Arhive blog

Vorba multă, sărăcia preşedintelui?

Florin I. Bojor

Florin I. Bojor

Încă nu ştiu cu cine să votez, pentru că încă nu m-au convins niciunul dintre cei doi prezidenţiabili: Victor Viorel Ponta respectiv Klaus Werner Iohannis. Am urmărit cele două dezbateri televizate dintre ei şi de asemenea reacţiile presei naţionale la cele afirmate.

Cel mai mult m-au şocat intelectualii cu care am analizat cele două dezbateri. Astfel, atitudinea balcanică, virulentă, gălăgioasă, înţepătoare, acidă, lipsită de respect, dacă îi închide gura celuilalt o găsim dreaptă, justă, deci bună. Iar aşteptarea pentru ca celălalt să vorbească, neîntreruperea celuilalt când enunţă ceva, calmul din tonalitate, vorba scurtă, concisă, aşezată sau nefluturarea hârtiilor în faţă o înţelegem drept incompetenţă, neputinţă, nepregătire. Chiar dacă se demonstrează că un candidat sau altul minte, important pentru noi este să ne zâmbească când minte, să ne dea cifre, să trăncăne cu noimă şi fără noimă.

De aici, îmi dau seama că discursul plăcut de români este cel matematizat, atotsuficient, care ne transmite că ştie tot şi poate tot. În alte cuvinte, ne place mesianismul politic, ne place pasivismul civic şi vrem cât mai puţin să contribuim social, deşi în fotoliul nostru tăiem şi spânzurăm, facem şi desfacem.

În concluzie, discursul democratic de care ne vorbea Ion Raţiu acum 24 de ani, argumentativ, cu mult bun simţ, cu maturitate de idei, viu, al concepţiei existenţiale nu este agreat de români. Noi dorim spectacol, teatru, manipulare, bătaie de joc, umiliri, hohote, impunere cu forţa, într-un cuvânt: circ!

 

Prof. Florin I. Bojor

După 24 de ani nu ştiu cu cine să votez!

Florin Bojor, statuie Ion Ratiu

Florin Bojor, statuie Ion Ratiu

Nu cred că la alegerile din 1990 cineva şi-ar fi imaginat că peste 24 de ani poporul român va fi atât de mediocru din punct de vedere politic. Este suficient să-i studiem pe cei 14 candidaţi la prezidenţiale ca să realizăm acest lucru.

Atunci, în ’90 românii aveau de ales între oamenii sistemului comunist aflaţi sub bagheta domnului Ion Iliescu şi minoritatea de occidentali, democraţi, idealişti, exilaţi sau foşti deţinuţi politici aflaţi în spatele domnului Ion Raţiu şi a domnului Radu Câmpeanu.

Astăzi, numai pe oamenii sistemului îi putem alege, iar cei noi intraţi în lupta electorală au în spate aceleaşi feţe posomorâte ale comunismului reciclat sau tineri înveninaţi cu aceleaşi metehne. Dacă nu ar fi anchetele juridice din acest timp ar fi atât de plicitisitoare viaţa politică încât nu ar merita să deschidem televizorul.

Cei 60% din electoratul român care nu merg în general la vot dezamăgiţi şi indignaţi până în pânzele albe de demagogia, hoţia şi minciuna politicienilor, nici acum nu au pe cine alege.

E foarte trist că acest drept pentru care înaintaşi de ai noştri şi-au dat viaţa este acum în practică lipsit de substanţă. Căci, societatea românească se dezintegrează treptat, iar manipularea, lipsa de cultură şi respect, avariţia şi coruptibilitatea de care suferim au distrus posibilitatea apariţiei de cercuri politice morale şi profesioniste.

Numai din astfel de asocieri de dialog şi moralitate pot apare altfel de politicieni. Însă aceste asocieri politice de dezbatere civică în afara partidelor politice lipsesc, iar puţinele asociaţii democratice se limitează doar la analiza politică fără o dorinţă de implicare reală în actul de decizie politică.

Astfel, din punctul de vedere al alegerii viitorului preşedinte al României în anii ’90 aveam pe cine alege, astăzi nu… Ce putem face noi cei ce nu ştim cu cine să votăm?

Prof. Florin I. Bojor