Judeţeană. Va defini pe limba omului de rând terminologii, precum: autonomie regională judeţeană, autonomie etnică şi autonomie teritorială.

Apoi se va axa pe descrierea noului sistem: Autonomia Regională Judeţeană Administrativă (Parlamentul Regional Judeţean, Prefectul, Oraşul, Comuna, sistemul electoral); Autonomia Financiară (impozite, criterii de impozitare, distribuirea fondurilor şi accesarea banilor europeni, sufocarea birocratică; încheindu-se cu Autonomia Culturală (cooficialitate lingvistică şi multietnicitate) şi conchizând întreg discursul în programa de unificare a Basarabiei cu România (Visez o Românie Mare).

Iar ca şi studiu de caz va fi prezentat: Statutul de Autonomie al Regiunii Judeţene Bistriţa-Năsăud (model pentru celelalte 41 de judeţe ale României).

Modelul Bojor de Regionalizare Judeţeană

Reforma sistemului administrativ are în vedere  două principii: eficienţă şi economie bugetară, consider că nu este necesar înfiinţarea unor instituţii regionale cu jurisdicţie asupra unei provincii determinate, după cum afirmau autorii Memorandumului către Parlament pentru construcţia regională a României:  „propunem, din aceeaşi perspectivă, discutarea înfiinţării unor consilii regionale sau a parlamentelor provinciale localizate în reşedinţe regionale sau capitale provinciale” (1938) sau popunerea actuală a Partidului Democrat Liberal, PDL – Traian Băsescu sau propunerea Uniunii Social Liberale, USL.

Acest lucru ar aduce cu sine cheltuieli auxiliare, birocratizare şi ineficienţă, de aceea propun ca autonomia regională să se exercite asupra fiecăruia dintre cele 41 de judeţe ale României în parte, adică să nu creăm parlamente provinciale, spre exemplu un Parlament al Transilvaniei, al Banatului, sau al Moldovei, etc., ci Instituţia Consiliului Judeţean şi Prefectura să fie reformate sub principiul descentralizări.

Cu alte cuvinte, Consiliul Judeţean să devină un Parlament Judeţean autonomico-regional, care să îndeplinească puterea legislativă a autonomiei regionale. El îşi exercită activitatea asupra unui spaţiu regional identificat cu fiecare judeţ în parte, şi nu cu o provincie istorică, astfel Parlamentul Judeţean reprezintă forul autonomic regional. România şi Transilvania implicit fiind împărţită în 41 de judeţe autonomice.

În sistemul actual, Consiliul Judeţean este o gaură neagră în buget! Sunt plătiţi consilieri care nu au putere de muncă, în sensul că Sistemul centralizat nu le permite prin atribuţiile lor să-şi îndeplinească ţelul pentru care au fost aleşi: bunăstarea spirituală, socială şi financiară a cetăţenilor judeţului care i-a ales. Pe de o parte sistemul este rău în înşăşi structura lui, iar pe de altă parte, meschinătatea multor aleşi, care fiind expresia unei liste electorale cu distribuiri şi redistribuiri nu sunt la înălţimea momentului şi la necesitatea de bine comun a societăţii româneşti.

În sistemul de autonomie regională judeţeană al României Instituţia Prefectului reprezintă puterea executivă a judeţului. Locuitorii judeţului în sistemul democraţiei reprezentative îşi dăruiesc dreptul de guvernare executiv prefectului, ca atare însărcinarea cu atribuţiile cetăţenilor se face numai prin intermediul votului uninominal, direct, unic, secret şi nu prin numire. Adică modelul exercitării puterilor legislative si executive în regiunile occidentale.

La cele spuse anterior, iubitorul sistemului centralizat ar putea replica: această reformă administrativo-politică o inventezi tu, de unde ştiu că va da roade şi nu va fi un eşec devastator pentru ţară?

Întrebare la care răspundem având în vedere mai multe puncte: mai întâi, nefuncţionalitatea Consiliului Judeţean naşte dorinţa de schimbare. De ce să plătesc o instituţie care nu-mi aduce un folos explicit? De ce să menţin o infrastructură administrativă neutilizată la maxim? De ce să risipesc banii pentru nişte funcţii ineficiente? De ce să mă subjug economic unei instituţii care n-are putere decizională obiectivă şi legitimă pentru necesităţile noastre?

În al doilea rând, nu inventez un nou sistem, ci traduc şi aplic la realităţile existente în România şi mentalitatea noastră, sistemul Spaniol reformat al provinciilor şi comunităţilor, şi european descentralizat în general.

Iar în al treilea rând, succesele obţinute de sistemele descentralizate în era modernităţii târzii şi a postmodernităţii actuale reprezintă o garanţie a realităţii pe care  o propovăduiesc.

Pe drept cuvânt, M. Calamo Specchia afirma citându-l pe J. Rivero (Fédéralisme et Déconcentration, 1949, p. 55)  entitatea teritorială trebuie să fie administrată de autoritatea desemnată în sânul comunităţii locale, în modul în care organul „exprimă colectivitatea, iar colectivitatea se recunoaşte în el”.

În concluzie, pentru descentralizare nu e nevoie de crearea unor noi instituţii ci de transferul real, direct, practic de putere, de colectare şi adminstrare a banilor, de responsabilitate, de clarificare şi echilibrare, în conformitate cu principiile de subsidiaritate şi solidaritate a celor pe care le avem: Consiliul Judeţean, respectiv Prefectura.