Luna de miere…

Luna de miere Florin si Ioana Bojor

Luna de miere Florin si Ioana Bojor

Orice tânără familie îşi visează luna de miere… De altfel, acest timp ulterior nunţii este gândit ca o evadare în intimitate, în cunoaşterea reciprocă, în apropiere, şi de asemenea, o perioadă de relaxare după agitaţia şi munca pregătirilor pentru nuntă.

Noi (Florin I. Bojor si Ioana Bojor) am ales pentru luna de miere să facem o călătorie de 2 săptămâni în Delta Dunării, litoralul românesc, plajele Bulgariei şi Istanbul, în total 3300 de kilometri şi numeroase destinaţii turistice vizitate.

Dacă treceţi cu bacul Dunărea la Galaţi şi sunteţi pasionaţi de cunoaşterea trecutului nostru atunci cetăţile dunărene încărcate de istorie şi legendă reprezintă o atracţie sigură. Dinogeţia, Noviodunum, Aegyssus şi Halmyris sunt popasuri în care este vie mărturia existenţei încarnate în ziduri de piatră. Aici, amintirea unor timpuri glorioase dansează cu singurătatea, iar vizitatorul este cel care deschide jocul vânturilor în luptă cu istoria.

Zotic, Atal, Camasie şi Filip; Epictet şi Astion

Zotic, Atal, Camasie şi Filip; Epictet şi Astion

O istorie în care leagănul poporului nostru s-a făcut în creştinism şi mărturie în acest sens este sângele martirilor de la Dunăre: Zotic, Atal, Camasie şi Filip de la Niculiţel sau Epictet şi Astion de la Halmyris, rod al predicii apostolice a Sf. Ap. Andrei. Oameni care ne stau pavăză pentru durerile naşterii în creştinism şi sângele vărsat de către ei stă la temelia Bisericii Române.

Admirarea peisajelor Deltei Dunării, după orice călătorie cu barca sau vaporul pe mănunchiul de braţe şi canale dunărene este o cufundare în paradisul creaţiei lui Dumnezeu în care orice vizitator este asemenea primului om creat care dă nume universului.

Ajunşi la Sulina observăm cum un oraş oarecând capitală europeană şi poartă de intrare a mărfurilor dinspre Asia pentru bătrânul continent este acum o stihie rămasă în amintirea timpurilor de glorie; iar cimitirul maritim, unde marinari din toată Europa îşi dorm somnul în aşteptatea Soarelui, stă ca un paznic al trecerii dinspre Dunăre spre Marea Neagră. La Sulina realizezi că, Comunitatea Europeană are aici o capitală chiar înainte de înfiinţare prin Comisia Europeană a Dunării din secolul XIX şi prima jumătate a secolului XX.

Gastronomia Dobrogei are ca şi ancoră peştele, iar gustul proaspăt al diversităţii de fiinţe fluviale şi marine sunt o comoară pe care orice vizitator nu o poate rata…

drumuri Bulgaria si Romania

drumuri Bulgaria si Romania

Litoralul românesc decadent şi exploatat de comercianţi tunari te lasă cu un gust amar… doar de colo, colo vezi urma unui edil gospodar împresurată de mormane de gunoaie şi chiştocuri de ţigări.

Odată trecuţi în mult lăudata Bulgarie, observi drumurile proaste (pentru care plăteşti taxă de drum) şi barierele comercianţilor de la intrarea în staţiuni, care uită de ospitalitate şi se complac în jecmăneala ieftină a trecătorului fără ca sa realizeze repulsia şi scârba care o crează în detrimentul poporului bulgar şi a viitorului turismului lor. După bariere te aşteaptă hotelurile flămânzilor din România, care pentru un borş şi o ceapă ieftină fac osanale unor staţiuni la fel de decadente ca şi cele de pe litoralul românesc, dar totuşi cu un spirit anteprenorial mai bun.

Balcicul, vechea urbă a Cadrilaterului românesc arată bunul gust al Casei Regale a României din perioada interbelică care au transformat un simplu pârâu, într-o grădină din Eden şi au construit cu mult gust, de dragul Reginei Maria un alai de clădiri care formează un palat de natură şi aşezare omenească.

Varna şi Burgas sunt fără îndoială două metropole ale Bulgariei, însă aici se pare că renaşterea religioasă de după căderea regimului comunist nu a fost aşa de puternică ca în România, căci ochiul vizitatorului aprope că nu găseşte biserici.

Sfanta Sofia Constantinopol

Sfanta Sofia Constantinopol

Trecuţi în Turcia te surprind mai întâi drumurile bune şi măsurile de protecţie ale jandarmilor pentru turiştii veniţi în vechea capitală a Europei: Constantinopol.  Lupta cu traficul citadin este infernală, la Istanbul găseşti spiritul balcanic al circulaţiei în adevăratul sens al expresiei: grăbit, agitat şi nervos, fără a şti de ce… Turcii se pare că s-au perfecţionat în turism, căci centrul Bizanţului este brodat de turişti din toate locurile pământului, veniţi pe calea aerului pentru a evita furnicarul de maşini şi aglomeraţie al unui oraş de 150 km lungime şi 50 km lăţime, în care an de an se construiesc noi străzi.

Dincolo de frumuseţile Constantinopolului, pentru un creştin, mâhnirea cea mare o reprezintă transformarea vechilor lăcaşuri creştine în moschei islamiste. De altfel, în Istanbul au mai rămas numai 4000 de bizantini într-o mare de 15 milioane de musulmani. Aici, simţi că e o bucurie să fii creştin când aceştia în barurile şi cafenelele lor, unde icoanele stau la loc de cinste ca şi paşaport al credinţei lor, te întâmpină la descoperirea identităţii tale creştine cu îmbrăţişări şi te invită la ceai şi cafea în compania lor.

Catedrala Patriarhiei Ecumenice Constantinopol

Catedrala Patriarhiei Ecumenice Constantinopol

La Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului am fost primiţi ca nişte prinţi valahi cu cadouri şi multă bucurie. Se pare că amintirea sprijinului Tărilor Române în anii de subjugare otomană este încă vie…

Momentan Patriarhia, asistată de avocaţii Vaticanului se află într-un proces cu statul turc de retrocedare al catedralei Sfânta Sofia (Hagia Sophia). Visez ca la 1500 de ani de la construcţia celei mai mari biserici creştine timp de 1000 de ani, în 2037 întreaga creştinătate să participe la slujba de resfinţire a locaşului creştin clădit de împăratul Iustinian originar de la Dunăre.

Cartierul Fanar (Fener) din care proveneau domnitorii greci fanarioţi care au  cotropit Valahia şi Moldova timp de 100 de ani este astăzi o ruină în care populaţia turcă rurală venită în ultimii ani nu ştie nimic despre timpurile de glorie de oarecând. Un indicator cu <Dimitrie Cantemir Muzesi> (Muzeul Dimitrie Cantemir) aminteşte de marele gânditor român, căruia turcii i-au dedicat un muzeu pentru opera lui din limba turcă.

Marele Bazar - Istanbul

Marele Bazar – Istanbul

Marele Bazar al Istanbului din care am fost invadaţi din nou cu mărfuri în anii 90 este astăzi o piaţă chinezească în care numai de colo, colo găseşti o oază de calitate cu mărfuri tipice turceşti: covoare de Anatolia, seturi de cafea şi ceai şi perdele.

Dincolo de culoarea şi atmosfera unică a Constantinopolului, marea metropolă rămâne fără îndoială capitala Orientului apropiat şi poarta Asiei.

Drumul de întoarcere spre Transilvania l-am bătut pe aceaşi rută E 80 şi E 87 însetaţi de a revedea apele Mării Negre şi oprindu-ne în special la Tropaeum Traiani, Adamclisi şi peştera Sfântului Andrei, punctul de începere al următoarei călătorii în Balcani.

Prof. Florin I. Bojor

Anunțuri

About Florin Ioan Bojor

teolog, filosof, traducator, jurnalist si politician roman. teólogo, filósofo, traductor, periodista y político rumano. theologian, philosopher, translator, journalist and politician Romanian.

Posted on Septembrie 16, 2012, in Opinii şi Activităţi and tagged , , , , , , , . Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: