Cele 2 alianţe politice (USL şi ARD) iubesc bogaţii!

Fraternitatea economica crestina

Fraternitatea economica crestina

După intrarea noastră în era capitalismului feroce prin Revoluţia din 1989, sintagma de „dreptate socială” a dispărut din discursul public generalizat şi am început să ne însuşim termenii liberalismului târziu: patron, rentabil, business, capital, economie de piaţă, etc. visând la îmbogăţire.

Chiar şi fenomenul diasporei româneşti din aceşti ani se încadrează pe aceeaşi axă: pendulaţia dinspre comunism spre capitalism. Iar aceşti 23 de ani se pare că au capitalizat foarte repede societatea românească astfel încât discuţia despre echitate socială, distribuţia bogăţiei au fost trecute cu vederea în faţa productivităţii, eficienţei şi a profitului.

Aşa se explică cum principalele alianţe politice din România, USL şi ARD discută dreptatea socială prin ochelarii liberalismului feroce, sărutând interesele bogaţilor şi uitând de populaţia sărăcită a României. Când este vorba de impozitul pentru munca făcută de cetăţenii României, una din cele două puteri vorbeşte de cotă progresivă de impozitare a veniturilor salariale de 16%, 12% şi 8%, iar alta de cotă unică pe venit şi profit 12%.

Cele 2 alianţe politice (USL şi ARD) iubesc bogaţii!

Cele 2 alianţe politice (USL şi ARD) iubesc bogaţii!

În alte cuvinte, o persoană care câştigă 100 de milioane pe lună, 10.000 RON va plăti impozit pe venit 16%, adică va rămâne în mână cu 84 de milioane, 8400 RON, după unii şi 88 de milioane, 8800 RON după alţii (12%). În timp ce altă persoană care câştigă 10 milioane, 1000 RON va rămâne în mână cu 9,2 milioane, 920 RON după unii şi 8,8 milioane după alţii, 880 RON.

Acum se pune întrebarea cum trăieşte cineva cu 84 de milioane şi altcineva cu 8,8 milioane atâta timp cât costurile de viaţă (preţuri, cheltuieli de întreţinere şi comunicaţii) sunt la fel? Este oare aceasta dreptatea socială? E oare corect faţă de ceilalţi ca unii să rămână cu atâţia bani în mână? Se poate vorbi astfel de progres social? Raportând la creştinism, oare sunt creştini cei care exploatează astfel pe semenii lor?

Capitalismul: oprirea plăţii lucrătorilor

Capitalismul: oprirea plăţii lucrătorilor

Toate acestea arată că partidele politice luptă pentru capitalul bogaţilor? Oare ei reduc oamenii simpli la „unelte vorbitoare” menite să supravieţuiască până luna viitoare şi să asigure îmbogăţirea comuniştilor reciclaţi în capitalişti?

Dacă am vorbi în termeni de ideologii pentru cele două mari alianţe, deopotrivă socialismul cât şi liberalismul şi-au întors faţa de la săraci… Atunci, care e dreptatea? Cine mai ţine oare cu săracii şi unde se ascunde adevărul pentru un proiect de societate corectă, echitabilă, bună, în alte cuvinte democratică?

Dacă dintre cele 3 idealuri ale Revoluţiei Franceze (1789) accentul numai pe libertate ne-a dus la capitalism, accentul numai pe egalitate ne-a dus la comunism, oare fraternitatea unde ne va duce?

Liberalismul: iubirea de arginţi

Liberalismul: iubirea de arginţi

Poate salva fraternitatea societatea noastră din criza de sistem şi valori? Oare e timpul ca doctrina socială a Bisericii să salveze România? Oare e necesar ca morala creştină să aibă o voce activă în spaţiul public?

De aceeea vom vorbi de fraternitatea economică, un principiu economic creştin care pune în strânsă legătură fructul muncii noastre cu binele comun. Fraternitatea economică încarnează dreptatea socială creştină şi reuşeşte să creeze un echilibru între săraci şi bogaţi respectând libertatea, iniţiativa, egalitatea de şanse, solidaritatea, setea de muncă, beneficiul muncii, etc.

Fraternitatea economică reiese din maxima patristică: „ora et labora”, roagă-te şi munceşte!

Socialismul: lenea

Socialismul: lenea

Dacă liberalismul (capitalismul) scoate în evidenţă egoismul, lăcomia, zgârcenia şi avariţia, socialismul în schimb, lenea, minciuna, resentimentul şi invidia, fraternitatea economică pune stăvilar egoismului prin solidaritate, lăcomiei prin distributivitate, zgârceniei, avariţiei prin dărnicie, lenii prin chemarea la muncă, minciunii prin adevăr, resentimentului prin echilibru, invidiei prin ambiţie.

Capitalismul reduce dorinţa oamenilor de a munci la puterea capitalului, iar socialismul la mâna instituţiilor, fraternitatea economică aduce capitalul şi instituţiile la stadiul de obiectiv secundar sau simplu mijloc de subzistenţă după maxima Sf. Ap. Pavel: „cel ce nu vrea să lucreze, nici să nu mănânce”.

Acum se pune problema: ar putea accepta partidele din România ca şi filosofie economică, fraternitatea creştină?

Prof. Florin I. Bojor

Anunțuri

About Florin Ioan Bojor

teolog, filosof, traducator, jurnalist si politician roman. teólogo, filósofo, traductor, periodista y político rumano. theologian, philosopher, translator, journalist and politician Romanian.

Posted on Noiembrie 16, 2012, in Opinii şi Activităţi and tagged , , , , , , , , , . Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: