23 august: România moare, singura soluţie – Biserica!

Martea Gandirii Crestine

23 august: România moare, singura soluţie – Biserica!

Pe 23 august 1944 România pierdea cel de-al Doilea Război Mondial, iar la 73 de ani distanţă România este pe moarte. Datele Organizaţiei Naţiunilor Unite ONU situează România pe primul loc în lume la creşterea ritmului de plecare a cetăţenilor dintr-o ţară în care nu este război. Numai sirienii care sunt în război civil îi întreg pe români la raportul dintre numărul de cetăţeni plecaţi şi cei rămaşi în ţară în ultimii ani.

Cu alte cuvinte, România moare şi jertfa înaintaşilor noştri a fost degeaba… De plecarea românilor din ţară se face responsabil statul român, care este incapabil să ofere încredere şi speranţă propriilor cetăţeni. De ce? Pentru că politicienii şi înalţii funcţionari, adică sistemul este cuprins de nesimţire socială unde indiferenţa şi lăcomia sunt valorile supreme. Nu poate exista viitor pentru o comunitate atâta timp cât o pătură are stăpânire pe stat, iar nerăbdarea celorlalţi cetăţeni este atât de mare, încât singura soluţie pare a fi plecarea din România. Am zice, să rabde românii până când sistemul se va reforma, dar în era tehnologică, când viteza este un atribut esenţial, răbdarea este la cote mici. Astfel, sistemul se transformă în cerc mafiot, iar lumea nemulţumită nu luptă, ci caută salvarea individuală prin plecare.

Partidele salvatoare româneşti şi-au arătat limitarea şi impotenţa lor (PPDD, USR, etc.), iar cele mari de după revoluţie (PSD, PNL, PDL, etc.) nu sunt altceva decât faţa publică a mafiei din statul român.

Sistemul judiciar este şi el prins într-un păinjeniş structural care îl face stană de piatră faţă de dinamica poporului român, ca sa nu amintim aici relaţia politicieni – magistraţi, de multe ori în afara legii morale. Singură DNA nu are ce să facă şi mai nou este pusă la zid de sistem.

Sistemul educativ a ajuns să fie o armată de copoi de tineri, a cărui muncă este departe de luminarea poporului. Sistemul sanitar este subjugat de măcelari lacomi, care nu mai ştiu de la ce ţâţă să sugă, deşi ţara e stearpă. Presa a devenit neputincioasă înaintea lipsei de ruşine a oamenilor din statul român. Pot să scrie şi să filmeze kilometri de articole şi reportaje că nu-i mai bagă nimeni în seamă. Iar sistemul militar apare numai la depuneri de coroane la momente festive.

Aceasta este cauza fundamentală pentru care pleacă românii: statul român este pe moarte şi noroc cu Uniunea Europeană, dacă nu am fi un stat eşuat total ca Republica Moldova sau Ucraina. Şi atunci unde este soluţia? Cine şi ce mai poate opri dispariţia poporului român?

La situaţii catastrofale, soluţii excepţionale: Biserica!

Biserica este singurul sistem paralel statului care prin critica deschisă, pragmatică, energică, raţională şi democratică poate curăţi statul român şi înfrânge sistemul. Istoria ne stă mărturie în acest sens, spre exemplu Biserica din timpul mitropolitului Andrei Şaguna sau Inocenţiu Micu-Klein este cea care a creat în Transilvania un stat de valori românesc creştin paralel celui ce ne domina prin stăpânire. Prin această implicare bisericească românii au învăţat în tinda bisericii democraţia, care împreună cu jertfele de la care am sărbătorit zilele acestea un centenar au risipit sistemul statal nociv românilor.

Astfel, relaţia Biserică – politicieni dacă va rămâne una de tovărăşie într-o căsătorie prin Ministerul Cultelor şi de frică a Bisericii faţă de politicieni, atunci bisericile construite în ultimii 25 de ani le vom vedea în următorii 10 ani goale, la fel şi străzile asfaltate cu preţuri astronomice, iar Biserica va fi nevoită să facă pe bandă rulantă azile şi cimitire. Acesta este viitorul anunţat indirect de Organizaţia Naţiunilor Unite ONU pentru România. Anual din România cetăţenii care pleacă sunt aidoma unui oraş precum Bistriţa, care de la un an la altul dispare. Atât de catastrofală este situaţia poporului român, unde numai şi numai Biserica mai poate face ceva.

Nu vorbim de o inchiziţie bisericească, de cezaro-papism sau politizarea Bisericii, ci vorbim de ruşinea civică care trebuie să fie înviată de către Biserică prin mustrarea deschisă cu subiect şi predicat a legilor, măsurilor şi persoanelor care condamnă prin faptele lor de egoism, nedreptate, corupţie şi lăcomie poporul român la dispariţie. Pilda judecătorului nedrept este sumarul noii atitudini, a noii mentalităţi pe care Biserica trebuie să o arate deschis, public, practic: judecătorul cel nedrept este sistemul din România, caruia nu îi este frică de Dumnezeu sau de oameni, iar Biserica este văduva care vine zilnic şi îi cere dreptate, adică îl supără prin insistenţă şi perseverenţă pe judecătorul nedrept până când el cedează (Lc. 18, 1-8). Căci până la urmă, prin ruşinarea civică românii se vor trezi din egoism la comunitarism, iar sistemul se va prăbuşi în el însuşi.

În concluzie, cum României i se trag clopotele, numai cei care deţin clopotele le mai pot opri, adică numai Biserica mai poate salva poporul român de la dispariţia istorică!

Prof. Florin I. Bojor

About Florin Ioan Bojor

teolog, filosof, traducator, jurnalist si politician roman. teólogo, filósofo, traductor, periodista y político rumano. theologian, philosopher, translator, journalist and politician Romanian.

Posted on august 23, 2017, in Opinii şi Activităţi and tagged , , , , . Bookmark the permalink. Un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: