Să fugim din România?

Florin I. Bojor - Bistrita

Florin I. Bojor – Bistrita

Zilele acestea sunt 3 ani de când m-am întors în ţară după 7 ani de viaţă în occident, în special în Spania (studii, activitate religioasă, culturală, politică, muncă, etc.). Am plecat să studiez în străinătate cu gândul de a mă întoarce acasă cu toate cunoştinţele şi experienţele bune, pe care să le folosesc spre binele comunităţii bistriţene din care provin.

De aceea, după 7 ani am renunţat la confortul personal din străinătate, mânat de acelaşi gând: să ridicăm ţara!

Când am revenit, credeam că situaţia internă a ţării este cu totul alta. Mă gândeam că românii vor aprecia bagajul de experienţă, de competenţe cu care cei din diasporă se întorc, dar n-a fost aşa, ci din contră, eram văzut ca un amărât care vine să deranjeze socotelile celor din ţară.

Credeam că cei de acasă se vor bucura de ideile noi, de viziune, de viitor, cu care cei din diasporă se întorc, dar reacţia celor de acasă era aceeaşi ca în anii 90: plecaţi înapoi, că voi n-aţi mâncat salam cu soia ca noi; că voi, n-aţi suferit aici în ţară…

Credeam că societatea doreşte schimbarea spre meritocraţie şi bine comun, dar majoritatea porţilor erau ferecate de către securiştii reciclaţi. Credeam că societatea românească vrea oameni demni, independenţi, integrii, dar răspunsul a fost frica, linguşeala, sclavia mascată şi demagogia.

Florin Bojor - Sulina

Florin Bojor – Sulina

Credeam că voi găsi alţi români întorşi din diasporă cu care să ne asociem şi să luptăm pentru a aduce lucrurile bune din Europa acasă, dar n-a fost aşa, românii întorşi acasă rămâneau tot ascunşi în spaţiul privat.

Credeam că voi găsi tineri în spaţiul public care să fie interesaţi de un viitor comun creştin al societăţii, dar tinerii lipseau.

Credeam că prin discuţia argumentativă, raţională, educată cu politicienii, aceştia îşi vor deschide mintea spre binele comun, dar din contră, se cufundă într-o tot mai mare nebuloasă a neputinţei şi egoismului.

Am crezut multe şi după 3 ani văd că societatea la care m-am întors nu-i doreşte pe cei care vor schimbarea, ci se pregăteşte pas cu pas spre dezintegrarea fiinţială a poporului. Oare cât să mai visăm de unii singuri la binele tuturora? Oare cât să mai batem la porţi închise? Oare cât să mai cerşim dreptate? Oare cât să stăm surzi la hoţie? Oare cât să mai luptăm pentru schimbare? Oare cât să mai stăm şi să nu fugim din România?

 Prof. Florin I. Bojor

Anunțuri

About Florin Ioan Bojor

teolog, filosof, traducator, jurnalist si politician roman. teólogo, filósofo, traductor, periodista y político rumano. theologian, philosopher, translator, journalist and politician Romanian.

Posted on Decembrie 27, 2013, in Opinii şi Activităţi and tagged , , , , , . Bookmark the permalink. 2 comentarii.

  1. „Societatea” este un personaj colectiv, la care au visat utopiile, nu în cele din urmă cea comunistă.
    Indivizii care alcătuiesc societatea au scopuri, aşteptări şi proiecte diferite, greu de armonizat.
    Un grup cît de cît coerent are mai multă forţă, el poate prezenta un set de solicitări societăţii şi poate obţine satisfacţie.
    Problema e cum organizăm acel grup şi cum formulăm pretenţiile de aşa manieră încît interesele grupului să nu fie dăunătoare societăţii în general?
    E un exerciţiu de maturizare politică, socială şi intelectuală.
    În societatea noastră, moştenitorii partidului comunist au depus toate eforturile pentru a împiedica acest proces de maturizare. Nu s-au dat înapoi nici de la subminarea educaţiei, a culturii sau a presei, în vederea manipulării unui electorat pe care şi-l doresc cît mai slab pregătit şi în concluzie vulnerabil, fiindcă numai aşa asigură continuitatea la putere a activiştilor din rîndurile 2 şi 3 din perioada Ceauşescu.
    Tinerii au fost lăsaţi să se afirme doar în măsura în care sunt utili acestui proiect.
    În străinătate ai aflat probabil că România este cunoscută drept ţara în care nomenclatura prosovietică şi-a conservat cel mai bine privilegiile.
    Ce e de făcut?
    E necesar să dăm la o parte obstacolele pe care aceiaşi nomenclaturişti le-au plasat în calea societăţii civile: neîncrederea în ceilalţi, refuzul de a face politică, sentimentul zădărniciei oricărei încercări.
    Nu sunt piedici de netrecut.
    Depinde de noi, ce vrem să facem în 2014.

  2. Ciprian Tomoiaga

    Imi pare rau ca aproape ati irosit 3 ani ca sa realizati asta. Imi pare bine, oarecum, ca imi confirmati credintele, si anume ca Romania nu e pregatita de schimbare, ca nu VREA schimbare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: