Arhive blog

Model Alternativ de Regionalizare

Modelul Bojor de Regionalizare Judeteana

Modelul Bojor de Regionalizare Judeteana

Modelul alternativ de regionalizare propus de către mine, modelul judeţean de regionalizare sau modelul Bojor de regionalizare revine în discuţia publică. Modelul va fi subiectul central al viitoarei cărţi despre regionalizare.

Cartea aceasta va cuprinde mai multe capitole despre necesitatea de Autonomie Regională Judeţeană, sistemul centralizat şi Autonomia  Regională Judeţeană. Va defini pe limba omului de rând terminologii, precum: autonomie regională judeţeană, autonomie etnică şi autonomie teritorială, etc.

Reprezintă munca de 3 ani de zile prin bibliotecile din Spania, Italia şi Anglia pentru realizarea unui sistem administrativ, politic şi financiar viabil pentru România.

Momentan, începând de anul trecut ideile centrale ale acestui model au ajuns în presă, la Guvernul României şi la Preşedinţia României.

Modelul Bojor de Regionalizare Judeţeană

Reforma sistemului administrativ are în vedere  două principii: eficienţă şi economie bugetară, consider că nu este necesar înfiinţarea unor instituţii regionale cu jurisdicţie asupra unei provincii determinate (…). DETALII AICI!

Modelul Bojor ajunge la Traian Băsescu

Preşedintele României, Domnul Traian Băsescu a luat cunoştiinţă despre Modelul Bojor de Regionalizare Judeţeană. (…). DETALII AICI!

Modelul Bojor în discuţie la Guvernul României

Dacă acum câteva zile, Preşedintele României, Domnul Traian Băsescu a luat cunoştiinţă de Modelul Bojor de Regionalizare Judeţeană, acum acest model de regionalizare a ajuns în discuţie la Guvernul României. (…). DETALII AICI!

Cele 4 Caracteristici fundamentale ale Modelului Bojor de Regionalizare Judeţeană

Modelul Bojor de Regionalizare Judeţeană are patru note sau caracteristici fundamentale în comparaţie cu Modelul Memorandumului (1938) sau Modelul PDL sau Modelul USL, sau modelele separatiste maghiare. (…). DETALII AICI!

Prof. Florin I. Bojor

Cele 4 Caracteristici fundamentale ale Modelului Bojor de Regionalizare Judeţeană

Modelul Bojor de Regionalizare Judeţeană are patru note sau caracteristici fundamentale în comparaţie cu Modelul Memorandumului (1938) sau Modelul PDL sau Modelul USL, sau modelele separatiste maghiare.

Acestea sunt: A. Conformitatea cu mentalitatea românească; B. Egalitatea cetăţenilor în faţa statului român; C. Eficienţa şi D. Economia bugetară.

A. Modelul Bojor nu este un import al realităţilor instituţionale occidentale cum sunt Modelele PDL sau USL, traduse din modelul francez (USL) sau din centralizarea medievală a voievodatelor (PDL), ci respectă întru totul psihicul colectiv din ultimii 100 de ani ai poporului român, astfel în perioada interbelică figura prefectului era cea centrală într-un judeţ, iar în timpul comunismului prim-secretarul PCR.

În concluzie, prin punerea instituţiei Prefectului ca şi organ executiv al Regiunii Judeţ, Modelul Bojor respectă figura centrală a gândirii româneşti contemporane la nivelul de judeţ. Cetăţenii desemnează prin vot uninominal, gospodarul – Prefectul care consideră a fi demn de a purta aspiraţiile, problemele şi necesităţile lor în ambit executiv.

Cu alte cuvinte, candidatul pentru funcţia de Prefect fiind domiciliat obligatoriu în judeţul pentru care candidează cunoaşte problemele cu care se confruntă comunitatea din care face parte şi implicit cetăţenii judeţului alegându-l prin vot uninominal îl însărcinează cu responsabilităţile executive direct pe el, nu o listă sau un partid care să desemneze o persoană despre care nu ştie mai nimic şi care este servilă celor care l-au pus în funcţie.  

B. Modelele separatiste maghiare au o mare deficienţă: aduc lipsa de egalitate între etnici români şi cei maghiari. Crearea de autonomii pe criterii etnice şi exclusiv teritoriale reprezintă o revenire în feudalismul evul mediu.

În Comunitatea Europeană şi statul unitar România nu se poate concepe privilegii de autonomii, dacă credem în valorile europene de fraternitate şi egalitate şi vrem să aplicăm principiul european de unitate în diversitate.

C. Transferul conducerii de la sistemul centralizat la cel autonomic în ambit administrativ aduce cu sine eficienţă, transparenţă şi cheltuieli mai mici pentru buget.

Eficenţa decurge din faptul că parlamentarul regional judeţean (fostul consilier judeţean), şi Prefectul Regional au puteri sporite, iar prin apropierea faţă de cetăţean (ei fiind, fie reprezentanţii unei comune sau al unui oraş, sau a întregului judeţ care i-au ales), cunoaşte mai bine problemele locale ale comunităţii din care vine şi implicit poate fi apelat mult mai uşor şi schimbat dacă cetăţenii consideră că nu îşi îndeplineşte atribuţiile.

Apropierea sistemului faţă de cetăţean deschide poarta transparenţei politice a funcţionarului, el nu mai este închistat într-o impotenţă juridică, cu alte cuvinte nu mai este o marionetă a conducerii de la centru, ci un membru activ în construirea şi consolidarea comunităţii pentru care a fost ales.

Dacă până acum, plăteam nişte posturi: de consilier judeţean sau prefect fără ca aceştia să aibe putere efectivă de guvernare prin însăşi funcţia pe care o deţin, prin intermediul autonomiei regionale judeţene se deschide poarta spre un sistem eficient care ajută cetăţeanul să prospere şi să-i rezolve problemele cu care se confruntă.

Modele PDL şi USL aduc ineficienţă, primul prin reducţionismul la cele 8 regiuni şi al doilea prin introducerea nivelului regional peste cel judeţean.

D. Economia bugetară rezidă pe deoparte din funcţionalitatea unor instituţii ineficiente până astăzi, iar pe de altă parte prin reducerea numărului de parlamentari la Parlamentul României.

Nu-şi mai au rostul atâţia senatori şi deputaţi când parlamentarii regionali judeţeni au putere de guvernare, şi administrarea directă a impozitelor şi fondurilor europene). Aceşti parlamentari regionali fiind aleşi printr-un nou sistem electoral care are ca şi principiu votul uninominal şi reprezentativitatea locală.

De altfel, sistemul centralizat face o ruptură între cetăţean şi conducere, născând birocraţia, iar unde este birocraţie este şi corupţie. În schimb, autonomia regională judeţeană apropie cetăţeanul de sistem, plătitorul de taxe are mai mare putere decizională fiind în legătură directă cu cel pe care l-a ales.

Dacă până acum parlamentarii (senatorii şi deputaţii) se bucurau de o intangibilitate funcţională, în alte cuvinte puteau dormi în fotoliile statului, transferul de putere şi diminuarea numărului lor prin unicitatea Camerei parlamentare conferă cetăţeanului accesibilitate decizională. 

Modelul PDL care afirmă că crearea cele 8 „voievodate” va aduce economia bugetară este o capcană, căci centralizarea sistemului aduce cu sine creşterea costurilor economice prin birocraţie, implicit corupţie (cetăţeanul fiind tentat să mituiască pentru a i se rezolva problema mai repede), apoi costurile de distanţă de spaţiu fizic între cetăţenii regiunilor şi capitala regiunii, etc.

Modelul USL care crează încă o suprastructură: 8 Parlamentele regionale fără a desfiinţa Consiliile Judeţene se înţelege de la sine că este mai scump: alte guri în plusde hrănit.

În concluzie, prin respectarea şi încarnarea celor 4 note sau caracteristici, Modelul Bojor de Regionalizare Judeţeană este superior celorlalte modele PDL, USL şi modelelor separatiste maghiare.