Ziua României, ziua centralismului?

Ziua României, ziua centralismului?

Ziua României, ziua centralismului?

Sistemul centralizat nu înseamnă patriotism, după cum nici autonomia nu înseamnă lepădarea de naţiune. Sau poate raţiunea a fugit de la noi? Sau poate confundăm esenţa cu accidenţii, marfa cu ambalajul, identitatea cu sistemul?

Nimeni nu contestă identitatea de români a transilvănenilor. Suntem români ca naţionalitate şi lucrul acesta este adânc bătut în mădularele noastre, însă sistemul centralizat nu este identitatea noastră.

Esenţa este identitatea de român, însă accidenţii îi alegem noi, marfa este conştiinţa de român, dar ambalajul noi îl punem.

Sistemul centralizat nu este şi niciodată nu va fi mai mult decât un accident, un ambalaj care este necesar să-l schimbi atunci când miroase, când este putred, când îţi întoarce maţele pe dos, ca nu cumva să se scârbească esenţa, marfa cea bună.

Ziua României, ziua centralismului?

Ziua României, ziua centralismului?

Asta se întâmplă acum: sistemul centralizat face ca românilor să le fie ruşine, să recunoască că sunt români, să le fie greaţă când aud sintagma <<statul român>>. Oare ce gospodină, atunci când îşi pregăteşte legumele proaspete, curate, spre a le conserva pentru la iarnă, le va pune în borcane murdare, sparte? Dacă sunt murdare, oare nu le va curăţa? Dacă sunt sparte, oare nu le va schimba?

Aşa şi noi nu putem exprima esenţa de român într-un sistem stricat, murdar, putred care acum lucrează în decăderea naţiunii române, care acum parazitează fericirea, spiritul, interesul, viaţa românilor.

Pentru a înţelege ce înseamnă regionalizarea trebuie să facem în mintea noastră o distincţie clară şi categorică: sistemul centralizat nu este naţiunea română!

Numai pornind de la această lămurire conceptuală putem pricepe cum poţi să fi cel mai mare iubitor al patriei române şi în acelaşi timp să vrei autonomia regională a provinciei tale.

Ziua României, ziua centralismului?

Ziua României, ziua centralismului?

Numai aşa sângele varsat de strămoşii noştri pentru patria română curge în noi. Ei n-au luptat şi n-au murit pentru sistemul  centralizat, ci pentru naţia română. Dacă ar fi murit pentru acest sistem nu ne-am simţi identificaţi cu lupta lor. Luptă ce arde în noi prin fiinţa ce o respirăm: fiinţa română.

A fi naţionalist nu înseamnă a iubi sistemul centralizat, şi nici cel ce iubeşte sistemul centralizat nu este naţionalist. Cel ce crede că prin ataşamentul său faţă de sistemul centralizat face un favor naţiei se înşeală!

Se amăgeşte crezând că acest mod iubeşte naţiunea, căci a iubi naţiunea înseamnă a lupta pentru binele ei în contextul timpului istoric pe care îl trăim: Europa se îndreaptă spre autonomii, regionalizare sau federalizare, iar sistemele centralizate sunt anacronice din perspectiva ineficienţei economice, administrative, fiscale, culturale în lumea în care trăim.

Spre exemplu, Germania sau Elveţia sunt state federale, iar asta nu înseamnă că locuitorii landurilor germane nu se simt germani, ori nu afirmă unitatea naţională a Germaniei (lucru confirmat de altfel prin reunificarea din 1989).

Ziua României, ziua centralismului?

Ziua României, ziua centralismului?

Cantoanele Elveţiene sunt compuse din trei etnii: franceză, germană şi italiană, însă cu toţii se identifică ca fiind elveţieni. Sau să amintim cazul Statelor Unite ale Americii, unde 50 de state federale afirmă de manieră agasantă simţământul naţiei americane. Italia este structurată în comunităţi autonomice teritoriale, însă locuitorii îşi afirmă naţionalitatea de italieni; şi exemplele ar putea continua.

Oare noi românii având un sistem autonomic regional nu ne-am mai simţi români? Nici pe departe, simţământul de român nu rezidă într-o organizare politică centralizată, căci „statul nu este guvernul, nici măcar statul oficial.

Statul este asociaţia umană care realizează idealul politic având ca şi suport fizic un teritoriu (Adolfo Posada), ca şi element personal un popor, iar ca şi element juridic o putere suverană. Această putere suverană poate schimba forma (formele de guvernământ)”.

Dacă puterea suverană este emisă de către popor, un popor din care emană puterea statului, atunci statul este inferior poporului, iar poporul are putere existenţială asupra statului. Ca atare, statul depinde de popor şi nu poporul de stat, iar „suverania este puterea absolută şi perpetuă a unei republici” (J. Bodin).

Prof. Florin I. Bojor

Anunțuri

About Florin Ioan Bojor

teolog, filosof, traducator, jurnalist si politician roman. teólogo, filósofo, traductor, periodista y político rumano. theologian, philosopher, translator, journalist and politician Romanian.

Posted on Noiembrie 26, 2012, in Opinii şi Activităţi and tagged , , , , , , , , , . Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: