Arhive blog

Mulţumiri pentru Condoleanţe!

Ioan Bojor

Au trecut 2 luni de când tatăl meu, Ioan Bojor a murit. De abia acum am găsit puterea să vă mulţumesc în numele meu şi al familiei mele pentru mesajele, gândurile şi consolarea pe care ne-aţi transmis-o.

Orice plecare aşteptată sau neaşteptată a oricărei persoane, şi cu atât mai mult a unui părinte, lasă în cei rămaşi un gol. Un abis care atrage în sine gânduri, amintiri plăcute, regrete şi multă dragoste. O profunzime a existenţei care condensează timpul şi spaţiul.

În această situaţie se vede poate cel mai bine nevoia de credinţa în înviere şi realitatea răspunsului pe care Iisus Hristos, Dumnezeul creştinilor îl oferă. Dacă nu aş crede şi aştepta „învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie” nu ştiu cum mi-aş explica sensul vieţii mele.

Până atunci rămâne firul dragostei transpus în rugăciunea pentru cei plecaţi, prin care ne revărsăm în eternitate şi aşteptăm întoarcerea Dumnezeului nostru.  Pe curând, tatăl meu! Pe curând, soţul meu!

Prof. Florin Ioan, Florina Simona şi Garofiţa Bojor

Agusti Boadas: Era un creştin adevărat!

Ioan Bojor, Agusti Boadas

Ioan Bojor, Agusti Boadas

Cuvânt din partea Părintelui Profesor Augustin Boadas, călugăr franciscan şi doctor în filosofie şi teologie.

Pace şi bine tuturora!

Ioan a vrut să construiască un turn. Atât de mare şi de vizibil ca şi Turnul Babel. Solid şi puternic ca şi el. Cu o cruce şi un clopot. Pentru a reaminti tuturor celor care văd, din Bistriţa sau de mai departe, ceea ce spune Scriptura: „Dacă Domnul nu va construi casa, este inutilă dorinţa constructorului”.

Ei bine, la logodna lui Florin şi a Ioanei, turnul a fost deja făcut. Dar nimeni nu ştia. Nici unul dintre cei care am trecut, nu am ştiut să-l vedem. Uitaţi-vă în nord. Nu rataţi de Nordul. Acolo este turnul. Nu îl vedeţi? Voi încerca acum să vi-l descriu.

Milioane de români, precum milioane de spanioli odinioară, asemenea lui Avraam oarecând, au părăsit ţara noastră, atât de coruptă, care a devenit un pământ steril, pentru a construi un pământ nou ca cel din Biblie, unde curgea laptele şi mierea. Ioan şi-a iubit ţara, a iubit şi Catalunia, şi a vrut să dea fructe: pomi fructiferi, animale… Nu a plecat din ţară pentru distracţie. Şi pe unde a trecut, a lăsat o memorie mare. Am testat ceea ce spun zilele acestea, vorbind despre sfârşitul său tragic cu oamenii din Barcelona, care l-au cunoscut, în special călugării mănăstirii mele.

El a învăţat meseria de constructor la o vârstă înaintată. Dar nu i-a păsat. Pentru că turnul pe care trebuia să-l facă, trebuia să fie solid. El a lucrat şi s-a sacrificat, cu un curaj admirabil, căci turnul meritata orice. Mergea şi venea din România, cu inima împărţită, fără însă a-şi pierde cumpătul. Mi-aduc aminte tocmai de umorul lui. Mereu vesel deşi vânturile îi erau potrivnice.

El s-a sacrificat pentru pământul lui. Dar mai ales pentru fructele vii care trăiesc acolo: familia lui. Am verificat asta cu Florin, Florina, soţia sa, Maria… El nu a trăit pentru sine, sau cel puţin acesta a fost sentimentul meu, întâlnindu-l în atâtea ocazii. El a trăit pentru ţara sa şi familia sa. Astfel, în luna noiembrie mi-a făcut unele confesiuni, că se simţea foarte obosit, că avea nevoie să crească în credinţă.

De aceea, în final a terminat construirea turnului său. Am plecat fără preaviz. Nici el, nici unul dintre noi nu ştim când planurile noastre nu sunt ale lui Dumnezeu. Dar, eu sunt convins că moştenirea sa are valoare: nu este una materială, ci spirituală. Moştenirea lui se ridică către cer, pentru că dragostea a construit împreună cu el. O moştenire pe care nici răceala, nici vântul, şi nimic nu o poate rupe în jos.  Ca omul înţelept care a clădit casa lui pe stâncă, de care vorbeşte Evanghelia.

Această casă este familia lui. Această casă este un turn înalt, care leagă cerul şi pământul şi este înconjurat de prietenii ei, între care şi eu sunt unul. Acest turn este dragostea pe care ne-a lăsat-o. Acest turn este memoria vieţii lui pentru ceea ce el a iubit.

Eu pot spune: Era un creştin adevărat! Nu, nu a fost un om perfect. Dar a crezut cu adevărat în Dumnezeu, a crezut în cei dragi şi a lucrat neobosit pentru a face ca toţi să ne amintim şi să ne reamintim de el: Ioan a terminat turnul său şi ne priveşte din veşnicie, pentru ca şi noi să ne construim propriul turn. Să ni-l reamintim cu dragoste şi speranţă. Mulţumesc mult!

Călugăr franciscan, Augustin Boadas

Înmormântarea lui Ioan Bojor

Ioan Bojor

Ioan Bojor în vârstă de 59 de ani a murit într-un accident de muncă în Spania.

Pe 24 ianuarie 2012, la 10:30, într-un accident de muncă în Spania (Cistella, Catalunia), tatăl meu, Ioan Bojor, în vârstă de 59 de ani a murit. Dumincă seara va fi repatriat în România, în Bistriţa, Transilvania; în oraşul în care a locuit împreună cu familia sa.

Ioan Bojor a fost un familist convins sprijindu-şi familia cu toată priceperea, munca şi dragostea. În plan public a fost membru fondator al mai multor organzaţii din Diasporă: Partidul Românilor din Spania, PIRUM; Casa România din Catalunia – Centrul Cultural Român din Barcelona; Asociaţia Culturală Română – Catalană;  Mişcarea Românilor din Europa, MRE.

Pentru mine tata a însemnat persoana cu care am visat cel mai mult, întărindu-mă cu tot ce a putut în momentele cruciale ale vieţii: când am început drumul preoţiei şi eram dezamăgit că nu puteam cânta; când am mers la studii în Spania; când am făcut Dicţionarul Român – Catalan / Catalan – Român; când mi-am început drumul politic şi cultural, precum şi continuarea drumului spre preoţie…

Înmormântarea lui Ioan Bojor va avea loc marţi, 7 februarie 2012, la Capela Municipală din Bistriţa, str. Tărpiului, la orele 13:00. Toţi apropiaţii şi cunoscuţii noştri sunt aşteptaţi la înmormântare!

Dumnezeu să-l ierte şi iertaţi-l şi dumneavoastră dacă v-a greşit cu ceva!

Prof. Florin I. Bojor