Arhive blog

Modelul Bojor în discuţie la Guvernul României

Dacă acum câteva zile, Preşedintele României, Domnul Traian Băsescu a luat cunoştiinţă de Modelul Bojor de Regionalizare Judeţeană, acum acest model de regionalizare a ajuns în discuţie la Guvernul României.

Astfel, în 22 iunie 2011 Secretariatul General al Guvernului României a transmis Modelul Bojor „spre analiză şi informare” Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Apoi, Unitatea Centrală pentru Reforma Administraţiei Publice prin Domnul Director Petru Ţăgorean, în 4 iulie 2011 mi-a adresat următorul mesaj: „ca urmare a propunerilor dumneavoastră adresate primului-ministru (…) referitoare la regionalizarea judeţeană, vă informăm că propunerile dumneavoastră vor fi analizate şi avute în vedere în situaţia iniţierii unor proiecte de acte normative care să modifice şi / sau să completeze legislaţia în domeniu.”

M-am bucurat că Modelul Bojor de Regionalizare Judeţeană este văzut de către persoanele din Guvernul României o variantă posibilă în afara modelelor PDL, USL sau separatiste maghiare.

Prin respectarea şi încarnarea celor 4 note sau caracteristici (A. Conformitatea cu mentalitatea românească; B. Egalitatea cetăţenilor în faţa statului român; C. Eficienţa şi D. Economia bugetară) Modelul Bojor de Regionalizare Judeţeană este superior celorlalte modele PDL, USL şi modelelor separatiste maghiare.

Modelul Bojor de Regionalizare Judeţeană va apărea anul acesta într-o carte care va cuprinde mai multe capitole despre necesitatea de Autonomie Regională Judeţeană, sistemul centralizat şi Autonomia  Regională Judeţeană.

Va defini pe limba omului de rând terminologii, precum: autonomie regională judeţeană, autonomie etnică şi autonomie teritorială.

Apoi se va axa pe descrierea noului sistem la toate nivelele de administraţie şi reprezintă o muncă sistematică de 3 ani de zile prin bibliotecile din Spania, Italia şi Anglia pentru realizarea unui sistem administrativ, politic şi financiar viabil pentru România.

Detalii despre Modelul Bojor de Regionalizare Judeţeană pe www.florinioanbojor.wordpress.com

Modelul Bojor de Regionalizare Judeţeană

Reforma sistemului administrativ are în vedere  două principii: eficienţă şi economie bugetară, consider că nu este necesar înfiinţarea unor instituţii regionale cu jurisdicţie asupra unei provincii determinate, după cum afirmau autorii Memorandumului către Parlament pentru construcţia regională a României:  „propunem, din aceeaşi perspectivă, discutarea înfiinţării unor consilii regionale sau a parlamentelor provinciale localizate în reşedinţe regionale sau capitale provinciale” (1938) sau popunerea actuală a Partidului Democrat Liberal, PDL – Traian Băsescu sau propunerea Uniunii Social Liberale, USL.

Acest lucru ar aduce cu sine cheltuieli auxiliare, birocratizare şi ineficienţă, de aceea propun ca autonomia regională să se exercite asupra fiecăruia dintre cele 41 de judeţe ale României în parte, adică să nu creăm parlamente provinciale, spre exemplu un Parlament al Transilvaniei, al Banatului, sau al Moldovei, etc., ci Instituţia Consiliului Judeţean şi Prefectura să fie reformate sub principiul descentralizări.

Cu alte cuvinte, Consiliul Judeţean să devină un Parlament Judeţean autonomico-regional, care să îndeplinească puterea legislativă a autonomiei regionale. El îşi exercită activitatea asupra unui spaţiu regional identificat cu fiecare judeţ în parte, şi nu cu o provincie istorică, astfel Parlamentul Judeţean reprezintă forul autonomic regional. România şi Transilvania implicit fiind împărţită în 41 de judeţe autonomice.

În sistemul actual, Consiliul Judeţean este o gaură neagră în buget! Sunt plătiţi consilieri care nu au putere de muncă, în sensul că Sistemul centralizat nu le permite prin atribuţiile lor să-şi îndeplinească ţelul pentru care au fost aleşi: bunăstarea spirituală, socială şi financiară a cetăţenilor judeţului care i-a ales. Pe de o parte sistemul este rău în înşăşi structura lui, iar pe de altă parte, meschinătatea multor aleşi, care fiind expresia unei liste electorale cu distribuiri şi redistribuiri nu sunt la înălţimea momentului şi la necesitatea de bine comun a societăţii româneşti.

În sistemul de autonomie regională judeţeană al României Instituţia Prefectului reprezintă puterea executivă a judeţului. Locuitorii judeţului în sistemul democraţiei reprezentative îşi dăruiesc dreptul de guvernare executiv prefectului, ca atare însărcinarea cu atribuţiile cetăţenilor se face numai prin intermediul votului uninominal, direct, unic, secret şi nu prin numire. Adică modelul exercitării puterilor legislative si executive în regiunile occidentale.

La cele spuse anterior, iubitorul sistemului centralizat ar putea replica: această reformă administrativo-politică o inventezi tu, de unde ştiu că va da roade şi nu va fi un eşec devastator pentru ţară?

Întrebare la care răspundem având în vedere mai multe puncte: mai întâi, nefuncţionalitatea Consiliului Judeţean naşte dorinţa de schimbare. De ce să plătesc o instituţie care nu-mi aduce un folos explicit? De ce să menţin o infrastructură administrativă neutilizată la maxim? De ce să risipesc banii pentru nişte funcţii ineficiente? De ce să mă subjug economic unei instituţii care n-are putere decizională obiectivă şi legitimă pentru necesităţile noastre?

În al doilea rând, nu inventez un nou sistem, ci traduc şi aplic la realităţile existente în România şi mentalitatea noastră, sistemul Spaniol reformat al provinciilor şi comunităţilor, şi european descentralizat în general.

Iar în al treilea rând, succesele obţinute de sistemele descentralizate în era modernităţii târzii şi a postmodernităţii actuale reprezintă o garanţie a realităţii pe care  o propovăduiesc.

Pe drept cuvânt, M. Calamo Specchia afirma citându-l pe J. Rivero (Fédéralisme et Déconcentration, 1949, p. 55)  entitatea teritorială trebuie să fie administrată de autoritatea desemnată în sânul comunităţii locale, în modul în care organul „exprimă colectivitatea, iar colectivitatea se recunoaşte în el”.

În concluzie, pentru descentralizare nu e nevoie de crearea unor noi instituţii ci de transferul real, direct, practic de putere, de colectare şi adminstrare a banilor, de responsabilitate, de clarificare şi echilibrare, în conformitate cu principiile de subsidiaritate şi solidaritate a celor pe care le avem: Consiliul Judeţean, respectiv Prefectura.