Arhive blog

Ce am învățat din pierderea alegerilor?

Ce am învățat din pierderea alegerilor

Ce am învățat din pierderea alegerilor

Duminică, 5 iunie 2016 au avut loc alegeri locale la Bistrița, pe care vechile partide politice le-au câștigat, iar societatea civilă bistrițeană a strâns 521 de voturi prin candidatura mea independentă.

Am crezut în schimbări rapide! Adică, prin alegerea unui consilier independent am fi putut avea un mediator, purtător de cuvânt în Consiliul Local între cei 100 – 200 de cetățeni care ar fi venit la fiecare ședință de Consiliu Local și autoritățile din partidele politice care conduc Bistrița. Astfel, la Bistrița am fi deschis poarta democrației directe prin dezbatere cetățenească reală la fiecare ședință și găsirea celor mai bune soluții, nu fantezii ale unora.

Ce am învățat din pierderea alegerilor?

1. Mesianismul politic e încă în floare!

Dacă în Europa mesianismul politic a apus odată cu Hitler, în România suntem la cea de-a patra generație care merge pe acest sistem de conducere: Gheorghiu-Dej, Ceaușescu, FSN și acum partidele rețea (PSD, PNL, ALDE, etc.). Adică majoritatea zdrobitoare care votează nu poate ieși din paradigma stăpânului bun de care în general ne e frică, care trebuie să ne dirijeze și prin faptul că l-am votat nu mai avem nicio responsabilitate față de comunitate. Chiar dacă îl hulim, la vot, tot pe el îl alegem, el trebuie să ne facă, să ne aducă, să ne dea…

2. Societatea Civilă e doar o umbră!

După manifestațiile tinerilor din toamnă de după necazul Colectiv, am crezut că în sfârșit bistrițenii se trezesc și doresc să avem o democrație participativă, adică societate civilă deschisă spre democrație directă. Dar votul a confirmat că acea ieșire în stradă a fost doar o răbufnire sentimentală incapabilă de construcție socială rapidă și la Bistrița suntem 521 de persoane, adică 1% din populație care putem construi democrația directă.

3. Pentru tineri e o ruptură între realitatea virtuală și realitatea reală.

Tinerii bistrițeni nu au mers la vot. Sunt satisfăcuți social cu aprecieri, comentarii și vizualizări de filmulețe pe internet, iar în momentul votului au alte probleme de rezolvat.

4. În societatea românească e o ruptură a dialogului familiar între tineri și bătrâni.

Cum tinerii fac din realitatea virtuală maxima realitate a comunicării, în familiile bistrițene nu se discută despre grija față de comunitate. În același timp, bistrițenii mai în vârstă aleg același regim care le-a determinat copiii să plece din oraș, deci sunt primii responsabili de singurătatea și condițiile lor de viață…

5. Morala nu este o condiție fundamentală în logica bistrițenilor.

Nici măcar creștinii practicanți nu au exigențe morale față de aleși.

6. Sistemul e pentru partidele politice.

Sistemul legislativ este gândit să protejeze partidele politice fiind interzise listele de independenți la alegeri. Deci, doar partidele pot avea liste de candidați la vot, cetățenii nu pot face echipe publice care să apară și pe buletinul de vot. Astfel, sistemul te pune să alegi între echipa de partid sau unul singur – independentul.

Soluții.

Toate concluziile de mai sus demonstrează că abia peste 25 de ani putem opri dezintegrarea națională și plecarea definitivă prin înfrângerea mesianismului politic și redarea speranței prin societatea civilă deschisă spre democrație directă.

Deci, cred că trebuie să mergem pe schimbări pas cu pas:

  1. Crearea unei forme juridice – asociație – în societatea civilă, care să nu fie închinată partidelor politice cum s-a întâmplat cu Bistrița Civică și care să transmită prin acțiuni mesajul că uniunea cetățenilor salvează Bistrița.
  2. Continuarea și accentuarea educației civice a tinerilor prin asociațiile Meritocrația BN și Clubul Internațional Transilvania.
  3. Găsirea de candidați din societatea civilă pentru alegerile parlamentare din toamnă pe listele viitorului partid Uniunea Salvați România, USR. Partid care va fi un pas de tranziție pentru distrugerea mesianismului politic și a vechilor partide.
  4. Implicarea activă publică a celor 521 de votanți ai societății civile bistrițene ca să se cunoască și să fie pregătiți pentru democrația directă.
  5. Motivarea tinerilor bistrițeni prin prietenii cu tinerii basarabeni, care iubesc România mai mult decât ai noștri.
  6. Rugăciunea pentru a construi comunitate și a ieși din indiferența socială.

Prof. Florin I. Bojor

 

Visez o Românie Nouă

Visez o Românie Nouă
România anului 2030

 

Romania Noua - Florin I. Bojor

Adevărul e că acum 10 ani nimeni nu-şi putea imagina că migraţia românilor va fi un fenomen aşa de amplu, profund şi cu repercusiuni atât de imprevizibile şi de lungă durată. Românii s-au autoexilat din România (aproape 4 milioane de oameni) nu din vina vreunui partid, ci din carenţa unui sistem economic, social, politic, etc.

Asta nu înseamnă că partidele politice ale acestor 20 de ani erau rele, nu! Dar  sistemul nu se ridica la nivelul aşteptărilor şi ambiţiilor românilor. Era o energie pe care sistemul per ansamblu o frâna. Ei vroiau să alerge pe autostrada „Europa” cu 120 km pe oră, iar sistemul îi frâna la 40 – 50. Astfel se explică apatia generalizată a românilor din Europa pentru tot ceea ce înseamnă „spaţiul public” – polisul.

Romania Noua - Florin Bojor

Prin urmare, realitatea de la care începem viziune pentru următorii 20 de ani este următoarea: existenţa unei diaspore, regresul demografic, apatia generalizată a românilor faţă de spaţiul public, sincretismul politic, democraţia relativizată şi generalizată, accentul exacerbat pe individualism şi îmbogăţire rapidă, pragmatism, lipsa argumentului autorităţii, neîncrederea în semeni, instituţii, lipsa de speranţă; într-un cuvânt: postmodernitatea specific românească.

Analiza antropologiilor următorilor 20 de ani ne descoperă posibilele orientări ale sistemelor de gândire, morale, economice, sociale şi politice.

În România actuală găsim 4 antropologii (viziuni despre om): 1. Egoist – posesivă; 2. Comunist – Nazistă; 3. Postmodernă Hedonistă; 4. Postmodernă Creştină.

Romania Noua - Florin I. Bojor

În ceea ce înseamnă acţiunea publică a celor 4 antropologii observăm: cea dintâi, egoist – posesivă, grupează oamenii concentraţi pe depozitatea unor sume cât mai mari şi absorţia a cât mai multe proprietăţi; a doua, comunist – nazistă, este antropologia aflată în dezintegrare progresivă, cuprinde cetăţenii modernităţii care mai cred în instituţii, care aspiră la un interes general, care trăiesc încă paternalismul mental şi stau înrădăcinaţi într-o nostalgie a unor timpuri apuse. A treia, postmodernă hedonistă, acumulează persoanele care se centrează pe confort şi plăcere ca şi bun suprem. A patra, postmodernă creştină, reprezintă minoritatea creştină care se bazează pe principiile creştine şi este încadrată în contextul postmodernităţii.

Marea întrebare care se naşte: încotro? Spre ce finalitate să ne îndreptăm? Pornind de aici, putem analiza realist următorii 20 de ani şi implicit schiţa o traiectorie de parcurs. Dacă mergem în direcţia ultimilor 20 de ani (individualizare, îmbogăţire rapidă, ruptura socială, îngustarea credibilităţii, nivelarea ideologică, etc.) e posibil în contextul mondial (ridicarea Chinei şi a ţărilor arabe, decadenţa americană şi lipsa de sens europeană) şi intern (regresul demografic, distanţarea românilor din Diasporă, îndatorarea până la faliment, etc.) să ne trezim că România se pregăteşte în următorele secole de dispariţie.

Romania Noua - Florin I. Bojor

Astfel, din cele 4 antropologii semnalate mai sus, pas cu pas, gândirea comunist – nazistă va dispărea (moartea fizică a exponenţilor). Lupta dându-se între cele 3 antropologii rămase, iar acestora se va mai adăuga una: postmodernitatea stoică, reminiscenţă din cea comunistă şi relativizare a celei creştine.

Spre deosebire de acestea două, celelalte două (egoist – posesivă şi postmodernă hedonistă) urmează direcţia politică machiavelică şi viziunea istorică generalizată a acestora se restrânge în universul propriu, familiar şi de prieteni, cel mult. Pe termen scurt funcţionează (a funcţionat de altfel 20 de ani), însă pe termen lung aduce dispariţia naţională (exemplu, căderea Imperiului Roman, Imperiului Otoman, Imperiului Habsburgic, etc.).

Toate cele expuse anterior ţin de aspectul formativ al persoanei umane, însă pentru a ajunge la acest aspect trebuie avut în vedere latura informativă şi educaţională a următorilor 20 de ani. În calitate de profesor de liceu pot spune, oarecând analfabeţii erau cei ce nu mergeau la şcoală, astăzi analfabeţii sunt cei ce merg la şcoală.

Romania Noua - Florin I. Bojor

Sistemul educaţional actual pentru generaţia postmodernă este unul anacronic din perspectiva rezultatelor: nu avem cetăţeni specializaţi în muncile cotidiene şi domestice (tâmplari, electricieni, bucătari, instalatori, constructori, etc.). Intelectualizarea excesivă din ultimii ani, nu răspunde tipologiei elevului postmodern, nevoilor pieţei, şi natalităţii în curs de scădere. Sistemul formează „persoane care nu gândesc”, căci se uită finalitatea formaţională a învăţământului. Aplicarea reformei educaţionale Băsescu sper să însemne ieşirea din orbecăiala sistemului educaţional din prezent.

Prin urmare, încarnarea filosofiei binelui comun (Sf. Tomas de Aquino) sau a interesului general (Aristotel) şi a minimului de justiţie socială explicită (pentru naşterea speranţei, ambiţionarea muncii şi a natalităţii) reprezintă singura ieşire pe termen lung din decadenţa actuală a poporului român.

Romania Noua - Florin I. Bojor

Cum? Prin aducerea în prim plan a reprezentanţilor postmodernităţii creştine şi a postmodernităţii stoice, care să confere credibilitate discursului public prin coerenţa în viaţa personală (mesianism politic). Iar ca şi structură de acţiune: partidul proiect, concret, pragmatic (ideologiile dreapta, stânga, centru au murit).

Adică, un partid postmodern care afirmă principiile de schimbare a mentalităţii, unitate a neamului românesc şi regenerare a economiei; afirmă valorile democratice europene şi promovează o moralitate creştină tradiţională (principii generale) şi are ca şi obiective:

–       Relansarea economică prin accentuarea industriei energiilor renovabile (România are un potenţial puternic în acest sens: energie eoliană, energie hidroelectrică, carburanţi ecologici, etc.); prin accelerarea dezvoltării infrastructurii (program de angajare directă pentru firme mici şi mijlocii, puşcăriaşi); prin promovarea turismului (exploatarea mitului „Dracula” şi „Nicolae Ceauşescu”) şi a comerţului la nivel naţional şi internaţional (crearea lanţului de supermarketuri – BioRom, care să comercializeze exclusiv produse româneşti);

Romania Noua - Florin I. Bojor

–       Identificarea, recuperarea şi conservarea valorilor româneşti de pretutindeni (program de întoarcere acasă a românilor din Diasporă, care vin cu o experienţă nouă în muncă şi pot reforma mecanismul muncii din România, consolidarea lingvistică şi culturală a familiilor de români care vor rămâne definitiv în străinătate, politica de recunoaştere a lor acolo ca şi minoritate etnică, etc. (credibilitatea financiară a României ţine şi de forţa Diasporei);

–       Unirea Basarabiei cu România (investiţii directe ale României în Rep. Moldova şi crearea unui partid care să cuprindă studenţii basarabeni educaţi în România);

–       Depolitizarea instituţiilor publice şi impunerea criterilor meritocratice (funcţionalitatea celor 4 legi fundamentale ale Reformei Băsescu (muncii, justiţiei, protecţiei sociale, educaţiei);

–       Relansarea agriculturii prin încurajarea producătorilor de produse ecologice şi împăduriri masive (pe o piaţă cu agricultură industrializată (Spania, Italia, Grecia, Franţa, Germania) numai produsele biologice româneşti mai pot concura: lanţ supermarketuri – BioRom) apoi planul „împădurile rapidă” cu exploatare la 20 şi 30 de ani pentru lemn în consumul domestic, încălzire şi industrial (renumele internaţional al lemnului românesc);

Romania Noua - Florin I. Bojor

–       Descentralizarea sistemului administrativ prin transfer real de atribuţii şi finanţare obiectivă de la instituţiile centrale la cele locale (Modelul Bojor de Regionalizare);

–       Debirocratizarea masivă a întregului sistem din România şi informatizarea acestuia (legile Reformei Băsescu sunt bune, însă normativele de aplicare nasc un circuit complicat care le decredibilizează şi implicit nasc posibilitatea corupţiei);

–       Practicarea şi implementarea unor politici fiscale echitabile, menite să asigure justiţie socială, echilibru profesional şi să ambiţioneze munca.

Pentru toate aceste măsuri de evoluţie a următorilor 20 de ani e nevoie de oameni NOI, care să creadă în ceea ce fac şi să-şi demonstreze credinţa prin modelul de viaţă personal.

Nu promisiunea câştigului mai poate da viaţă sistemului social, economic şi politic din România, ci credibilitatea jertfei, a sacrificiului din partea agenţilor sistemului. Legile, oricât de bune ar fi ele, fără oameni care să le aplice realist, care să gândească cum să le aplice mai bine şi să demonstreze ei înşişi aplicarea lor, nu au nici un efect.

Schimbarea începe din interiorul omului, fără acest lucru, chiar legea e prilej de poticnire şi fraudă. Dacă nu vor fi lăsaţi şi ajutaţi oamenii postmodernităţii creştine şi stoice să direcţioneze spaţiul public în timpul următor, România va pierde şi pe termen lung, inclusiv cei bogaţi vor sărăcii şi cei puternici vor deveni slabi…

Prof. Florin I. Bojor